ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2010

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului; Prin Sentința penală nr. 200 din 1 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6415/95/2009, în baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., au fost condamnați inculpații A.S. și N.B.V. ambii deținuți în prezent în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Craiova, la pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare. De asemenea, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare și la câte 2 ani pedeapsă complementară fiecare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași sentință prima instanță a dispus, în baza art. 33 - 34 C. pen., contopirea pedepselor aplicate inculpaților în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca fiecare inculpat să execute câte 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 3 iunie 2009 la zi. Prin aceeași sentință, Tribunalul Gorj a confiscat de la inculpați 3,5 kg hașiș ridicate de organele de poliție în baza procesului-verbal din 2 iunie 2009. De asemenea, inculpații au fost obligați la plata sumelor de câte 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj emis la 23 iulie 2009, au fost trimiși în judecată inculpații A.S.

și N.B.V. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a reținut, în fapt, că inculpatul A.S. locuia în Târgu Jiu din anul 2000, a fost plecat în Spania unde a lucrat în agricultură, construcții, cât și în alte sectoare, iar din anul 2003 a deschis o firmă de construcții în Tenerife, extinzând activitatea acesteia și în localitatea Sagunto - Spania. La firma sa a lucrat și inculpatul N.B.V. din Lugoj, cu care se afla în relații de prietenie până în anul 2007, când și-a deschis propria sa firmă de construcții. S-a mai reținut că, la un moment dat, firmele au intrat în faliment motiv pentru care, în toamna anului 2008, cei doi inculpați s-au hotărât să revină în România, inculpatul A.S.

stabilindu-se în municipiul Târgu Jiu, urmare faptului că se afla în relații de concubinaj, de circa doi ani de zile, cu martora B.N.E. A deschis firma de construcții - SC A.P. SRL Târgu Jiu și, întrucât inculpatul N.B.V. avea o datorie de 2.000 euro la el, a decis să lucreze în continuare la firma sa. Inculpatul N.B.V., având unele probleme financiare, în luna aprilie 2009, a fost contactat telefonic de un prieten al său din Spania, numitul B.F., care i-a adus în Târgu Jiu cantitatea de 4 kg hașiș (drog de risc), pe care trebuia să o valorifice, urmând a-i remite suma de 1.100 euro/kg, dându-i totodată, drept probă bucăți mai mici, învelite într-o punguță din staniol,. S-a mai reținut că inculpatul N.B.V.

a hotărât să depoziteze întreaga cantitate de droguri la o locație, unde își ținea sculele folosite pentru construcție, respectiv la domiciliul martorului R.N., zis N. din Târgu Jiu, str. J. Despre existența drogurilor cunoștea numai inculpatul N.B.V., iar la un moment dat, l-a informat și pe inculpatul A.S. căruia i-a cerut să îi găsească cumpărători pe raza județelor Gorj sau Dolj. Întrucât inculpatul A.S. avea o situație financiară precară, a fost de acord cu propunerea, fapt pentru care a început să caute potențiali cumpărători prin diferite baruri din Târgu Jiu și Craiova contactând mai ales persoane din lumea interlopă, mulți dintre aceștia evitau discuția, însă, în cele din urmă, aflându-se la barul restaurantului A. din Târgu Jiu, discutând la o masă cu niște tineri, Ie-a lăsat numărul de telefon, ulterior, fiind contactat de un oarecare A. După aproximativ o săptămână, inculpatul A.S.

s-a întâlnit cu numitul A., în orașul Filiași, județul Dolj, și l-a contactat telefonic pe inculpatul N.B. care se afla în localitatea Săvârșin, județul Arad la sora sa și l-a informat că a găsit un cumpărător spunându-i să vină cu marfa în Târgu Jiu, urmând ca pe data de 02 iunie 2009 să se întâlnească în orașul Filiași. La data de 02 iunie 2009, inculpatul N.B. s-a deplasat de la Săvârșin în Târgu Jiu cu autoturismul aparținând cumnatului său și s-a întâlnit cu inculpatul A.S. la un bar situat în zona Paralela 45, ultimul fiind însoțit și de concubina sa B.N.E. S-a mai reținut că după ce l-a informat cu privire la tranzacția ce urma să aibă loc, inculpatul N.B.V. s-a deplasat la locația unde ținea ascunse drogurile, Ie-a luat, hotărând de comun acord să se deplaseze în orașul Filiași, fiecare cu autoturismul său, din motive de siguranță, inculpatul A.S.

