ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1411/2016
1.
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2013, reclamanta
A., a chemat în judecată pe pârâții C.C.R. - Autoritatea de audit
și M.M.F.P.S.P.V. - Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional
Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est, solicitând
anularea Deciziei nr. 15 din 28 ianuarie 2013 emisă de ministerul pârât
și, pe fond, admiterea contestațiilor, cu consecința
anulării proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de
stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în
cadrul obiectivului convergență din 5 decembrie 2012 și din 13
decembrie 2012 și a notelor de debit din 5 decembrie 2012 și din 13
decembrie 2012.
Prin
Sentința nr. 337 din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Suceava,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a
admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 2013 emisă de
ministerul pârât, precum și procesele-verbale de constatare a neregulilor
și de stabilire a creanțelor bugetare din 5 decembrie 2012 și
din 13 decembrie 2012, încheiate de către Organismul Intermediar Regional
POS DRU Regiunea Nord-Est și notele de debit aferente acestora.
Prin Decizia
nr. 2.386 din 9 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul
declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul
Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est
împotriva Sentinței nr. 337 din 10 decembrie 2013 a Curții de Apel Suceava,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca
tardiv formulat.
Pentru a
pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut în
esență că recursul a fost formulat cu depășirea
termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a
constatat că recurentul - pârât M.M.F.P.S.P.V. - Organismul Intermediar
Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea
Resurselor Umane - Regiunea Nord-Est a declarat recurs la data de 31 ianuarie
2014, în condițiile în care hotărârea recurată a fost
comunicată acestuia la data de 14 ianuarie 2014, ultima zi în care legea
procedurală permitea declararea recursului, fiind 30 ianuarie 2014.
Conchizând,
instanța de recurs a constatat că data declarării recursului este
data la care cererea de recurs a fost înregistrată de către Curtea de
Apel Suceava, în condițiile în care înscrisul depus de recurent în scopul
de a proba exercitarea căii de atac în termenul legal nu este concludent.
Motivele
contestației în anulare
Împotriva
acestei hotărâri, Organismul Intermediar Regional POS DRU Regiunea
Nord-Est a formulat contestație în anulare.
Invocând
dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ. (2010),
contestatorul pretinde că necercetarea motivelor de casare de către
Înalta Curte de Casație și Justiție în momentul
pronunțării Deciziei nr. 2.386 din 9 iunie 2015 se datorează
unei erori materiale deoarece, așa cum s-a învederat și în fața
instanței de recurs, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei
rezultă că recursul a fost depus la poșta militară la data
de 29 ianuarie 2014, în interiorul termenului de recurs.
În dovedirea
cererii, depune copie de pe Borderoul din 29 ianuarie 2014, de pe Adresa UM x
Piatra Neamț și de pe Borderoul din 30 ianuarie 2014.
Soluția
Înaltei Curți
Contestația
în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) din noul C.
proc. civ. (2010) este o cale extraordinară de atac, de retractare și
nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate
de instanțele de recurs numai pentru motivele limitativ prevăzute de
lege (pct. 1 - 4).
În
speță, contestatorul pretinde că sunt incidente motivele
prevăzut de pct. 2 și 3, respectiv că dezlegarea dată
recursului este rezultatul unei erori materiale și că instanța
de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze motivele de casare
invocate de recurent în termen.
Contestația
este neîntemeiată.
Astfel, prin
"eroare materială", în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din noul
C. proc. civ., se înțelege o greșeală evidentă în legătură
cu aspectele formale ale judecății în recurs și care nu
presupune o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor ori o
reinterpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Respingerea
recursului ca tardiv formulat reprezintă, într-adevăr, un aspect
formal al judecății însă, în speță, Înalta Curte
constată că partea urmărește o reevaluare a înscrisului
care a condus la respingerea recursului ca tardiv, probă existentă la
dosarul de recurs, avută în mod expres în vedere de instanța de recurs
și apreciată ca neconcludentă; înscrisurile depuse de
contestatoare nu aduc nimic nou sub acest aspect.
Așadar,
nu e caz de eroare materială ci de o apreciere conștientă,
deliberată a instanței de recurs, care nu poate fi cenzurată pe
calea contestației în anulare deoarece această cale
extraordinară de atac nu poate reprezenta "recurs la recurs".
Așadar,
primul motiv de contestație în anulare este neîntemeiat.
Tot așa
este și cel de-al doilea deoarece respingerea recursului în temeiul unei
excepții dirimante face de prisos examinarea motivelor de recurs.
În
consecință, în temeiul art. 508 din noul C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare declarată de contestatorul Organismul
Intermediar Regional POS DRU Regiunea Nord-Est împotriva Deciziei civile nr.
2.386 din 9 iunie 2015 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 10 mai 2016.
Procesat de