ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4619/2011

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, prin care s-a modificat Anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, privind aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, a regulamentului de organizare și funcționarea acesteia și a normelor de organizare, funcționare și control vamal al activității de comercializare a mărfurilor în regim duty-free și/sau duty-free diplomatic și a criteriilor referitoare la autorizarea funcționării unităților emitente de tichete, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 12 februarie 2010 a fost publicat în M. Of. al României nr. 99/2010, ordinul nr. 202/2010, prin care s-a modificat Anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, anexă ce reprezintă lista mărfurilor ce pot fi comercializate în regim duty-free, eliminându-se produsele prevăzute la poziția 13 și poziția 24, respectiv băuturi distilate, rachiuri, lichioruri și alte produse spirtoase, precum și produse din tutun, de la această dată fiind interzis transferul între magazinele aparținând aceluiași operator economic, a produselor eliminate din listă, stabilindu-se un termen de 45 de zile pentru lichidarea stocurilor din aceste produse, iar ulterior împlinirii termenului este interzisă comercializarea în totalitate. A mai arătat reclamanta că a contestat ordinul în litigiu, întrucât prin acest act administrativ normativ se încalcă flagrant dispozițiile legale în ceea ce privește drepturile dobândite de societate, ce este deținătoare de autorizații de funcționare a magazinelor duty-free situate în punctele de frontieră de stat terestră, obținute în condițiile O.U.G. nr. 104/2002, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 58 din 11 martie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, până la soluționarea cauzei pe fond.

Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele: Societatea reclamanta are ca obiect principal de activitate comerț cu amănuntul în magazine specializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, de produse de alcool și tutun, conform certificatului constatator din 07 decembrie 2009 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, fiind autorizată să desfășoare această activitate și în regim duty-free, în magazinele situate în competența birourilor vamale de control Siret, Albița, Sculeni, Naidăș (Moldova Veche), Oancea, Halmeu, conform autorizațiilor emise de pârât, potrivit O.U.G. nr. 104/2002. Prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității ordinului atacat, iar prin executarea actului administrativ atacat s-ar crea reclamantei un prejudiciu material, cert și previzibil, ce constă în diminuarea patrimoniului său cu valoarea mărfurilor în discuție și nerealizarea de venituri din această activitate pentru care deține autorizații de funcționare valabile. În fine, în aprecierea condițiilor prevăzute de lege, prima instanță a avut în vedere și Recomandarea CM R (89)8 din 13 septembrie 1989 cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, potrivit căreia, instanța, în calitate de autoritate jurisdicțională chemată să decidă măsura de protecție provizorie împotriva actului administrativ respectiv, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului este de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esență, că prima instanță a ignorat caracterul specific al actelor administrative, care se bucură de prezumția de legalitate și sunt executorii din oficiu. Suspendarea executării este o situație de excepție, ce nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente, condiții care, în opinia acestei autorități, nu sunt îndeplinite cumulativ în speță. În acest sens, recurentul-pârât a arătat că existența unui caz bine jusitificat poate fi reținută dacă ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actului contestat, or, din împrejurările legate de starea de fapt și de drept este evident că nu există o atare situație, motivarea cererii prejudecând fondul acțiunii în anulare a actului atacat. În speță, s-a ignorat faptul că lista cuprinzând mărfurile care pot fi comercializate în regim duty-free a conținut anexa la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, or, dacă printr-un ordin – act administrativ cu caracter normativ – a fost stabilită lista de produse care pot fi comercializate în regim duty-free, nu există niciun impediment legislativ în a modifica ordinul inițial printr-un alt act cu aceeași forță juridică. În privința pagubei iminente, recurentul a susținut că hotărârea recurată s-a întemeiat pe susțineri ale reclamantei, potrivit cărora intrarea în vigoare a ordinului în litigiu i-ar produce acesteia un prejudiciu prin imposibilitatea de a-și valorifica stocurile de produse, care nu au fost dovedite, astfel că nu pot fi reținute ca argumente pentru suspendarea executării actului administrativ. În concluzie, recurentul-pârât a arătat că ceea ce este interzis prin aplicarea ordinului în litigiu, ale cărui efecte s-a cerut a fi suspendate, este comercializarea produselor excluse de pe lista modificată prin acest ordin în regim duty-free.

Apărările formulate în cauză Prin notele scrise formulate în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca fiind lipsit de obiect și de interes, Întrucât acțiunea având ca obiect anularea ordinului atacat a fost respinsă ca neîntemeiată, soluționându-se astfel cauza pe fond. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În prealabil, analizând excepțiile lipsei de obiect și de interes a prezentului recurs, invocate de intimata-reclamantă, Înata Curte constată că sunt neîntemeiate. Hotărârea judecătorească supusă analizei prezentei căi extraordinare de atac poate fi supusă recursului, în temeiul art. 299 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, astfel că recursul formulat are ca obiect sentința nr. 58 din 11 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, iar cât privește interesul, este evident că prin exercitarea acestei căi de atac se urmărește reformarea hotărârii atacate, așa încât demersul părții nu este unul lipsit de obiect sau de interes. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu suspendarea executării o rdinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, prin care s-a modificat anexa 6 la Ordinul M.E.F. nr. 2007/2008, privind aprobarea componenței Comisiei pentru autorizarea operatorilor economici din domenii cu reglementări specifice, a regulamentului de organizare și funcționarea acesteia și a normelor de organizare, funcționare și control vamal al activității de comercializare a mărfurilor în regim duty-free și/sau duty-free diplomatic și a criteriilor referitoare la autorizarea funcționării unităților emitente de tichete, până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin. Unul din elementele acțiunii civile este, alături de subiect și cauză, obiectul, înțelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului. În speță, obiectul acțiunii reclamantei constă în suspendarea executării ordinului în litigiu până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a respectivului ordin. Prin sentința nr. 177 din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect anularea ordinului nr. 200/2010, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosar de către intimata-reclamantă. Având în vedere că prin hotărârea primei instanțe s-a dispus suspendarea executării actului administrativ atacat numai până la soluționarea pricinii pe fond și cum acțiunea a fost soluționată pe fond, prin respingerea ei, cererea de suspendare ce formează obiectul prezentei cauze a rămas fără obiect în această fază procesuală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.