ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 03.11.2016, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, obligarea pârâtei să efectueze plata sumei de 57.617,84 RON, reprezentând subvenții agricultură-fonduri europene aferente perioadei 2007-2011 și obligarea pârâtei să efectueze plata sumelor reprezentând subvenții agricultură-fonduri europene aferente perioadei 2012-2015.

Prin sentința civilă nr. 5379 din 26 aprilie 2017, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29.06.2017.

La data de 13.09.2017, reclamanta A. a formulat cerere completatoare a acțiunii prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Municipiului București și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, obligarea pârâților, în solidar, să efectueze plata sumei de 57.617,84 RON, reprezentând subvenții agricultură-fonduri europene, aferentă perioadei 2007-2011, obligarea pârâților, în solidar, să efectueze plata sumelor reprezentând subvenții agricultură-fonduri europene, aferentă perioadei 2012-2015, pe care o va indica ulterior și obligarea pârâților, în solidar, să efectueze plata sumelor reprezentând subvenții-fonduri europene, aferentă perioadei 2016-2017, pentru via de 8,5 ha.

Prin sentința civilă nr. 1968 din 25 aprilie 2018, Curtea a respins excepția nulității acțiunii pentru netimbrare, ca neîntemeiată, a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

A respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și APIA-Centrul Municipiului București, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, casarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată și precizată.

În susținerea recursului, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt și a reprodus argumentele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță și a cererii completatoare formulate în fața Curții de Apel București privind plata sumelor solicitate pentru anii 2007-2011 și 2012-2015.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și, pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului, a apreciat intimata-pârâtă că recursul nu este întemeiat în drept și în fapt, dezvoltarea susținerilor recurentei nepermițând încadrarea în vreunul dintre temeiurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., pentru că a fost reluată, practic, cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă APIA prin întâmpinare.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

4.1. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. nu a înțeles să invoce niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cererea sa de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor în reglementarea motivelor de casare.

Recurenta s-a limitat la a reitera aspectele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță și în cuprinsul cererii completatoare, referitoare la demersurile efectuate pentru acordarea sumelor solicitate prin acțiune, însă, nu s-a referit și nu a combătut în niciun fel aspectele reținute prin considerentele hotărârii recurate.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a circumstanțiat în niciun mod criticile sale, în sensul invocării uneia dintre cazurile prevăzute la punctele 1-8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar alegațiile sale nu combat în niciun fel legalitatea hotărârii instanței de fond.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că excepția invocată de intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este întemeiată, devenind aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 1823 din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.