ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

penal de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului;

Prin Sentința penală nr. 200 din 1 septembrie

2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6415/95/2009, în baza art.

323 alin. (1) și (2) C. pen., au fost condamnați inculpații A.S. și N.B.V.

ambii deținuți în prezent în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță

Craiova, la pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, în baza

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost condamnați aceiași inculpați

la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și la câte 2 ani pedeapsă complementară

fiecare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință

prima instanță a dispus, în baza art. 33 - 34 C. pen., contopirea pedepselor

aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca fiecare inculpat

să execute câte 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

Totodată, s-a

menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate

perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 3 iunie 2009 la zi.

Prin aceeași

sentință, Tribunalul Gorj a confiscat de la inculpați 3,5 kg hașiș ridicate de

organele de poliție în baza procesului-verbal din 2 iunie 2009.

De asemenea,

inculpații au fost obligați la plata sumelor de câte 1.300 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Gorj emis la 23 iulie 2009, au fost trimiși în judecată inculpații

A.S. și N.B.V. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1)

și (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut, în fapt,

că inculpatul A.S. locuia în Târgu Jiu din anul 2000, a fost plecat în Spania

unde a lucrat în agricultură, construcții, cât și în alte sectoare, iar din

anul 2003 a deschis o firmă de construcții în Tenerife, extinzând activitatea

acesteia și în localitatea Sagunto - Spania. La firma sa a lucrat și inculpatul

N.B.V. din Lugoj, cu care se afla în relații de prietenie până în anul 2007,

când și-a deschis propria sa firmă de construcții.

S-a mai reținut că,

la un moment dat, firmele au intrat în faliment motiv pentru care, în toamna

anului 2008, cei doi inculpați s-au hotărât să revină în România, inculpatul

A.S. stabilindu-se în municipiul Târgu Jiu, urmare faptului că se afla în

relații de concubinaj, de circa doi ani de zile, cu martora B.N.E. A deschis

firma de construcții - SC A.P. SRL Târgu Jiu și, întrucât inculpatul N.B.V.

avea o datorie de 2.000 euro la el, a decis să lucreze în continuare la firma

sa.

Inculpatul N.B.V.,

având unele probleme financiare, în luna aprilie 2009, a fost contactat

telefonic de un prieten al său din Spania, numitul B.F., care i-a adus în Târgu

Jiu cantitatea de 4 kg hașiș (drog de risc), pe care trebuia să o valorifice,

urmând a-i remite suma de 1.100 euro/kg, dându-i totodată, drept probă bucăți

mai mici, învelite într-o punguță din staniol,.

S-a mai reținut că

inculpatul N.B.V. a hotărât să depoziteze întreaga cantitate de droguri la o

locație, unde își ținea sculele folosite pentru construcție, respectiv la

domiciliul martorului R.N., zis N. din Târgu Jiu, str. J. Despre existența

drogurilor cunoștea numai inculpatul N.B.V., iar la un moment dat, l-a informat

și pe inculpatul A.S. căruia i-a cerut să îi găsească cumpărători pe raza

județelor Gorj sau Dolj.

Întrucât inculpatul

A.S. avea o situație financiară precară, a fost de acord cu propunerea, fapt

pentru care a început să caute potențiali cumpărători prin diferite baruri din

Târgu Jiu și Craiova contactând mai ales persoane din lumea interlopă, mulți

dintre aceștia evitau discuția, însă, în cele din urmă, aflându-se la barul

restaurantului A. din Târgu Jiu, discutând la o masă cu niște tineri, Ie-a

lăsat numărul de telefon, ulterior, fiind contactat de un oarecare A.

După aproximativ o săptămână, inculpatul A.S. s-a

întâlnit cu numitul A., în orașul Filiași, județul Dolj, și l-a contactat

telefonic pe inculpatul N.B. care se afla în localitatea Săvârșin, județul Arad

la sora sa și l-a informat că a găsit un cumpărător spunându-i să vină cu marfa

în Târgu Jiu, urmând ca pe data de 02 iunie 2009 să se întâlnească în orașul

Filiași.

La data de 02 iunie

2009, inculpatul N.B. s-a deplasat de la Săvârșin în Târgu Jiu cu autoturismul

aparținând cumnatului său și s-a întâlnit cu inculpatul A.S. la un bar situat

în zona Paralela 45, ultimul fiind însoțit și de concubina sa B.N.E.

S-a mai reținut că

după ce l-a informat cu privire la tranzacția ce urma să aibă loc, inculpatul

N.B.V. s-a deplasat la locația unde ținea ascunse drogurile, Ie-a luat,

hotărând de

comun

acord să se deplaseze în orașul Filiași, fiecare cu autoturismul său, din

motive de siguranță, inculpatul A.S. folosind autoturismul proprietate

personală înmatriculat în Spania. Odată ajunși în orașul Filiași, cei doi au

parcat autoturismele în aproprierea barului „L.O.", după care inculpatul

A.S. a mers în bar să se întâlnească cu cumpărătorul, iar inculpatul N.B. a

rămas în autoturism.

