ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Cererea de chemare în judecată și
hotărârea primei instanțe.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C.
A.T. S.R.L. Arad chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice
București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea
ca nelegal a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 202/2010 prin care
s-a interzis comercializarea în regim de duty-free a produselor din tutun și
alcool, prin modificarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 2007/2008,
Împotriva acestui
Ordin a depus o reclamație administrativă la Ministerul Finanțelor Publice în
baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând
revocarea lui ca fiind nelegal, care prin adresa din 19 martie 2010 a respins
cererea sa, motivând că acest ordin este legal și nu există nici un motiv
pentru revocarea lui.
Prin Sentința nr. 235
din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A.T.
S.R.L. Arad în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca
fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin Ordinul nr.
202/2010 s-a dispus excluderea băuturilor distilate, rachiurilor, lichiorurilor
și altor băuturi spirtoase precum și excluderea produselor din tutun din lista
anexă la Ordinul 2.007/2008, care enumeră produsele ce pot face obiectul comercializării
în regim duty-free, respectiv în regim de scutire de la plata accizelor,
taxelor vamale și TVA.
A reținut instanța că
emiterea ordinului contestat este fundamentată pe încercarea de a contracara
evaziunea fiscală produsă prin introducerea în țară a produselor alcoolice și
din tutun, scutite prin aplicarea regimului duty-free de la plata accizelor,
taxelor vamale și TVA, iar susținerea potrivit căreia la elaborarea actului
administrativ normativ menționat nu s-ar fi respectat normele de tehnică
legislativă deoarece nu ar exista măsuri tranzitorii, nu poate fi reținută
întrucât, contrar opiniei reclamantei, au fost cuprinse în Ordinul Ministrului
Finanțelor Publice nr. 202/2010 măsuri tranzitorii care să permită lichidarea
stocurilor de băuturi alcoolice și tutun, acordându-se societăților comerciale
un termen de 45 de zile în acest sens.
Tot astfel, Curtea a
înlăturat și apărarea potrivit căreia la emiterea ordinului nu s-ar fi procedat
la evaluarea preliminară a impactului măsurilor instituite, fiind în acest fel
încălcate normele de tehnică legislativă instituite de Legea nr. 24/2000. Și
aceasta întrucât nicio dispoziție din legea menționată nu prevede sancțiunea
nulității unui act normativ în cazul lipsei unui studiu preliminar, mai ales că
unele măsuri, ca cea instituită prin ordinul atacat, necesită o reglementare de
urgență.
Cât privește normele
comunitare invocate de reclamantă (Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16
decembrie 2008, art. 14 alin. (4)), Curtea a reținut că facultatea de a menține
regimul duty-free până în anul 2017 nu poate conduce la concluzia nelegalității
ordinului, cu atât mai mult cu cât norma comunitară nu este imperativă, în
sensul obligării Statelor membre la a permite comercializarea de produse
alcoolice și tutun fără plata accizelor, taxelor vamale și TVA.
Recursul declarat
în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
II. Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La termenul din data
de 11 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna
dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a
fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.
242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Datorită faptului că
în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat
repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta
Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile
prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea
părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art.
248 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare
în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit
art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act
de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care
justifică un interes".
Cum, în speță, de la
data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas
în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un
fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea,
astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face
aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din
oficiu perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de S.C. "A.T." Arad împotriva Sentinței nr. 235 din
29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 6 martie 2012.
Procesat de GGC - AA