ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.05.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2003

HOTĂRÂRE
21.05.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie

2000, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților

Guvernul României, A.N. – primul ministru, Ministerul Dezvoltării și Prognozei,

L.C. și M.D., ministru și, respectiv, secretar de stat la Ministerul

Dezvoltării și Prognozei, Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Est, A.C.,

director al agenției sus menționate și președintele comisiei de evaluare și

selecție a proiectelor pentru licitația Program Phare 2000, Coeziune Economică

și Socială, Dezvoltarea Resurselor Umane în contextul restructurării

industriale, sesiunea octombrie 2001.

Reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea actului administrativ de autoritate de

specialitate (norme metodologice) partea referitoare la criteriul celor 67

puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanțării licitației Program

Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, intitulat

„metodologie de evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societății de a primi

grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanțării și obligarea

pârâților, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 Euro, plus

dobânda de 8% pe an.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în

tema octombrie 2001, a depus un proiect pentru care a solicitat finanțarea prin

grant în cadrul programului Phare 2000, Coeziune Economică și socială,

dezvoltarea resurselor umane.

Cererea societății a fost respinsă prin scrisoarea

nr. 1288 din 4 iulie 2002, emisă de Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Est,

cu motivația că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67

puncte stabilit de către Delegația Comisiei Europene în România”.

Criteriul celor 67 de puncte, stipulat în

„Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de Ministerul Dezvoltării și

Prognozei și Delegația Comisiei Europene, a fost introdus după depunerea

proiectelor, fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care constituie baza

legală a procedurilor.

Reclamanta a mai precizat că, prin introducerea unui

nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea proiectului societății,

s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor normative care reglementează

procedurile de depunere, evaluare și selectare a proiectelor, acestea se

desfășoară exclusiv pe baza condițiilor și criteriilor publicate în Practical

Guide, cerințe care, în nici un caz, nu pot fi schimbate după depunerea

proiectelor.

Prin sentința nr. 175 din 18 decembrie 2002, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins

acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că, întrucât acțiunea vizează metodologia de evaluare și selectare a

proiectelor depuse în vederea obținerii finanțării din fonduri comunitar, Norme

metodologice aprobate de Delegația Comisiei Europene în România, actul

contestat este exceptat cenzurii instanței de contencios administrativ.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990

a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiție, între altele,

actele referitoare la interpretarea și executarea actelor internaționale la

care România este parte.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC

8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive

contradictorii, cu aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit

actul dedus judecății, fără a se pronunța asupra stabilirii naturii juridice

reale a actelor la care face referire art. 2 din Legea nr. 39/1990.

Astfel, reclamanta a arătat că textul de lege sus

menționat nu-și găsește aplicare, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 lit.

a) din Legea nr. 29/1990, sunt exceptate controlului în contencios actele de o

natură specială societății, respectiv, actele de guvernământ în cadrul cărora

se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor

la ordinea publică sau externă, sau la alte cerințe de ordine superioară.

Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat,

reclamanta a precizat că acesta este un act administrativ ordinar, care nu

întrunește natura și caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar

și introdus ilegal, în contradicție cu normele după care trebuia să se

desfășoare licitația.

Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și

având în vedere prevederile art. 304 și 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, susținerile reclamantei privind

admisibilitatea acțiunii, în raport de natura juridică a actului constatat, nu

au suport legal.

Pentru ca o instanță să poată decide asupra unei

cereri cu privire la drepturi și obligații, este necesar ca ea să fie

competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât și normele de drept

aplicabile litigiului cu care a fost învestită.

În cauză, instanța a reținut, în mod justificat, că

nu este competentă să hotărască asupra anulării actului contestat și a

cererilor conexe, normele europene – în categoria cărora se cuprinde și

înscrisul în litigiu – nefiind supuse cenzurii instanțelor românești.

Astfel, cum rezultă din actele dosarului, criteriul

celor 67 de puncte, stipulat în metodologia specială de evaluare din punct de

vedere tehnic și financiar, utilizată pe parcursul întregului proces de

evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării și Prognozei Europene în

România prin adresa nr. 563 din 27 noiembrie 2001.

Așadar, Curtea reține că metodologiei de evaluare,

care aplică de fapt criteriile stabilite inițial în Ghidul Solicitantului, nu-i

sunt aplicabile dispozițiile legislației românești. Constituind un act adoptat

de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparține fondurilor

competente din cadrul Uniunii Europene.

În consecință, Curtea constată că nu poate fi vorba

de un refuz nejustificat al instanței de a judeca, astfel cum a pretins

reclamanta, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de SC I. SRL Suceava,

împotriva sentinței nr. 175 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică astăzi 21 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-05-21
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2002, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Adrian
ÎCCJ 2003-05-21
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1843/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2002, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Adrian
ÎCCJ 2006-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1828/2006
Phare 2001 - Coeziune economică și socială, Componenta CFP - 1/2003 și să recunoască îndeplinirea condițiilor de eligibilitate impuse de Ghidul Solicitantului de către reclamantă. A respins, ca prematur, capătul de cerere privind obligarea
ÎCCJ 2019-04-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2000/2019
acțiunea reclamantei SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții ministerul fondurilor europene - autoritate de management a programului operațional sectorial creșterea competitivității economice, ministerul fondurilor europene - direcția gener
ÎCCJ 2017-12-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3936/2017
de respingere la plată a cheltuielii, prețurile propuse de solicitantul finanțării corespunzând tuturor criteriilor normative. Instanța, în mod corect a analizat și argumentat modalitatea în care se formează prețul pieței, raportat la natur
Sursă