ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3775/2011

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14 din 15 februarie 2011 a Tribunalului Caraș-Severin, inculpatul M.A.V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C.proc. pen., art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 191 C.proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În noaptea de 24 - 25 septembrie 2010, în jurul orelor 24,

00

inculpatul se deplasa pe o alee de acces între blocuri, în municipiul Reșița. Din sens opus lui, venea victima B.A. ținând de coarne bicicleta.

Când a ajuns unul în dreptul celuilalt, victima l-a prins pe inculpat de reverul hainei și i-a reproșat că l-ar fi deposedat de bani în urmă cu 15 minute.

Inculpatul a negat și a încercat să se desprindă, împingând victima cu palma peste față, aceasta însă l-a ținut în continuare de rever, cei doi aflându-se față în față.

În aceste condiții, pentru a se desprinde din mâna victimei, inculpatul a lovit-o cu pumnul drept peste față; B.A. a căzut, lovindu-se cu capul de ciment, intrând în stare de inconștiență. Victima a fost transportată la Spitalul județean de Urgență Timișoara unde a decedat pe data de 28 septembrie 2010.

Conform raportului medico-legal de necropsie din 29 septembrie 2010 avizat de Comisia de Control a Actelor Medico-Legale, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral produs prin lovire de corpuri/planuri dure.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.A.V. care a criticat cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 113/A din 1 iulie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul inculpatului, a desființat sentința atacată și, rejudecând, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C.proc. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța de control judiciar a constatat că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată acestuia fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, astfel că, critica privind reducerea pedepsei este nefondată.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, curtea de apel a reținut atitudinea agresivă a victimei, surprinderea inculpatului cu acuzații și atitudini nejustificate, reacția acestuia și lovirea lui B.A. cu pumnul, producându-i o plagă contuză superficială de 1 cm la buză, lovitură în urma căreia acesta a căzut și s-a lovit letal.

Având în vedere și persoana inculpatului, conduita anterioară comiterii faptei și regretul manifestat pentru săvârșirea acesteia, curtea de apel a apreciat că executarea în detenție a pedepsei de către inculpat nu ar corespunde cerințelor art. 52 C. pen., astfel că a dispus suspendarea executării sancțiunii penale.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs părțile civile C.C., B.C. și B.G., criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.proc. pen.

Recurentele părți civile au solicitat admiterea recursului și înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Examinând recursurile prin prisma motivelor de casare invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.proC. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate.

Instanța de apel a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.

Curtea de Apel Timișoara a examinat criteriile generale de individualizare a pedepsei și a avut în vedere scopul acesteia, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a se constitui într-un mijloc de reeducare a inculpatului.

Având în vedere toate datele referitoare la persoana inculpatului, la poziția procesuală a acestuia și analizând împrejurările comiterii faptei, instanța de apel a ajuns în mod corect la concluzia că privarea de libertate a inculpatului nu constituie modalitatea întemeiată și oportună de pedepsire a acestuia și de atingere a scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale.

Inculpatul nu a urmărit decât să se desprindă din mâinile victimei și a vrut să înlăture strânsoarea acesteia, lovind-o cu pumnul. Leziunea facială constatată medico-legal (plagă la buza superioară) demonstrează că inculpatul a lovit o singură dată, iar victima s-a dezechilibrat și a căzut.

Victima a produs incidentul și a determinat reacția violentă a inculpatului.

Inculpatul avea 21 de ani la data faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră.

Pentru toate acestea, Înalta Curte constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de apel este temeinic individualizată, astfel că, neconstatând alte motive de casare, va respinge recursurile ca nefondate.

Recurentele părți civile vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.proc. pen., art. 192 alin. (2) C.proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile C.C., B.C. și B.G. împotriva Deciziei penale nr. 113/A din 1 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe inculpatul M.A.V..

Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.