După discuțiile

purtate în bar, inculpatul A.S. a venit cu cumpărătorul la autoturismul

acestuia, au discutat, chemându-l apoi și pe inculpatul N.B. Acesta din urmă a

venit mai întâi să discute cu privire la cantitate și preț, după care s-a

deplasat din nou la autoturismul său, aducând cu el drogurile ambalate în două

pungi din plastic pe care Ie-a ascuns sub geacă. Drogurile au fost cântărite în

mașină și s-a discutat despre preț, relevante în acest sens fiind discuțiile

dintre inculpați și cumpărător, cu privire la droguri și cantitatea acestora.

Prima instanță a mai

relevat, în considerente, că în momentul în care cumpărătorul s-a deplasat să

pună drogurile în portbagajul autoturismului, au intervenit organele de

poliție, imobilizându-i pe inculpați, efectuând percheziții corporale și auto,

precum și alte activități ocazionate de prinderea în flagrant.

Cu ocazia

percheziției corporale efectuate s-a găsit și cântărit cantitatea de 3,5 kg

hașiș învelită în folie din plastic sub formă de batoane solide de culoare

maro, cu miros specific. S-a procedat la testarea substanței cu trusa

Narcotest, rezultatul fiind pozitiv, indicând prezența rezinei de canabis.

Ulterior cantitatea

de droguri pusă în vânzare de către inculpați a fost trimisă la I.G.P.R. -

Laboratorul Central de Analiză și Profil al drogurilor pentru cântărire și

expertizare, iar potrivit raportului de constatare tehnico științifică din 04

iunie 2009, a rezultat că probele înaintate în cauză sunt constituite din

2.920,1 grame rezină de canabis și 479,67 grame rezină de canabis în care s-a

pus în evidență tetrahidrocanabinolul (T.H.C.) - substanță psihotropă

bio-sintetizată de planta canabis, ce face parte din tabelul anexă nr. III din

Legea nr. 143/200 (drog de risc).

Tribunalul Gorj a mai

reținut că, în drept, așa cum au fost prezentate faptele celor doi inculpați,

constând în aceea că s-au asociat în vederea săvârșirii de trafic de droguri de

risc, faptă urmată de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri scop în care

s-au interesat de potențiali cumpărători ai cantității de 3,5 kg hașiș, fiind

prinși în fragrant la data de 2 iunie 2009 în timp ce au vândut cantitatea de

droguri cu suma de 6.700 euro, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

În aceeași ordine de

idei, prima instanță a mai reținut că starea de fapt expusă și vinovăția

inculpaților a fost demonstrată de procesul-verbal de realizare a acțiunii

fragrante, procesul-verbal de sesizare din oficiu, planșe foto, procese-verbale

întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia,

procese-verbale de percheziții auto și corporale, procesul-verbal de

percheziție domiciliară, înregistrări convorbiri telefonice, înregistrări și

filmări în mediul ambiental, declarații de martori și declarațiile

inculpaților, prin care au recunoscut faptele comise.

De asemenea, prima

instanță, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, a avut în

vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două fapte, pericolul

social ridicat al faptelor comise, cantitatea de droguri oferită spre vânzare

și conduita sinceră a celor doi inculpați și a apreciat că, aplicarea unor

pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare inculpat este de natură să

realizeze scopul pedepsei sub aspect preventiv și educativ.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații A.S. și N.B.V., primul

apelant criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și

nelegalitate, în condițiile în care i s-a reținut în sarcină săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, deși din probele administrate nu a rezultat

vinovăția sa.

Același inculpat a

mai susținut că a intenționat numai să-și recupereze suma de bani, pe care i-o

datora inculpatul N.B.V. și, singura posibilitate era să-l ajute pe acesta să

vândă droguri, inculpatul fiind de acord să participe la efectuarea tranzacției

de vânzare a drogurilor, prilej cu care s-a organizat flagrantul.

De asemenea, a mai

susținut că faptele s-au derulat la intervenția exclusivă a agentului sub

acoperire, acesta determinând comportamentul infracțional și instigarea

inculpatului la săvârșirea faptei penale.

Apelantul inculpat

A.S. a mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului

pedepsei, stabilit, cât și al modalității de executare aleasă de către

instanță, precum și cu privire la nerestituirea de către instanța de fond a

telefonului mobil, confiscat.

Apelantul inculpatul

N.B.V. a criticat greșita individualizare a pedepsei, în raport de

circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului,

circumstanțe cărora a susținut că nu li s-a dat eficiența juridică cerută de

lege.

