ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5414/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D.G.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, suspendarea executării Ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de pârât, prin care s-au dispus anumite măsuri, în sensul interzicerii la comercializare în magazinele duty free a produselor menționate în ordin, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ menționat. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 1742 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC D.G.V.

SRL și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010, emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: - în speță, există o îndoială serioasă în privința legalității ordinului nr. 202/2010 deoarece elaborarea sa s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, ministerul nepublicând nici un anunț referitor la intenția de a emite acest ordin. - ordinul menționat încalcă prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, deoarece restrânge, împiedică și denaturează concurența, limitând autonomia agenților economici care comercializează băuturi distilate, rachiuri, lichioruri și orice alte băuturi spirtoase, precum și produse din tutun.

- ordinul încalcă și dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, având în vedere că este un act normativ cu efecte deosebite asupra mediului economic, iar elaborarea lui trebuia să aibă la bază documente de politici publice adoptate de Parlament sau de Guvern. În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, prima instanță a constatat că este îndeplinită, deoarece punerea în executare a actului administrativ în speță, ar atrage imposibilitatea respectării obligațiilor asumate de către reclamantă, în raport de persoanele care au apelat deja la serviciile sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, în esență, recurentul arată că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în continuare reiterând apărările formulate în fața primei instanțe. Cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentant legal, a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, pe considerentul că Ordinul nr. 202/2010 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 54/2010. Recursul este întemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerea recurentului-pârât formulată în fața instanței de recurs, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat prin prisma situației învederată, potrivit căreia Ordinul M.F.P.

nr. 202/2010, a cărui suspendare a executării se solicită, a fost abrogat expres prin art. VI lit. b) din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010 În acest context, acțiunea formulată de reclamanta SC D.G.V. SRL, la momentul soluționării prezentului recurs nu mai are obiect, în sensul că actul administrativ - fiscal a cărui suspendare se solicită nu mai există din punct de vedere juridic, nemaiproducând nici un efect. Prin urmare, pretențiile reclamantei au fost realizate pe cale legislativă prin adoptarea O.U.G. nr. 54/2010, astfel încât, menținerea soluției de admitere a acțiunii ar fi lipsită de eficacitate juridică, motiv pentru care Înalta Curte va reține că acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., raportate la cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC D.G.V. SRL, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.