ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2200/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din data de 06 iulie 2009, Tribunalul Arad, secția comercială, soluționând litigiul ivit între reclamanții SC R. SRL, SC C. SRL și M.S., în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S. București și S.I.F. B.C. SA, având ca obiect pretenții, a constatat natura civilă a litigiului, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare secției civile a Tribunalului Arad. În motivarea soluției, instanța a reținut că reclamanții își întemeiază cererea pe garanția vânzătorului pentru evicțiune, precizând expres temeiul de drept ca fiind Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Arad a constatat necompetența sa în soluționarea pricinii și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Arad, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 186 din 11 martie 2010. Instanța a reținut că acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 1341 pct. 4, art. 1344 și art. 1345 C. civ., obiectul cauzei constituindu-l plata sumei de 160.747 RON, actualizată, reprezentând contravaloare lucrări efectuate la imobil și, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b), Tribunalul judecă procesele al căror obiect are valoare peste 500.000 RON, astfel că, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Arad.

Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței materiale a soluționării cererii și constatând existența conflictului de competență, a trimis cauza spre soluționare a conflictului la Curtea de Apel Timișoara, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 9525 din 03 octombrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a calificat litigiul ca fiind de natură comercială și a constatat că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului revine Tribunalului Arad. Prin sentința civilă nr. 1 din 10 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, reținând că obiectul litigiului are valoarea de 160.747 RON, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1341, art. 1344 și art. 1345 C. civ.

și coroborând dispozițiile art. 2 lit. b) C. proc. civ. cu cele ale art. 1 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă a căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, iar judecătoria judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afara celor date prin lege în competența altor instanțe, competența de soluționare revine Judecătoriei Arad. S.I.F. B.C. SA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1 din 10 ianuarie 2012, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. Recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând aplicarea greșită a legii, instanța neobservând că în speță sunt incidente prevederile speciale privind privatizarea societăților comerciale, care derogă de la prevederile generale ale C. civ.

și înlătură aplicarea lor, în speță fiind vorba despre o cerere în materie comercială fundamentată exclusiv pe anularea contractelor de vânzare-cumpărare din 18 iunie 2005 și din 26 iulie 1995, iar obiectul are o valoare mai mare de 100.000 RON, aspecte care atrag competența Tribunalului Arad, în temeiul art. 2 C. proc. civ. A mai arătat că în speță sunt incidente dispozițiile speciale cuprinse în art. 32 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 88/1997 și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 prin care s-a instituit în sarcina instituțiilor publice implicate obligația de reparare a prejudiciilor cauzate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, fiind evidentă derogarea de la dispozițiile art. 1341 și art. 1345 C. civ., astfel că litigiul are natură comercială, competența revenind tribunalelor specializate sau secțiilor civile ale tribunalelor reorganizate potrivit art. 228 sau secțiilor civile reorganizate conform art. 225. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează două ipoteze pentru modificarea hotărârii atacate cu recurs, și anume ipoteza când hotărârea este lipsită de temei legal și ipoteza când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din motivele de recurs se poate constata că recurenta s-a referit la cea de-a doua ipoteză și vizează aplicarea greșită a art. 1341 pct. 4, art. 1344 și art. 1345 C. civ., raportate la dispozițiile art. 32 4 alin. (1) și (4 3 ) alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 137/2002.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 160.747 RON, actualizată la data plății în funcție de rata inflației, reprezentând contravaloarea lucrărilor necesare și utile și a lucrărilor de investiții efectuate la moara și casa de locuit, motivată de faptul că reclamanții au efectuat lucrări la acest imobil, care a fost restituit pârâtului M.I.S., ca urmare a revendicării, reclamanții fiind evinși de o parte din bunurile care au intrat în patrimoniul SC R. SRL prin Legea nr. 15/1990 făcând obiectul contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni, context în care au dreptul la restituirea investițiilor efectuate la imobilul retrocedat.

Ca urmare, în litigiu nu se pune problema despăgubirilor care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului reprezentând contravaloarea imobilului restituit, așa cum este reglementat de O.U.G. nr. 88/1997 art. 32 4 alin. (1), ci de recuperarea contravalorii unor lucrări efectuate la imobilul restituit către proprietar, în temeiul răspunderii pentru evicțiune, reglementat de art. 1341, art. 1344 și art. 1345 C. civ., astfel că litigiul este de natură civilă, competența de soluționare revenind Judecătoriei Arad, în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același act normativ. Ca urmare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală astfel că recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.I.F. B.C. SA Arad împotriva sentinței civile nr. 1 din 10 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.