folosind autoturismul proprietate personală înmatriculat în Spania. Odată ajunși în orașul Filiași, cei doi au parcat autoturismele în aproprierea barului „L.O.", după care inculpatul A.S. a mers în bar să se întâlnească cu cumpărătorul, iar inculpatul N.B. a rămas în autoturism. După discuțiile purtate în bar, inculpatul A.S. a venit cu cumpărătorul la autoturismul acestuia, au discutat, chemându-l apoi și pe inculpatul N.B. Acesta din urmă a venit mai întâi să discute cu privire la cantitate și preț, după care s-a deplasat din nou la autoturismul său, aducând cu el drogurile ambalate în două pungi din plastic pe care Ie-a ascuns sub geacă. Drogurile au fost cântărite în mașină și s-a discutat despre preț, relevante în acest sens fiind discuțiile dintre inculpați și cumpărător, cu privire la droguri și cantitatea acestora.

Prima instanță a mai relevat, în considerente, că în momentul în care cumpărătorul s-a deplasat să pună drogurile în portbagajul autoturismului, au intervenit organele de poliție, imobilizându-i pe inculpați, efectuând percheziții corporale și auto, precum și alte activități ocazionate de prinderea în flagrant. Cu ocazia percheziției corporale efectuate s-a găsit și cântărit cantitatea de 3,5 kg hașiș învelită în folie din plastic sub formă de batoane solide de culoare maro, cu miros specific. S-a procedat la testarea substanței cu trusa Narcotest, rezultatul fiind pozitiv, indicând prezența rezinei de canabis. Ulterior cantitatea de droguri pusă în vânzare de către inculpați a fost trimisă la I.G.P.R.

- Laboratorul Central de Analiză și Profil al drogurilor pentru cântărire și expertizare, iar potrivit raportului de constatare tehnico științifică din 04 iunie 2009, a rezultat că probele înaintate în cauză sunt constituite din 2.920,1 grame rezină de canabis și 479,67 grame rezină de canabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocanabinolul (T.H.C.) - substanță psihotropă bio-sintetizată de planta canabis, ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/200 (drog de risc).

Tribunalul Gorj a mai reținut că, în drept, așa cum au fost prezentate faptele celor doi inculpați, constând în aceea că s-au asociat în vederea săvârșirii de trafic de droguri de risc, faptă urmată de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri scop în care s-au interesat de potențiali cumpărători ai cantității de 3,5 kg hașiș, fiind prinși în fragrant la data de 2 iunie 2009 în timp ce au vândut cantitatea de droguri cu suma de 6.700 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.

În aceeași ordine de idei, prima instanță a mai reținut că starea de fapt expusă și vinovăția inculpaților a fost demonstrată de procesul-verbal de realizare a acțiunii fragrante, procesul-verbal de sesizare din oficiu, planșe foto, procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire și colaboratorul acestuia, procese-verbale de percheziții auto și corporale, procesul-verbal de percheziție domiciliară, înregistrări convorbiri telefonice, înregistrări și filmări în mediul ambiental, declarații de martori și declarațiile inculpaților, prin care au recunoscut faptele comise.

De asemenea, prima instanță, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două fapte, pericolul social ridicat al faptelor comise, cantitatea de droguri oferită spre vânzare și conduita sinceră a celor doi inculpați și a apreciat că, aplicarea unor pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare inculpat este de natură să realizeze scopul pedepsei sub aspect preventiv și educativ. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații A.S. și N.B.V., primul apelant criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, în condițiile în care i s-a reținut în sarcină săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deși din probele administrate nu a rezultat vinovăția sa. Același inculpat a mai susținut că a intenționat numai să-și recupereze suma de bani, pe care i-o datora inculpatul N.B.V. și, singura posibilitate era să-l ajute pe acesta să vândă droguri, inculpatul fiind de acord să participe la efectuarea tranzacției de vânzare a drogurilor, prilej cu care s-a organizat flagrantul. De asemenea, a mai susținut că faptele s-au derulat la intervenția exclusivă a agentului sub acoperire, acesta determinând comportamentul infracțional și instigarea inculpatului la săvârșirea faptei penale. Apelantul inculpat A.S. a mai criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului pedepsei, stabilit, cât și al modalității de executare aleasă de către instanță, precum și cu privire la nerestituirea de către instanța de fond a telefonului mobil, confiscat.

