ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1299/2025

Ședința publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să dispună rezilierea contractului de furnizare materiale și execuție lucrări întreținere și plantație agricolă din 14 februarie 2019 încheiat între reclamantă și pârâtă; să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 300000 de RON reprezentând avans necuvenit; să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 65947,68 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată până la 17 ianuarie 2022, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, în continuare, până la returnarea efectivă a avansului și să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 920 din 29 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind dispusă rezoluțiunea contractului de furnizare materiale și execuție lucrări înființare plantație agricolă încheiat la 14 februarie 2019; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 300.000 de RON reprezentând debit și dobânda legală care se va calcula asupra sumei de 300.000 de RON începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1023/2023 din 22 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A împotriva sentinței civile nr. 920 din 29 aprilie 2022, precum și împotriva încheierii de ședință din 14 aprilie 2022, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin C., în calitate de lichidator judiciar al debitorului A. S.R.L. - în insolvență.

Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 8 iunie 2023 și a deciziei nr. 1023/2023 din 22 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ. recursul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 979 din 14 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 979 din 14 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuenta B. S.A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, în principiu, și pe fond admiterea cererii de revizuire, cu consecința casării, în tot, a hotărârii pronunțate in recurs; a solicitat, totodată, și suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 512 C. proc. civ. raportat la art. 484 din același cod.

Revizuenta a susținut, în sinteză, că înscrisurile noi care nu au servit ca probă în prezenta cauza se referă atât la draftul de tranzacție încercat de cele trei părți, care aveau calitate în B. S.A., care se află în posesia numiților D. și E. ori la Notarul Public F. din cadrul BNPA G., cât și la aspectele cercetate de Parchetul European - EPPO în cauza de urmărire penală nr. x/2022, aflată în prezent în faza camerei preliminare înaintea Tribunalului București, în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2025 și dosarul asociat x/2025

S-a arătat, în esență, că, pe de o parte, aceste înscrisuri nu au fost administrate în prezenta cauză, nici societatea și nici fostul administrator neavându-le în posesie, iar, pe de altă parte, aspectele de natură penală denunțate de dl. H. organelor de urmărire penală, în ceea ce privește conduita numitului D., nu au fost cercetate până la acest moment - între acestea fiind denunțat, inclusiv modul în care cenzorul de la acea dată al B. S.A., dl D., a înțeles, în calitatea acestuia de consultant în proiectul cu fonduri europene destinate A. S.R.L., să desfășoare întreaga procedură de achiziție bunuri, falsul în declarațiile depuse de acesta în fața AFIR, preum și alte aspecte care pot face lumină în prezenta cauză.

Astfel, a susținut revizuenta, prezenta cauză a fost soluționată de instanțele de fond, cât și de cea de recurs, în afara pledării și desigur a cunoașterii întregii situații dintre părți, în contextul în care aspectele sesizate nu au fost cunoscute nici de autoarea prezentei căi de retractare - șantajul fostului cenzor având înrâurire și asupra prezentei cauze civile față de aspectele explicitate în cuprinsul cererii pendinte.

În continuare, revizuenta a expus, în esență, situația de fapt și a reluat criticile formulate prin cererea de recurs, arătând, printre altele, că la pronunțarea hotărârii, curtea de apel și instanța de recurs, aidoma primei instanțe au înțeles să înlăture argumentele sale, fără, însă, a antama niciun aspect care dă caracter de temeinicie cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanțele de până acum, în ciuda lipsei administrării unui probatoriu în acord cu cauza sau care să susțină argumentele părții reclamante, vin și înlătură argumentele aduse prin calea de atac, fără, însă, a se raporta în mod temeinic și legal, asupra instituțiilor de drept civil și procesual civil aduse în susținerea căii de atac, dar si prin încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin încheierea din 23 septembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte a respins ca rămasă fără obiect cererea societății B. S.A., formulată în cadrul revizuirii, privind suspendarea executării deciziei nr. 979/14.05.2024 a instanței supreme, fiind dispusă, totodată, și restituirea cauțiunii în cuantum de 1.000 RON.

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., raportat la motivele invocate și la temeiul de drept precizat, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate în cauză, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată ce au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele de judecată s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Așadar, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege.

În speță, cererea de față, formulată de revizuenta B. S.A., vizează decizia nr. 979 din 14 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 8 iunie 2023 și a deciziei nr. 1023/2023 din 22 iunie 2023, date de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Așa cum rezultă din cererea de revizuire, au fost invocate de către revizuentă, ca temei de drept în susținerea revizuirii hotărârii instanței de recurs, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Cât privește motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este important a se reține că o primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepție a fost consacrată constant și în doctrina și jurisprudența în materie, singura excepție fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7-11 fiind supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alt motiv de revizuire decât cel invocat în cauză.

În materia revizuirii, în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea pronunțată de instanțele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanța a schimbat situația de fapt, păstrând totuși soluția atacată, revizuirea este admisibilă.

În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere.

În concluzie, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în recurs, noțiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanței de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reținere, iar nu și pe cele prin care s-a anulat sau s-a respins recursul, în acest din urmă caz cu excepția ipotezei în care instanța a schimbat situația de fapt.

În speță, deși decizia atacată de revizuentă este definitivă, aceasta nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecății, fiind pronunțată o hotărâre prin care nu s-a reținut o altă situație de fapt decât cea stabilită anterior, iar instanța de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată în cauza de față de revizuenta B. S.A., întrucât are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut la pct. 5.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei nr. 979 din 14 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2025.