ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2016

Decizia nr. 1411/2016 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2013, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâții C.C.R. - Autoritatea de audit și M.M.F.P.S.P.V.

- Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, solicitând anularea Deciziei nr. 15 din 28 ianuarie 2013 emisă de ministerul pârât și, pe fond, admiterea contestațiilor, cu consecința anulării proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență din 5 decembrie 2012 și din 13 decembrie 2012 și a notelor de debit din 5 decembrie 2012 și din 13 decembrie 2012. Prin Sentința nr. 337 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 2013 emisă de ministerul pârât, precum și procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 5 decembrie 2012 și din 13 decembrie 2012, încheiate de către Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord-Est și notele de debit aferente acestora.

Prin Decizia nr. 2.386 din 9 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est împotriva Sentinței nr. 337 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut în esență că recursul a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, s-a constatat că recurentul - pârât M.M.F.P.S.P.V.

- Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est a declarat recurs la data de 31 ianuarie 2014, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 14 ianuarie 2014, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, fiind 30 ianuarie 2014. Conchizând, instanța de recurs a constatat că data declarării recursului este data la care cererea de recurs a fost înregistrată de către Curtea de Apel Suceava, în condițiile în care înscrisul depus de recurent în scopul de a proba exercitarea căii de atac în termenul legal nu este concludent. 2. Motivele contestației în anulare Împotriva acestei hotărâri, Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord-Est a formulat contestație în anulare.

Invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ. (2010), contestatorul pretinde că necercetarea motivelor de casare de către Înalta Curte de Casație și Justiție în momentul pronunțării Deciziei nr. 2.386 din 9 iunie 2015 se datorează unei erori materiale deoarece, așa cum s-a învederat și în fața instanței de recurs, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recursul a fost depus la poșta militară la data de 29 ianuarie 2014, în interiorul termenului de recurs. În dovedirea cererii, depune copie de pe Borderoul din 29 ianuarie 2014, de pe Adresa UM x Piatra Neamț și de pe Borderoul din 30 ianuarie 2014. 3. Soluția Înaltei Curți Contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) din noul C. proc.

civ. (2010) este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege (pct. 1 - 4). În speță, contestatorul pretinde că sunt incidente motivele prevăzut de pct. 2 și 3, respectiv că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale și că instanța de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze motivele de casare invocate de recurent în termen. Contestația este neîntemeiată. Astfel, prin "eroare materială", în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din noul C. proc. civ., se înțelege o greșeală evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs și care nu presupune o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor ori o reinterpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Respingerea recursului ca tardiv formulat reprezintă, într-adevăr, un aspect formal al judecății însă, în speță, Înalta Curte constată că partea urmărește o reevaluare a înscrisului care a condus la respingerea recursului ca tardiv, probă existentă la dosarul de recurs, avută în mod expres în vedere de instanța de recurs și apreciată ca neconcludentă; înscrisurile depuse de contestatoare nu aduc nimic nou sub acest aspect. Așadar, nu e caz de eroare materială ci de o apreciere conștientă, deliberată a instanței de recurs, care nu poate fi cenzurată pe calea contestației în anulare deoarece această cale extraordinară de atac nu poate reprezenta "recurs la recurs". Așadar, primul motiv de contestație în anulare este neîntemeiat.

Tot așa este și cel de-al doilea deoarece respingerea recursului în temeiul unei excepții dirimante face de prisos examinarea motivelor de recurs. În consecință, în temeiul art. 508 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord-Est împotriva Deciziei civile nr. 2.386 din 9 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2016. Procesat de GGC - N