Apelantul inculpatul N.B.V. a criticat greșita individualizare a pedepsei, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, circumstanțe cărora a susținut că nu li s-a dat eficiența juridică cerută de lege. Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în raport de motivele de apel invocate, cât și de hotărârea instanței de fond, a constatat că apelurile au fost fondate numai în ceea ce privește omisiunea restituirii către cei doi inculpați a telefoanelor mobile, ridicate cu prilejul organizării flagrantului, astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de prindere în flagrant, încheiat la 2 iunie 2009, bunuri ce nu au fost supuse confiscării, potrivit dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen. și art. 373 C. proc. pen. Instanța de prim control judiciar, prin Decizia penală nr. 70 din 18 martie 2010, a admis apelurile declarate de inculpații A.S. și N.B.V. împotriva Sentinței penale nr. 200 din 1 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6415/95/2009, a desființat sentința doar sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., text de lege în baza căruia a restituit inculpatului A.S., un telefon marca I. de culoare argintie cu negru, cartelă SIM, iar inculpatului N.B.V. un telefon mobil marca N., cartelă SIM, bunuri descrise în procesul verbal de prindere în flagrant încheiat la 2 iunie 2009, și care nu au fost supuse confiscării.

Prin aceeași decizie instanța de prim control judiciar a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate și a dedus, în continuare, detenția preventivă pentru fiecare inculpat, începând cu 1 septembrie 2009, la zi, menținând starea de arest față de aceștia. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este nefondată critica adusă de apelantul A.S. privind greșita interpretare a probatoriilor administrate prin reținerea unei stări de fapt neconformă adevărului, constatând că faptele săvârșite de către inculpat au fost pe deplin probate în cauză.

A mai constatat că, pe lângă probele enumerate de către apelant, flagrantul organizat, declarațiile inculpaților, actele și măsurile procesuale întreprinse pe parcursul urmăririi penale, constând în interceptarea convorbirilor telefonice, în planșele fotografice, ordonanța de efectuate a percheziției corporale și a autovehiculului cu care s-au deplasat cei doi inculpați, procesele-verbale de testare, cântărire și sigilare a cantității de droguri, rezoluția și raportul de constatare tehnico-științifică, a cantității și calității substanțelor stupefiante ridicate, notele operative privind supravegherea celor doi inculpați, întocmite de lucrătorii operativi, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și depozițiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, au dovedit săvârșirea de către inculpat a faptelor penale, astfel cum au fost reținute în sarcina sa de către instanța de fond, din coroborarea tuturor acestor probe, rezultând că starea de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, era corespunzătoare adevărului.

În considerentele hotărârii instanței de apel, s-a mai menționat că împrejurarea că acest apelant intenționa să-și recupereze un împrumut de la celălalt inculpat, nu era de natură a înlătura răspunderea penală a acestuia, în condițiile în care inculpatul A.S. a participat la săvârșirea faptelor penale, apreciindu-se că, scopul putea influența, eventual, numai sancțiunea ce urma a fi aplicată inculpatului și nu exonera inculpatul de răspunderea penală pentru faptele săvârșite. S-a mai considerat de către instanța de apel că nu putea fi reținută nici critica privind activitatea agentului sub acoperire, atâta timp cât acesta a acționat în limita împuternicirilor acordate, conform ordonanței de autorizare, neexistând contradicții între actele încheiate de acesta și celelalte probe administrate în cauză, care să creeze dubii asupra situației de fapt cu care a fost sesizată instanța de judecată.

Instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 62 și urm. C. proc. pen., privind administrarea probelor și interpretarea acestora. Referitor la critica adusă de cei doi apelanți vizând cuantumul și modalitatea de executare pedepsei aplicate, aleasă de către prima instanță, instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât a reținut că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen.

raportat la art. 52 C. pen., stabilind, pe de o parte, proporția corespunzătoare între persoana inculpaților (chiar în absența antecedentelor penale) și a atitudinii cooperante pe parcursul procesului penal, situația familială a acestora, întreținători de familie și având în îngrijire copii minori, iar pe de altă parte, gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de către cei doi inculpați, rezultată din natura infracțiunilor săvârșite - traficul de droguri, asocierea în scopul săvârșirii acestor fapte, pericolul social deosebit prezentat de faptele de această natură, precum și cantitatea deosebit de mare de droguri găsită asupra celor doi inculpați și consecințele potențiale ale utilizării acestor substanțe, aproximativ 3,5 kg rezină canabis.

S-a apreciat că pedepsele stabilite de către prima instanță - 5 ani închisoare, în regim de detenție - pentru traficul de droguri și 3 ani închisoare pentru asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, pentru fiecare dintre inculpați, pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, au fost judicios alese, această orientare răspunzând circumstanțelor menite să atenueze răspunderea penală. Față de cele de mai sus, Curtea Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate, a desființat sentința primei instanțe doar sub aspectul omisiunii aplicării dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., text de lege în baza căruia a dispus restituirea unui telefon marca I. de culoare argintie cu negru, cartelă SIM inculpatului A.S.

și a unui telefon mobil marca N., cartelă SIM inculpatului N.B.V. Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.S. și N.B.V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele detaliate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 14 iunie 2010 părții introductive a prezentei decizii. Astfel, în esență, ambii recurenți inculpați, prin apărătorul desemnat din oficiu, au invocat cazul de casare circumscris dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare,raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și la cele personale ale fiecăruia dintre ei, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, inculpatul A.S.

solicitând și schimbarea modalității de executare a pedepsei prin aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 86 1 C. pen. Recursurile formulate de inculpații A.S. și N.B.V. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste evaluări a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare și procedând la o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate, funcție de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpați, motivul de recurs formulat de inculpați, vizând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., fiind nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În speță supusă analizei, se constată că, justificat, prima instanță a dispus condamnarea inculpaților A.S. și N.B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vedere săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc (canabis), dispoziții menținute ulterior și de instanța de prim control judiciar, la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, apreciind justificat, că faptele reținute în sarcina acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) și (29 C. pen. și de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că recursurile formulate de inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

De asemenea, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că prima instanță a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare, fără adăugarea vreunui spor, aplicate fiecăruia dintre inculpați, cu executare în regim de privare de libertate, sunt suficiente și corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să atingă scopul preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., pedepse menținute justificat și de instanța de prim control judiciar, raportându-se atât la gravitatea și numărul faptelor săvârșite, reținute în sarcina inculpaților, cât și la cantitatea de droguri traficată și, nu în ultimul rând, la valorile puse în pericol prin activitățile infracționale desfășurate de aceștia.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei și cu datele ce caracterizează persoana inculpaților, nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate anterior, scopul pedepsei, de prevenție generală și reeducare a făptuitorului putând fi atins doar prin aplicarea sancțiunii penale a închisorii, într-un cuantum mediu și cu executare efectivă în regim privativ de libertate, astfel că solicitarea recurentului inculpat A.S., de schimbare a modalității de executare a pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 81 C. pen. ori a celor prevăzute de dispozițiile art. 86 1 C. pen., nu poate fi primită.

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii, cu atât mai mult cu cât, se constată o recrudescență a fenomenului de trafic și consum de droguri de risc și mare risc, mai ales în rândul persoanelor foarte tinere, mult mai vulnerabile în fața acestui pericol. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților A.S. și N.B.V. nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acesteia.

Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și N.B.V. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților A.S. și N.B.V., durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 21 iunie 2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați A.S. și N.B.V. la plata sumelor de câte de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și N.B.V. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților A.S. și N.B.V., durata reținerii și arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 21 iunie 2010. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2010.