ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4619/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe

rolul

Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC

E.I. SRL

a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice, suspendarea executării ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010

emis de pârât, prin care s-a modificat Anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008,

privind aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici

din domenii cu reglementări specifice, a regulamentului de organizare și funcționarea

acesteia și a normelor de organizare, funcționare și control vamal al activității

de comercializare a mărfurilor în regim duty-free și/sau duty-free diplomatic și

a criteriilor referitoare la autorizarea funcționării unităților emitente de tichete,

până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că la data de 12 februarie 2010 a fost publicat în

M. Of. al României nr. 99/2010, ordinul nr. 202/2010, prin care s-a modificat Anexa

6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, anexă ce reprezintă lista mărfurilor ce pot fi

comercializate în regim duty-free, eliminându-se produsele prevăzute la poziția

13 și poziția 24, respectiv băuturi distilate, rachiuri, lichioruri și alte produse

spirtoase, precum și produse din tutun, de la această dată fiind interzis transferul

între magazinele aparținând aceluiași operator economic, a produselor eliminate

din listă, stabilindu-se un termen de 45 de zile pentru lichidarea stocurilor din

aceste produse, iar ulterior împlinirii termenului este interzisă comercializarea

în totalitate.

A mai arătat

reclamanta că a contestat ordinul în litigiu, întrucât prin acest act administrativ

normativ se încalcă flagrant dispozițiile legale în ceea ce privește drepturile

dobândite de societate, ce este deținătoare de autorizații de funcționare a magazinelor

duty-free situate în punctele de frontieră de stat terestră, obținute în condițiile

O.U.G. nr. 104/2002, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 58 din

11 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea ordinului

nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, până la soluționarea cauzei pe fond.

de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele:

Societatea

reclamanta are ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul în magazine

specializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, de produse de alcool

și tutun, conform certificatului constatator din 07 decembrie 2009 emis de Oficiul

Național al Registrului Comerțului, fiind autorizată să desfășoare această activitate

și în regim duty-free, în magazinele situate în competența birourilor vamale de

control Siret, Albița, Sculeni, Naidăș (Moldova Veche), Oancea, Halmeu, conform

autorizațiilor emise de pârât, potrivit O.U.G. nr. 104/2002.

Prima instanță a reținut,

în esență, că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat

și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

În aprecierea condițiilor

privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, a reținut că se

justifică măsura suspendării prin existența unor împrejurări de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității ordinului atacat, iar prin executarea

actului administrativ atacat s-ar crea reclamantei

un

prejudiciu material, cert și previzibil, ce constă în diminuarea patrimoniului său

cu valoarea mărfurilor în discuție și nerealizarea de venituri din această activitate

pentru care deține autorizații de funcționare valabile.

În fine, în aprecierea

condițiilor prevăzute de lege, prima instanță a avut în vedere și Recomandarea CM

R (89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția jurisdicțională provizorie

în materie administrativă, potrivit căreia, instanța, în calitate de autoritate

jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie împotriva actului

administrativ respectiv, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor

prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului este de natură

a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există argumente juridice

valabile față de regularitatea actului emis.

cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile

art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat, în esență, că prima instanță a ignorat caracterul specific

al actelor administrative, care se bucură de prezumția de legalitate și sunt executorii

din oficiu.

Suspendarea executării

este o situație de excepție, ce nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate

și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente, condiții care, în opinia

acestei autorități, nu sunt îndeplinite cumulativ în speță.

În acest sens, recurentul-pârât

a arătat că existența unui caz bine jusitificat poate fi reținută dacă ar rezulta

o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului contestat, or, din împrejurările

legate de starea de fapt și de drept este evident că nu există o atare situație,

motivarea cererii prejudecând fondul acțiunii în anulare a actului atacat. În speță,

s-a ignorat faptul că lista cuprinzând mărfurile care pot fi comercializate în regim

duty-free a conținut anexa la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, or, dacă printr-un ordin

– act administrativ cu caracter normativ – a fost stabilită lista de produse care

pot fi comercializate în regim duty-free, nu există niciun impediment legislativ

în a modifica ordinul inițial printr-un alt act cu aceeași forță juridică.

În privința pagubei iminente,

recurentul a susținut că hotărârea recurată s-a întemeiat pe susțineri ale reclamantei,

potrivit cărora intrarea în vigoare a ordinului în litigiu i-ar produce acesteia

un prejudiciu prin imposibilitatea de a-și valorifica stocurile de produse, care

nu au fost dovedite, astfel că nu pot fi reținute ca argumente pentru suspendarea

executării actului administrativ.

În concluzie, recurentul-pârât

a arătat că ceea ce este interzis prin aplicarea ordinului în litigiu, ale cărui

efecte s-a cerut a fi suspendate, este comercializarea produselor excluse de pe

lista modificată prin acest ordin în regim duty-free.

în cauză

Prin notele scrise formulate

în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca fiind lipsit

de obiect și de interes,

Întrucât acțiunea având

ca obiect anularea ordinului atacat a fost respinsă ca neîntemeiată, soluționându-se

astfel cauza pe fond.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

În prealabil, analizând

excepțiile lipsei de obiect și de interes a prezentului recurs, invocate de intimata-reclamantă,

Înata Curte constată că sunt neîntemeiate.

Hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei

căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în temeiul art. 299 alin.

(1) C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel

că recursul formulat are ca obiect sentința nr. 58 din 11 martie 2010 a Curții de

Apel Ploiești, iar cât privește interesul, este evident că prin exercitarea acestei

căi de atac se urmărește reformarea hotărârii atacate, așa încât demersul părții

nu este unul lipsit de obiect sau de interes.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în

continuare.

motivelor de recurs invocate

Recurenta-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu suspendarea executării o

rdinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, prin care

s-a modificat anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, privind aprobarea componenței

Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice,

a regulamentului de organizare și funcționarea acesteia și a normelor de organizare,

funcționare și control vamal al activității de comercializare a mărfurilor în regim

duty-free și/sau duty-free diplomatic și a criteriilor referitoare la autorizarea

funcționării unităților emitente de tichete, până la soluționarea pe fond a cererii

de anulare a respectivului ordin.

Unul din elementele acțiunii

civile este, alături de subiect și cauză, obiectul, înțelegându-se prin acesta ceea

ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului.

În speță, obiectul acțiunii

reclamantei constă în suspendarea executării ordinului în litigiu până

la soluționarea pe fond a cererii de anulare a respectivului

ordin.

Prin sentința nr. 177

din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea ordinului

nr. 200/2010, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosar de către intimata-reclamantă.

Având în vedere că prin

hotărârea primei instanțe s-a dispus suspendarea executării actului administrativ

atacat numai până la soluționarea pricinii pe fond și cum acțiunea a fost soluționată

pe fond, prin respingerea ei, cererea de suspendare ce formează obiectul prezentei

cauze a rămas fără obiect în această fază procesuală.

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată, în sensul că

va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Prahova, în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței,

nr. 58 din 11 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL ca rămasă fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.