ÎCCJ, decizie (scj.ro #85367)

Acte exceptate de la controlul instanței de

contencios administrativ. Anularea unui act  adoptat de Delegația Comisiei

Europene în România

Legea

nr. 29/1990,

art.2 lit.a

Metodologiei de evaluare

și selectare a proiectelor în vederea obținerii finanțării din fonduri

europene, nu îi sunt aplicabile dispozițiile legii române.

Constituind un act

adoptat de Delegația Comisiei Europene în România, dreptul de a-l cenzura

aparține forurilor competente din cadrul Uniunii Europene.

Astfel, potrivit art.2

lit.a din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, nu pot fi atacate în

justiție, între altele, actele referitoare la interpretarea  și executarea

actelor internaționale la care România  este parte.

(Secția de contencios

administrativ, decizia nr.1939 din 21 mai 2003

)

SC I. SRL Suceava a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților Guvernul

României, Adrian Năstase, prim-ministru, Ministerul Dezvoltării și Prognozei,

L.C. și M.D., ministru și respectiv secretar de stat la Ministerul Dezvoltării

și Prognozei, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, A.C., director al

agenției sus-menționate  și președintele comisiei de evaluare și selecție

a proiectelor pentru licitația „Program Phare 2000, coeziune economică și

socială, Dezvoltarea Resurselor Umane” în contextul restructurării industriale,

sesiunea octombrie 2001.

Reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea actului administrativ de autoritate de specialitate (norme

metodologice ), partea referitoare la criteriul celor 67 puncte pentru

selectarea proiectelor în vederea finanțării licitației Program Phare 2000, act

emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, intitulat „metodologie de

evaluare”, precum și recunoașterea dreptului societății de a primi grantul

solicitat pentru proiectul depus în vederea finanțării și obligarea pârâților,

în solidar, la repararea pagubei cauzate de 514.000 euro, plus dobânda de 8% pe

an.

Reclamanta a arătat că în luna octombrie 2001, a depus un proiect pentru care a

solicitat finanțarea, prin grant în cadrul programului Phare 2000, coeziune

economică și socială, dezvoltarea resurselor umane.

Cererea societății a fost respinsă prin scrisoarea nr.1288/4 iulie 2002, emisă

de Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est, cu motivația că, proiectul „a

întrunit un punctaj inferior pragului minim de 67 puncte stabilit de

către  Delegația Comisiei Europene în România”. Criteriul celor 67 de

puncte, stipulat în „Metodologia de evaluare”, elaborată și aprobată de

Ministerul Dezvoltării și Prognozei și Delegația Comisiei Europene, a fost

introdus după depunerea proiectelor fără a fi prevăzut în ghidul

solicitantului, care constituie baza legală a procedurilor.

Reclamanta a mai precizat că prin introducerea unui nou criteriu de selectare,

care a determinat eliminarea proiectului societății, s-a comis o ilegalitate,

întrucât, conform actelor normative care reglementează procedurile de depunere,

evaluare și selectare a proiectelor, acestea se desfășoară exclusiv pe baza

condițiilor și criteriilor publicate în Practical Guide, cerințe care în nici

un caz nu pot fi schimbate după depunerea proiectelor.

Curtea de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ a

respins acțiunea ca inadmisibilă, reținându-se că, întrucât acțiunea vizează

metodologia de evaluare și selectare a proiectelor depuse în vederea obținerii

finanțării din fonduri comunitare, norme metodologice aprobate de Delegația

Comisiei Europene în România, actul contestat este exceptat cenzurii instanței

de contencios administrativ.

Astfel, potrivit art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 a contenciosului

administrativ, nu pot fi atacate în justiție, între altele, actele referitoare

la interpretarea  și executarea actelor internaționale la care

România  este parte.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC I. SRL Suceava, invocând

cazurile de modificare prevăzute de art.307 pct.7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în

sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii,este lipsită de temei legal

și dată cu aplicarea greșită a legii, iar instanța a interpretat greșit actul

dedus judecății, fără a se pronunța asupra stabilirii naturii juridice reale a

actelor la care face referire art.2 din Legea nr.29/1990.

Astfel, textul de lege sus-menționat nu-și găsește aplicare, întrucât,

potrivit  prevederilor art.2 lit.a din Legea nr.29/1990 sunt exceptate

controlului în contencios administrativ actele de o natură specială, care

privesc cerințe superioare ale societății, respectiv actele de guvernământ, în

cadrul cărora se cuprind toate măsurile luate pentru ocrotirea unui interes

general privitor la ordinea publică, la siguranța statului, internă sau

externă, sau la alte cerințe de ordine superioară.

Referitor la înscrisul a cărui anulare s-a solicitat, reclamanta a precizat că

acesta este un act administrativ ordinar, care nu întrunește natura și

caracteristicile actului de guvernământ, nefiind necesar și introdus ilegal, în

contradicție cu normele după care trebuia să se desfășoare licitația.

Recursul este nefondat.

Astfel, susținerile reclamantei privind admisibilitatea acțiunii, în raport de

natura juridică a actului contestat, nu au suport legal.

Pentru ca o instanță să poată decide asupra unei cereri cu privire la drepturi

și obligații, este necesar ca ea să fie competentă să analizeze  atât

chestiunile de fapt, cât și normele de drept aplicabile litigiului cu care a

fost investită.

În cauză, instanța a reținut în mod justificat că nu este competentă să

hotărască asupra anulării actului contestat și a cererilor conexe, normele

europene, în categoria cărora se cuprinde și înscrisul în litigiu, nefiind

supuse cenzurii instanțelor românești.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, criteriul celor 67 de puncte stipulat

în metodologia specială de evaluare din punct de vedere tehnic și financiar,

utilizată pe parcursul întregului proces de evaluare, a fost propus de

Ministerul Dezvoltării și Prognozei și aprobat de delegația Comisiei Europene

în România prin adresa nr.563/27 noiembrie 2001.

Așadar, Curtea reține că metodologiei de evaluare, care aplică de fapt

criteriile stabilite inițial în Ghidul Solicitantului, nu-i sunt aplicabile

dispozițiile legislației românești. Constituind un act adoptat de Comisia

Uniunii Europene, dreptul de a-l cenzura aparține forurilor competente din

cadrul Uniunii Europene.

În consecință, Curtea constată că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al

instanței de a judeca, astfel cum a pretins reclamanta.

Recursul

a fost respins ca nefondat.