Curtea de Apel Craiova,

secția penală și pentru cauze cu minori, în raport de motivele de apel

invocate, cât și de hotărârea instanței de fond, a constatat că apelurile au

fost fondate numai în ceea ce privește omisiunea restituirii către cei doi

inculpați a telefoanelor mobile, ridicate cu prilejul organizării flagrantului,

astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de prindere în flagrant,

încheiat la 2 iunie 2009, bunuri ce nu au fost supuse confiscării, potrivit

dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. și art. 373 C. proc.

pen.

Instanța de prim

control judiciar, prin Decizia penală nr. 70 din 18 martie 2010, a admis

apelurile declarate de inculpații A.S. și N.B.V. împotriva Sentinței penale nr.

200 din 1 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr.

6415/95/2009, a desființat sentința doar sub aspectul omisiunii aplicării

dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., text de lege în baza

căruia a restituit inculpatului A.S., un telefon marca I. de culoare argintie

cu negru, cartelă SIM, iar inculpatului N.B.V. un telefon mobil marca N.,

cartelă SIM, bunuri descrise în procesul verbal de prindere în flagrant

încheiat la 2 iunie 2009, și care nu au fost supuse confiscării.

Prin aceeași decizie

instanța de prim control judiciar a menținut restul dispozițiilor sentinței

atacate și a dedus, în continuare, detenția preventivă pentru fiecare inculpat,

începând cu 1 septembrie 2009, la zi, menținând starea de arest față de

aceștia.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că este nefondată critica adusă de apelantul

A.S. privind greșita interpretare a probatoriilor administrate prin reținerea

unei stări de fapt neconformă adevărului, constatând că faptele săvârșite de

către inculpat au fost pe deplin probate în cauză.

A mai constatat că,

pe lângă probele enumerate de către apelant, flagrantul organizat, declarațiile

inculpaților, actele și măsurile procesuale întreprinse pe parcursul urmăririi

penale, constând în interceptarea convorbirilor telefonice, în planșele

fotografice, ordonanța de efectuate a percheziției corporale și a

autovehiculului cu care s-au deplasat cei doi inculpați, procesele-verbale de

testare, cântărire și sigilare a cantității de droguri, rezoluția și raportul

de constatare tehnico-științifică, a cantității și calității substanțelor

stupefiante ridicate, notele operative privind supravegherea celor doi

inculpați, întocmite de lucrătorii operativi, procesul-verbal de efectuare a

percheziției domiciliare și depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire

penală, au dovedit săvârșirea de către inculpat a faptelor penale, astfel cum

au fost reținute în sarcina sa de către instanța de fond, din coroborarea

tuturor acestor probe, rezultând că starea de fapt, astfel cum a fost reținută

de prima instanță, era corespunzătoare adevărului.

În considerentele

hotărârii instanței de apel, s-a mai menționat că împrejurarea că acest apelant

intenționa să-și recupereze un împrumut de la celălalt inculpat, nu era de

natură a înlătura răspunderea penală a acestuia, în condițiile în care

inculpatul A.S. a participat la săvârșirea faptelor penale, apreciindu-se că,

scopul putea influența, eventual, numai sancțiunea ce urma a fi aplicată

inculpatului și nu exonera inculpatul de răspunderea penală pentru faptele

săvârșite.

S-a mai considerat de

către instanța de apel că nu putea fi reținută nici critica privind activitatea

agentului sub acoperire, atâta timp cât acesta a acționat în limita

împuternicirilor acordate, conform ordonanței de autorizare, neexistând

contradicții între actele încheiate de acesta și celelalte probe administrate

în cauză, care să creeze dubii asupra situației de fapt cu care a fost sesizată

instanța de judecată.

Instanța de prim

control judiciar a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 62 și urm. C. proc. pen., privind administrarea probelor și

interpretarea acestora.

Referitor la critica

adusă de cei doi apelanți vizând cuantumul și modalitatea de executare pedepsei

aplicate, aleasă de către prima instanță, instanța de apel a apreciat-o ca

neîntemeiată, întrucât a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a

prevederilor art. 72 C. pen. raportat la art. 52 C. pen., stabilind, pe de o

parte, proporția corespunzătoare între persoana inculpaților (chiar în absența

antecedentelor penale) și a atitudinii cooperante pe parcursul procesului

penal, situația familială a acestora, întreținători de familie și având în

îngrijire copii minori, iar pe de altă parte, gravitatea deosebită a faptelor

săvârșite de către cei doi inculpați, rezultată din natura infracțiunilor

săvârșite - traficul de droguri, asocierea în scopul săvârșirii acestor fapte,

pericolul social deosebit prezentat de faptele de această natură, precum și

cantitatea deosebit de mare de droguri găsită asupra celor doi inculpați și

consecințele potențiale ale utilizării acestor substanțe, aproximativ 3,5 kg

rezină canabis.

