ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3004/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

Sentința nr. 1773 din 2 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC Z.C.C. SRL Craiova, având ca obiect

pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate refuzul nejustificat al

pârâtului de a-și da consimțământul la efectuarea unor lucrări de supraetajare

a imobilului din Craiova, Str. L. și să fie suplinit consimțământul acestuia de

a permite efectuarea acestor lucrări, condiție prealabilă pentru obținerea

autorizației de construcție.

În motivare, instanța de fond a reținut că

pârâtul este locatar al imobilului, fiind proprietar al apartamentului nr. 4,

ca urmare a cumpărării de la reclamantă, că imobilul este un bloc cu regimul de

înălțime D+2+M+pod, că reclamanta a solicitat autorizație de construcție pentru

supraetajarea imobilului la regimul de înălțime D+3+M, iar pârâtul a refuzat

să-și dea acordul pentru modificarea construcției. A mai reținut că acest refuz

este justificat, deoarece pârâtul consideră că, prin modificarea construcției,

îi sunt afectate condițiile de trai, iar în sarcina acestuia nu există

obligația legală sau contractuală de a-și da acordul. Pe de altă parte,

instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 27 din Ordinul nr. 839/2009

prevăd doar posibilitatea instanței de a constata existența unui refuz

nejustificat și nu de a suplini consimțământul prin pronunțarea unei hotărâri

care să țină loc de act autentic.

Sentința Tribunalului Dolj a fost atacată cu

apel de reclamanta SC Z.C.C. SRL, iar Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin Decizia nr. 38/2011 de la 29 martie 2011 a admis apelul declarat de

reclamantă, a schimbat sentința și a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC Z.C.C. SRL împotriva pârâtului P.N., constatând refuzul

nejustificat al pârâtului de a-și da acordul pentru obținerea autorizației de

supraetajare a imobilului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

de apel a reținut că refuzul pârâtului de a-și da acordul, condiție necesară

pentru emiterea autorizației în vederea intrării în legalitate, este abuziv, de

fapt refuzul fiind generat de existența unor litigii între părți în legătură cu

vânzarea apartamentului nr. 4 și de dorința pârâtului de a forța obținerea unor

concesii într-o tranzacție.

Împotriva acestei decizii, pârâtul P.N. a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de

fond, ca fiind legală și temeinică, invocând drept motive de nelegalitate

dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs, pârâtul

a învederat că instanța de apel nu a motivat hotărârea atacată, neindicând

temeiurile de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat apărările acestuia,

reclamanta fiind de rea-credință, întrucât nu a finalizat construcția și nu a

predat imobilul în conformitate cu autorizația de construcție.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acesta nu

este fondat, întrucât interpretarea dată probelor constituie o chestiune de

fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea

actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare anterior

menționat.

Nici al doilea motiv de recurs privind

incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este

fondat, față de împrejurarea că, potrivit art. 27 din Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcții, acordul vecinilor se va da condiționat de asigurarea, prin

proiectul tehnic, a măsurilor de punere în siguranță a construcției

preexistente și nu de aprecieri subiective, precum cele invocate de pârât prin

motivele de recurs.

Fiind îndeplinită această condiție, refuzul

pârâtului de a-și da acordul a fost, în mod corect, apreciat ca fiind

nejustificat de către instanța de apel, ca urmare a examinării situației de

fapt, instanța de recurs neavând vocația reanalizării acesteia.

Instanța de apel a analizat în mod corect

raporturile dintre părți și a expus motivele de fapt și de drept pe care și-a

întemeiat soluția; recurentul-pârât nu a indicat în cuprinsul motivelor de

recurs ce dispoziții de drept material sau procesual au fost încălcate,

limitându-se la a arăta că instanța de apel a pronunțat hotărârea, făcând o

analiză greșită a materialului probator aflat la dosarul cauzei, susținere ce

nu atrage incidența în cauză a niciunui motiv de nelegalitate dintre cele

limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

pârâtul P.N. împotriva Deciziei nr. 38/2011 de la 29 martie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul P.N.

împotriva Deciziei nr. 38/2011 de la 29 martie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6

octombrie 2011.

Procesat

de GGC - AZ