ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2200/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 06 iulie 2009,

Tribunalul Arad, secția comercială, soluționând litigiul ivit între reclamanții

SC

R.

SRL, SC C. SRL și M.S., în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S. București și

S.I.F. B.C. SA, având ca obiect pretenții, a constatat natura civilă a

litigiului, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare secției

civile a Tribunalului Arad.

În motivarea

soluției, instanța a reținut că reclamanții își întemeiază cererea pe garanția

vânzătorului pentru evicțiune, precizând expres temeiul de drept ca fiind Legea

nr. 10/2001.

Tribunalul

Arad a constatat necompetența sa în soluționarea pricinii și a declinat

competența în favoarea

Judecătoriei Arad, așa cum rezultă din sentința civilă

nr. 186 din 11 martie 2010.

Instanța a reținut

că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 1341 pct. 4, art. 1344 și art. 1345

C. civ., obiectul cauzei constituindu-l plata sumei de

160.747 RON, actualizată,

reprezentând contravaloare lucrări efectuate la imobil și, potrivit art. 2 pct.

1 lit. b), Tribunalul judecă procesele al căror obiect are valoare peste 500.000

RON, astfel că, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., instanța competentă să judece

cauza este Judecătoria Arad.

Judecătoria Arad a admis

excepția necompetenței materiale a soluționării cererii și constatând existența

conflictului de competență, a trimis cauza spre soluționare a conflictului la Curtea

de Apel Timișoara, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 9525 din 03 octombrie

2011.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a calificat litigiul ca fiind de natură comercială și a constatat

că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

competența de

soluționare

a litigiului revine Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă

nr. 1 din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a stabilit

competența

de

soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, reținând că obiectul litigiului are valoarea

de 160.747 RON, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1341, art. 1344 și

art. 1345 C. civ. și coroborând dispozițiile art. 2 lit. b) C. proc. civ. cu cele

ale art. 1 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora Tribunalul judecă în primă instanță

procesele și cererile în materie civilă a căror obiect are o valoare de peste 500.000

RON, iar judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afara

celor date prin lege în

competența altor instanțe, competența de

soluționare revine Judecătoriei

Arad.

S.I.F. B.C. SA

a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 1 din 10 ianuarie 2012, solicitând

modificarea hotărârii recurate în sensul stabilirii

competenței de

soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Recurenta a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând aplicarea greșită a legii, instanța neobservând

că în speță sunt incidente prevederile speciale privind privatizarea societăților

comerciale, care derogă de la prevederile generale ale C. civ. și înlătură aplicarea

lor, în speță fiind vorba despre o cerere în materie comercială fundamentată exclusiv

pe anularea contractelor de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2005 și din 26 iulie

1995, iar obiectul are o valoare mai mare de 100.000 RON, aspecte care atrag competența

Tribunalului Arad, în temeiul art. 2 C. proc. civ.

A mai arătat că în speță

sunt incidente dispozițiile speciale cuprinse în art. 32

4

alin. (1) din

O.U.G. nr. 88/1997 și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 prin care s-a instituit

în sarcina instituțiilor publice implicate obligația de reparare a prejudiciilor

cauzate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de

stat, fiind evidentă derogarea de la dispozițiile art. 1341 și art. 1345 C.

civ., astfel că litigiul are natură comercială, competența revenind tribunalelor

specializate sau secțiilor civile ale tribunalelor reorganizate potrivit art. 228

sau secțiilor civile reorganizate conform art. 225.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. reglementează două ipoteze pentru modificarea hotărârii atacate cu recurs,

și anume ipoteza când hotărârea este lipsită de temei legal și ipoteza când hotărârea

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din motivele de recurs

se poate constata că recurenta s-a referit la cea de-a doua ipoteză și vizează aplicarea

greșită a art. 1341 pct. 4,

art. 1344

și art. 1345 C. civ., raportate la dispozițiile

art. 32

4

alin. (1) și (4

3

) alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997

și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

Analizând lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtelor la

plata în solidar a sumei de 160.747 RON, actualizată la data plății în funcție de

rata inflației, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare și utile și a lucrărilor

de investiții efectuate la moara și casa de locuit, motivată de faptul că reclamanții

au efectuat lucrări la acest imobil, care a fost restituit pârâtului M.I.S., ca

urmare a revendicării, reclamanții fiind evinși de o parte din bunurile care au

intrat în patrimoniul SC

R. SRL prin Legea nr. 15/1990 făcând obiectul

contractelor de vânzare-cumpărare

acțiuni, context în care au dreptul la restituirea investițiilor efectuate la imobilul

retrocedat.

Ca urmare, în litigiu

nu se pune problema despăgubirilor care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului

reprezentând contravaloarea imobilului restituit, așa cum este reglementat de O.U.G.

nr. 88/1997 art. 32

4

alin. (1), ci de recuperarea contravalorii unor

lucrări efectuate la imobilul restituit către proprietar, în temeiul răspunderii

pentru evicțiune, reglementat de art. 1341, art. 1344 și art. 1345 C. civ., astfel

că litigiul este de natură civilă, competența de soluționare revenind Judecătoriei

Arad, în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (1)

pct. 1 lit. b) din același act normativ.

Ca urmare, conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este

legală astfel că recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta

S.I.F. B.C. SA Arad

împotriva

sentinței civile nr. 1 din 10 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.