S-a apreciat că

pedepsele stabilite de către prima instanță - 5 ani închisoare, în regim de

detenție - pentru traficul de droguri și 3 ani închisoare pentru asocierea în

vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru fiecare dintre inculpați, pedepse

orientate spre minimul special prevăzut de lege, au fost judicios alese,

această orientare răspunzând circumstanțelor menite să atenueze răspunderea

penală.

Față de cele de mai

sus, Curtea Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate, a

desființat sentința primei instanțe doar sub aspectul omisiunii aplicării

dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., text de lege în baza

căruia a dispus restituirea unui telefon marca I. de culoare argintie cu negru,

cartelă SIM inculpatului A.S. și a unui telefon mobil marca N., cartelă SIM

inculpatului N.B.V.

Împotriva Deciziei penale

nr. 70 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.S. și N.B.V.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele detaliate în

cuprinsul încheierii de ședință din data de 14 iunie 2010 părții introductive a

prezentei decizii.

Astfel, în esență,

ambii recurenți inculpați, prin apărătorul desemnat din oficiu, au invocat

cazul de casare circumscris dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. și au solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate,

casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare,raportat la circumstanțele

reale ale săvârșirii faptelor, dar și la cele personale ale fiecăruia dintre

ei, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, inculpatul

A.S. solicitând și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin

aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86

1

C. pen.

Recursurile formulate

de inculpații A.S. și N.B.V. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1)

C. proc. pen., constată că, atât prima instanță, cât și instanța de prim

control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit

vinovăția inculpaților, pe baza unei juste evaluări a ansamblului probator

administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică

corespunzătoare și procedând la o judicioasă individualizare a pedepselor

aplicate, funcție de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată

că nu poate fi primită solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate

ambilor inculpați, motivul de recurs formulat de inculpați, vizând dispozițiile

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., fiind nefondat.

Potrivit art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speță supusă

analizei, se constată că, justificat, prima instanță a dispus condamnarea

inculpaților A.S. și N.B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în

vedere săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc (canabis),

dispoziții menținute ulterior și de instanța de prim control judiciar, la câte

o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, apreciind justificat, că faptele reținute

în sarcina acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor

prevăzute de art. 323 alin. (1) și (29 C. pen. și de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, astfel că recursurile formulate de inculpați sunt nefondate,

urmând a fi respinse ca atare.

De asemenea, în cauza

dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că prima instanță a procedat în mod

corect atunci când a constatat că pedepsele rezultante de câte 5 ani

închisoare, fără adăugarea vreunui spor, aplicate fiecăruia dintre inculpați, cu

executare în regim de privare de libertate, sunt suficiente și corespund

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să atingă scopul preventiv

și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., pedepse menținute

justificat și de instanța de prim control judiciar, raportându-se atât la

gravitatea și numărul faptelor săvârșite, reținute în sarcina inculpaților, cât

și la cantitatea de droguri traficată și, nu în ultimul rând, la valorile puse

în pericol prin activitățile infracționale desfășurate de aceștia.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura și

gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor

împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpaților, nu

se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate anterior, scopul

pedepsei, de prevenție generală și reeducare a făptuitorului putând fi atins

doar prin aplicarea sancțiunii penale a închisorii, într-un cuantum mediu și cu

executare efectivă în regim privativ de libertate, astfel că solicitarea

recurentului inculpat A.S., de schimbare a modalității de executare a pedepsei

prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. ori a celor prevăzute de

dispozițiile art. 86

1

C. pen., nu poate fi primită.

În consecință, manifestările nejustificate de

clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel

de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii

societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și

aplicarea legii, cu atât mai mult cu cât, se constată o recrudescență a

fenomenului de trafic și consum de droguri de risc și mare risc, mai ales în

rândul persoanelor foarte tinere, mult mai vulnerabile în fața acestui pericol.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate

inculpaților A.S. și N.B.V. nu ar fi temeinică, lipsind de conținut

dispozițiile art. 72 și art 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între

scopul și rezultatul acesteia.

Fată de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.S. și N.B.V. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18

martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art 381 alin. (1) C. proc. pen. se

va deduce din pedepsele aplicate inculpaților A.S. și N.B.V., durata reținerii

și arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 21 iunie 2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați A.S. și N.B.V. la plata

sumelor de câte de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care sumele de câte de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și N.B.V. împotriva

Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților A.S. și N.B.V., durata reținerii și arestării preventive

de la 3 iunie 2009 la 21 iunie 2010.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte de 300 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iunie 2010.