ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1939/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 noiembrie 2002, SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în

judecată a pârâților Guvernul României, Adrian Năstase – Primul ministru,

Ministerul Dezvoltării și Prognozei, L.C. și M.D., ministru și respectiv

secretar de stat la Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Agenția de Dezvoltare

Regională Nord-Est, A.C., director al agenției sus-menționate și președintele

comisiei de evaluare și selecție a proiectelor pentru licitația „Program Phare

2000, coeziune economică și socială, dezvoltarea resurselor umane”, în

contextul restructurării industriale, sesiunea octombrie 2001.

Reclamanta a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea actului administrativ de

autoritate de specialitate (norme metodologice ), partea referitoare la

criteriul celor 67 puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanțării

licitației Program Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei,

intitulat „metodologie de evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societății

de a primi grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanțării și

obligarea pârâților, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 Euro,

plus dobânda de 8% pe an.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, în luna octombrie 2001,a depus un proiect pentru care a solicitat

finanțarea, prin grant în cadrul Programului Phare 2000, coeziune economică și

socială, dezvoltarea resurselor umane.

Cererea societății a fost respinsă

prin scrisoarea nr. 1288 din 4 iulie 2002, emisă de Agenția de Dezvoltare

Regională Nord-Est, cu motivația că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior

pragului minim de 67 puncte stabilit de către Delegația Comisiei Europene în

România”.

Criteriul celor 67 de puncte ,

stipulat în „Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de Ministerul

Dezvoltării și Prognozei și Delegația Comisiei Europene, a fost introdus după

depunerea proiectelor, fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care

constituie baza legală a procedurilor.

Reclamanta a mai precizat că prin

introducerea unui nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea

proiectului societății, s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor

normative care reglementează procedurile de depunere, evaluare și selectare a

proiectelor, acestea se desfășoară exclusiv pe baza condițiilor și criteriilor

publicate în Practical Guide, cerințe care, în nici un caz, nu pot fi schimbate

după depunerea proiectelor.

Prin sentința nr. 175 din 18

decembrie 2002, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ ,a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, întrucât acțiunea vizează metodologia de evaluare și

selectare a proiectelor depuse în vederea obținerii finanțării din fonduri

comunitare, norme metodologice aprobate de Delegația Comisiei Europene în

România, actul contestat este exceptat cenzurii instanței de contencios

administrativ.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din

Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în

justiție, între altele, actele referitoare la interpretarea și executarea

actelor internaționale la care România este parte.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC I. SRL Suceava, invocând cazurile de modificare prevăzute

de art. 307 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde

motive contradictorii, este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită

a legii, iar instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, fără a se

pronunța asupra stabilirii naturii juridice reale a actelor la care face

referire art. 2 din Legea nr. 29/1990.

Astfel, reclamanta a arătat că

textul de lege sus-menționat nu-și găsește aplicare, întrucât potrivit

prevederilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990 sunt exceptate controlului în

contencios actele de o natură specială, care privesc cerințe superioare ale

societății, respectiv actele de guvernământ, în cadrul cărora se cuprind toate

măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea

publică, la siguranța statului, internă sau externă sau la alte cerințe de

ordine superioară.

Referitor la înscrisul a cărui

anulare s-a solicitat, reclamanta a precizat că acesta este un act

administrativ ordinar, care nu întrunește natura și caracteristicile actului de

guvernământ, nefiind necesar și introdus ilegal, în contradicție cu normele

după care trebuia să se desfășoare licitația.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, susținerile reclamantei

privind admisibilitatea acțiunii, în raport de natura juridică a actului

contestat, nu au suport legal.

Pentru ca o instanță să poată decide

asupra unei cereri cu privire la drepturi și obligații, este necesar ca ea să

fie competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât și normele de drept

aplicabile litigiului cu care a fost învestită.

În cauză, instanța a reținut, în mod

justificat, că nu este competentă să hotărască asupra anulării actului

contestat și a cererilor conexe, normele europene – în categoria cărora se

cuprinde și înscrisul în litigiu – nefiind supuse cenzurii instanțelor

românești.

Astfel cum rezultă din actele

dosarului, criteriul celor 67 de puncte stipulat în metodologia specială de

evaluare din punct de vedere tehnic și financiar, utilizată pe parcursul

întregului proces de evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării și

Prognozei și aprobat de delegația Comisiei Europene în România prin adresa nr.

563 din 27 noiembrie 2001.

Așadar, Curtea reține că

metodologiei de evaluare care aplică, de fapt, criteriile stabilite inițial în

Ghidul Solicitantului, nu-i sunt aplicabile dispozițiile legislației românești.

Constituind un act adoptat de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura

aparține forurilor competente din cadrul Uniunii Europene.

În consecință, Curtea constată că nu

poate fi vorba de un refuz nejustificat al instanței de a judeca, astfel cum a

pretins reclamanta, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC I.

SRL Suceava împotriva sentinței nr. 175 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică astăzi

21 mai 2003.