ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A.T. S.R.L.

Arad chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea ca nelegal a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 202/2010 prin care s-a interzis comercializarea în regim de duty-free a produselor din tutun și alcool, prin modificarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 2007/2008, Împotriva acestui Ordin a depus o reclamație administrativă la Ministerul Finanțelor Publice în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând revocarea lui ca fiind nelegal, care prin adresa din 19 martie 2010 a respins cererea sa, motivând că acest ordin este legal și nu există nici un motiv pentru revocarea lui.

Prin Sentința nr. 235 din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A.T. S.R.L. Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 202/2010 s-a dispus excluderea băuturilor distilate, rachiurilor, lichiorurilor și altor băuturi spirtoase precum și excluderea produselor din tutun din lista anexă la Ordinul 2.007/2008, care enumeră produsele ce pot face obiectul comercializării în regim duty-free, respectiv în regim de scutire de la plata accizelor, taxelor vamale și TVA.

A reținut instanța că emiterea ordinului contestat este fundamentată pe încercarea de a contracara evaziunea fiscală produsă prin introducerea în țară a produselor alcoolice și din tutun, scutite prin aplicarea regimului duty-free de la plata accizelor, taxelor vamale și TVA, iar susținerea potrivit căreia la elaborarea actului administrativ normativ menționat nu s-ar fi respectat normele de tehnică legislativă deoarece nu ar exista măsuri tranzitorii, nu poate fi reținută întrucât, contrar opiniei reclamantei, au fost cuprinse în Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 202/2010 măsuri tranzitorii care să permită lichidarea stocurilor de băuturi alcoolice și tutun, acordându-se societăților comerciale un termen de 45 de zile în acest sens.

Tot astfel, Curtea a înlăturat și apărarea potrivit căreia la emiterea ordinului nu s-ar fi procedat la evaluarea preliminară a impactului măsurilor instituite, fiind în acest fel încălcate normele de tehnică legislativă instituite de Legea nr. 24/2000. Și aceasta întrucât nicio dispoziție din legea menționată nu prevede sancțiunea nulității unui act normativ în cazul lipsei unui studiu preliminar, mai ales că unele măsuri, ca cea instituită prin ordinul atacat, necesită o reglementare de urgență. Cât privește normele comunitare invocate de reclamantă (Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008, art. 14 alin. (4)), Curtea a reținut că facultatea de a menține regimul duty-free până în anul 2017 nu poate conduce la concluzia nelegalității ordinului, cu atât mai mult cu cât norma comunitară nu este imperativă, în sensul obligării Statelor membre la a permite comercializarea de produse alcoolice și tutun fără plata accizelor, taxelor vamale și TVA.

2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. La termenul din data de 11 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc.

civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes". Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc.

civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de S.C. "A.T." Arad împotriva Sentinței nr. 235 din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012. Procesat de GGC - AA