ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2386/2008

Deliberând,

Asupra excepției de necompetență

de față constată:

Prin hotărârea din 4 iunie 2008, Biroul Electoral

Central pentru alegerea autorităților administrației publice locale 2008 a admis

contestațiile formulate de: Partidul „R.M.” - Filiala Ș.J., Partidul Romilor „P.E.”

- Sucursala Ș.J., Partidul Național Liberal - Organizația Ș.J., Partidul Conservator

- Filiala Ș.J., Partidul „N.G.C.D.” Ilfov, prin care aceste formațiuni politice

au solicitat anularea alegerilor de la 1 iunie 2008 desfășurate în Circumscripția

Electorală nr. X Comuna Ș.J., județul Ilfov, pe motiv de fraudă electorală.

În consecință, a anulat

alegerile pentru primar, consiliul local, președintele consiliului județean și consiliul

județean din Circumscripția Electorală nr. X Comuna Ș.J., județul Ilfov și a dispus

repetarea scrutinului pentru data de 15 iunie 2008, în aceleași condiții, folosindu-se

aceleași liste electorale și aceleași liste de candidați și candidaturi independente.

Contestațiile au fost

soluționate sub incidența dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, conform cărora

Biroul Electoral Central soluționează sesizările referitoare la frauda electorală,

putând dispune anularea alegerilor dintr-o circumscripție electorală și repetarea

scrutinului.

Împotriva acestei hotărâri

a depus o contestație Partidul Social Democrat - Organizația Județeană I., formulându-și

cererea ca „recurs” împotriva hotărârii Biroului Electoral Central și adresând-o

secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de astăzi,

Înalta Curte și-a invocat din oficiu necompetența materială în soluționarea cererii

de recurs de față.

În combaterea excepției,

contestatoarea recurentă a susținut că a înțeles să-și califice contestația ca fiind

calea de atac a recursului pe baza unei analogii a hotărârii Biroului Electoral

Central cu hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută de dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

republicată în 2005, cu completările și modificările ulterioare.

Susținerile contestatoarei-recurente

nu pot fi reținute ca fondate.

I. Excepția necompetenței

materiale este întemeiată.

Presupunând corectă formal

terminologia folosită în cerere de formațiunea politică petentă, aceea de „recurs”,

Curtea de față constată că nu există un text legal care să atribuie Înaltei Curți

de Casație și Justiție competența de soluționare a lui, având în vedere următoarele:

1.Potrivit dispozițiilor

art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată în 2005,

cu completările și modificările ulterioare: „secția civilă și de proprietate intelectuală,

secția penală, secția comercială și secția de contencios administrativ și fiscal

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor

pronunțate de Curțile de Apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”.

În ceea ce privește teza

a doua a textului de mai sus: „și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”,

raportată la problema de competență materială pusă în cauză prin comparație de către

petentă, se pot constata doar două situații de similitudine:

- întâi, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului Consiliului

Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor

pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, la secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- al doilea, potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, coroborate cu cele ale alin.

(1) și (3) ale aceluiași art., numai contestațiile asupra modului de organizare

și asupra componenței Biroului Electoral Central se soluționează de către Înalta

Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Așadar, o analogie a căii

de atac prevăzute de dispozițiile art. 39 alin. (2) teza a IV-a din Legea nr. 67/2004

cu recursul prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 este

posibilă teoretic numai în acest caz.

Legii nr. 67/2004 un text care să prevadă - similar dispozițiilor art. 39 - că hotărârile

Biroului Electoral Central pronunțate în soluționarea sesizărilor privitoare la

frauda electorală [în condițiile art. 37 alin. (1) lit. h) și alin. (3) și (4)]

sunt supuse recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare, în lipsa unui

text expres, aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 39 alin. (2) teza a IV-a

din Legea nr. 67/2004 la situația prevăzută de dispozițiile art. 37 din lege nu

se poate face.

Cu atât mai mult, o asemenea

aplicare prin analogie nu se va putea face, în materie de competență materială,

între două texte din două legi speciale diferite: Legea nr. 67/2004 și Legea

nr. 317/2004.

II. Curtea de față, ca

o consecință a constatării necompetenței materiale ca instanță de recurs, conform

celor mai sus arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc.

civ., consideră legitim și imperativ să califice natura cererii formulată de formațiunea

politică petentă în cauza de față, operațiune premergătoare necesară stabilirii

instanței competente.

În soluționarea acestei

probleme, Curtea reține:

- Sub aspectul calificării

birourilor electorale în general și a Biroului Electoral Central în special ca „autorități

publice” emitente ale unor acte administrative se constată că aceste entități cu

o existență limitată, astfel cum sunt conturate în Legea nr. 67/2004, nu se încadrează

în sensul strict al termenului, astfel cum este el definit de dispozițiile art.

2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu completările

și modificările ulterioare.

Totuși, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, membrii acestor birouri exercită „o funcție

ce implică autoritatea de stat”, ceea ce conferă biroului însuși calitatea de autoritate

publică.

- Chiar și în aceste circumstanțe

de imprecizie terminologică a legii speciale, este cert că activitatea Biroului

Electoral Central, pe baza dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 67/2004, poate fi

asimilată celei a unei autorități publice centrale, iar atribuția pe care o exercită

în soluționarea sesizărilor privitoare la frauda electorală - în procedura prevăzută

de dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. h) și alin. (3) și (4) din Legea nr. 67/2004

- se circumscrie unei „jurisdicții administrative speciale”, astfel cum este ea

definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

- În consecință, și hotărârea

emisă de Biroul Electoral Central, în soluționarea unei cereri de anulare a alegerilor

dintr-o circumscripție electorală are natura juridică a unui „act administrativ

jurisdicțional”

*

, în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că, din punct de vedere formal, contestația formulată în cauza de față

este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, dispozițiilor art. 1 alin. (1) din aceasta, iar sub aspectul competenței

materiale sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din lege, conform

cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale

se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților

de Apel.

Ca urmare, Curtea constată

că în cauza de față competența materială în soluționarea cererii aparține Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, inclusiv

cu privire la cererile ulterioare și incidentele procedurale invocate astăzi, înaintea

dezbaterilor asupra competenței, în fața Înaltei Curți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței

materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, invocată din oficiu.

Trimite cauza, spre competentă

soluționare, în primă instanță la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.

____________

* A se vedea în

același sens și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 325 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 969/21.10.2006.