ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie
2000, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților
Guvernul României, A.N. – primul ministru, Ministerul Dezvoltării și Prognozei,
L.C. și M.D., ministru și, respectiv, secretar de stat la Ministerul
Dezvoltării și Prognozei, Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Est, A.C.,
director al agenției sus menționate și președintele comisiei de evaluare și
selecție a proiectelor pentru licitația Program Phare 2000, Coeziune Economică
și Socială, Dezvoltarea Resurselor Umane în contextul restructurării
industriale, sesiunea octombrie 2001.
Reclamanta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va
pronunța, să se dispună anularea actului administrativ de autoritate de
specialitate (norme metodologice) partea referitoare la criteriul celor 67
puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanțării licitației Program
Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, intitulat
„metodologie de evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societății de a primi
grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanțării și obligarea
pârâților, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 Euro, plus
dobânda de 8% pe an.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în
tema octombrie 2001, a depus un proiect pentru care a solicitat finanțarea prin
grant în cadrul programului Phare 2000, Coeziune Economică și socială,
dezvoltarea resurselor umane.
Cererea societății a fost respinsă prin scrisoarea
nr. 1288 din 4 iulie 2002, emisă de Agenția de Dezvoltare Regională Nord - Est,
cu motivația că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67
puncte stabilit de către Delegația Comisiei Europene în România”.
Criteriul celor 67 de puncte, stipulat în
„Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de Ministerul Dezvoltării și
Prognozei și Delegația Comisiei Europene, a fost introdus după depunerea
proiectelor, fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care constituie baza
legală a procedurilor.
Reclamanta a mai precizat că, prin introducerea unui
nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea proiectului societății,
s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor normative care reglementează
procedurile de depunere, evaluare și selectare a proiectelor, acestea se
desfășoară exclusiv pe baza condițiilor și criteriilor publicate în Practical
Guide, cerințe care, în nici un caz, nu pot fi schimbate după depunerea
proiectelor.
Prin sentința nr. 175 din 18 decembrie 2002, Curtea
de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a respins
acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a
reținut că, întrucât acțiunea vizează metodologia de evaluare și selectare a
proiectelor depuse în vederea obținerii finanțării din fonduri comunitar, Norme
metodologice aprobate de Delegația Comisiei Europene în România, actul
contestat este exceptat cenzurii instanței de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990
a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiție, între altele,
actele referitoare la interpretarea și executarea actelor internaționale la
care România este parte.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC
I. SRL Suceava, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 307 pct. 7,
8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive
contradictorii, cu aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit
actul dedus judecății, fără a se pronunța asupra stabilirii naturii juridice
reale a actelor la care face referire art. 2 din Legea nr. 39/1990.
Astfel, reclamanta a arătat că textul de lege sus
menționat nu-și găsește aplicare, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 lit.
a) din Legea nr. 29/1990, sunt exceptate controlului în contencios actele de o
natură specială societății, respectiv, actele de guvernământ în cadrul cărora
se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor
la ordinea publică sau externă, sau la alte cerințe de ordine superioară.
Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat,
reclamanta a precizat că acesta este un act administrativ ordinar, care nu
întrunește natura și caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar
și introdus ilegal, în contradicție cu normele după care trebuia să se
desfășoare licitația.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și
având în vedere prevederile art. 304 și 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va
constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, susținerile reclamantei privind
admisibilitatea acțiunii, în raport de natura juridică a actului constatat, nu
au suport legal.
Pentru ca o instanță să poată decide asupra unei
cereri cu privire la drepturi și obligații, este necesar ca ea să fie
competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât și normele de drept
aplicabile litigiului cu care a fost învestită.
În cauză, instanța a reținut, în mod justificat, că
nu este competentă să hotărască asupra anulării actului contestat și a
cererilor conexe, normele europene – în categoria cărora se cuprinde și
înscrisul în litigiu – nefiind supuse cenzurii instanțelor românești.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului, criteriul
celor 67 de puncte, stipulat în metodologia specială de evaluare din punct de
vedere tehnic și financiar, utilizată pe parcursul întregului proces de
evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării și Prognozei Europene în
România prin adresa nr. 563 din 27 noiembrie 2001.
Așadar, Curtea reține că metodologiei de evaluare,
care aplică de fapt criteriile stabilite inițial în Ghidul Solicitantului, nu-i
sunt aplicabile dispozițiile legislației românești. Constituind un act adoptat
de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparține fondurilor
competente din cadrul Uniunii Europene.
În consecință, Curtea constată că nu poate fi vorba
de un refuz nejustificat al instanței de a judeca, astfel cum a pretins
reclamanta, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Suceava,
împotriva sentinței nr. 175 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Suceava,
secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică astăzi 21 mai 2003.