ÎCCJ, decizie (scj.ro #85367)

Acte exceptate de la controlul instanței de contencios administrativ. Anularea unui act adoptat de Delegația Comisiei Europene în România Legea nr. 29/1990, art.2 lit.a Metodologiei de evaluare și selectare a proiectelor în vederea obținerii finanțării din fonduri europene, nu îi sunt aplicabile dispozițiile legii române. Constituind un act adoptat de Delegația Comisiei Europene în România, dreptul de a-l cenzura aparține forurilor competente din cadrul Uniunii Europene. Astfel, potrivit art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiție, între altele, actele referitoare la interpretarea și executarea actelor internaționale la care România este parte.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.1939 din 21 mai 2003 ) SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul României, Adrian Năstase, prim-ministru, Ministerul Dezvoltării și Prognozei, L.C.

și M.D., ministru și respectiv secretar de stat la Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, A.C., director al agenției sus-menționate și președintele comisiei de evaluare și selecție a proiectelor pentru licitația „Program Phare 2000, coeziune economică și socială, Dezvoltarea Resurselor Umane” în contextul restructurării industriale, sesiunea octombrie 2001. Reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ de autoritate de specialitate (norme metodologice ), partea referitoare la criteriul celor 67 puncte pentru selectarea proiectelor în vederea finanțării licitației Program Phare 2000, act emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, intitulat „metodologie de evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societății de a primi grantul solicitat pentru proiectul depus în vederea finanțării și obligarea pârâților, în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 euro, plus dobânda de 8% pe an.

Reclamanta a arătat că în luna octombrie 2001, a depus un proiect pentru care a solicitat finanțarea, prin grant în cadrul programului Phare 2000, coeziune economică și socială, dezvoltarea resurselor umane. Cererea societății a fost respinsă prin scrisoarea nr.1288/4 iulie 2002, emisă de Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, cu motivația că, proiectul „a întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67 puncte stabilit de către Delegația Comisiei Europene în România”. Criteriul celor 67 de puncte, stipulat în „Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și Delegația Comisiei Europene, a fost introdus după depunerea proiectelor fără a fi prevăzut în ghidul solicitantului, care constituie baza legală a procedurilor.

Reclamanta a mai precizat că prin introducerea unui nou criteriu de selectare, care a determinat eliminarea proiectului societății, s-a comis o ilegalitate, întrucât, conform actelor normative care reglementează procedurile de depunere, evaluare și selectare a proiectelor, acestea se desfășoară exclusiv pe baza condițiilor și criteriilor publicate în Practical Guide, cerințe care în nici un caz nu pot fi schimbate după depunerea proiectelor. Curtea de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținându-se că, întrucât acțiunea vizează metodologia de evaluare și selectare a proiectelor depuse în vederea obținerii finanțării din fonduri comunitare, norme metodologice aprobate de Delegația Comisiei Europene în România, actul contestat este exceptat cenzurii instanței de contencios administrativ.

Astfel, potrivit art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în justiție, între altele, actele referitoare la interpretarea și executarea actelor internaționale la care România este parte. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Suceava, invocând cazurile de modificare prevăzute de art.307 pct.7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii,este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, fără a se pronunța asupra stabilirii naturii juridice reale a actelor la care face referire art.2 din Legea nr.29/1990.

Astfel, textul de lege sus-menționat nu-și găsește aplicare, întrucât, potrivit prevederilor art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 sunt exceptate controlului în contencios administrativ actele de o natură specială, care privesc cerințe superioare ale societății, respectiv actele de guvernământ, în cadrul cărora se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publică, la siguranța statului, internă sau externă, sau la alte cerințe de ordine superioară. Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat, reclamanta a precizat că acesta este un act administrativ ordinar, care nu întrunește natura și caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar și introdus ilegal, în contradicție cu normele după care trebuia să se desfășoare licitația.

Recursul este nefondat. Astfel, susținerile reclamantei privind admisibilitatea acțiunii, în raport de natura juridică a actului contestat, nu au suport legal. Pentru ca o instanță să poată decide asupra unei cereri cu privire la drepturi și obligații, este necesar ca ea să fie competentă să analizeze atât chestiunile de fapt, cât și normele de drept aplicabile litigiului cu care a fost investită. În cauză, instanța a reținut în mod justificat că nu este competentă să hotărască asupra anulării actului contestat și a cererilor conexe, normele europene, în categoria cărora se cuprinde și înscrisul în litigiu, nefiind supuse cenzurii instanțelor românești.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, criteriul celor 67 de puncte stipulat în metodologia specială de evaluare din punct de vedere tehnic și financiar, utilizată pe parcursul întregului proces de evaluare, a fost propus de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și aprobat de delegația Comisiei Europene în România prin adresa nr.563/27 noiembrie 2001. Așadar, Curtea reține că metodologiei de evaluare, care aplică de fapt criteriile stabilite inițial în Ghidul Solicitantului, nu-i sunt aplicabile dispozițiile legislației românești. Constituind un act adoptat de Comisia Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparține forurilor competente din cadrul Uniunii Europene. În consecință, Curtea constată că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al instanței de a judeca, astfel cum a pretins reclamanta.

Recursul a fost respins ca nefondat.