ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5414/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

D.G.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, suspendarea executării Ordinului nr. 202 din 12 februarie 2010 emis de

pârât, prin care s-au dispus anumite măsuri, în sensul interzicerii la

comercializare în magazinele duty free a produselor menționate în ordin, până

la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ

menționat.

Acțiunea a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă

nr. 1742 din 16 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC

D.G.V. SRL și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 202 din 12

februarie 2010, emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

- în speță, există o

îndoială serioasă în privința legalității ordinului nr. 202/2010 deoarece

elaborarea sa s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 52/2003 privind

transparența decizională în administrația publică, ministerul nepublicând nici

un anunț referitor la intenția de a emite acest ordin.

- ordinul menționat

încalcă prevederile Legii concurenței nr. 21/1996, deoarece restrânge,

împiedică și denaturează concurența, limitând autonomia agenților economici

care comercializează băuturi distilate, rachiuri, lichioruri și orice alte

băuturi spirtoase, precum și produse din tutun.

- ordinul încalcă și

dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, având în vedere că este un

act normativ cu efecte deosebite asupra mediului economic, iar elaborarea lui

trebuia să aibă la bază documente de politici publice adoptate de Parlament sau

de Guvern.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube iminente, prima instanță a constatat că este

îndeplinită, deoarece punerea în executare a actului administrativ în speță, ar

atrage imposibilitatea respectării obligațiilor asumate de către reclamantă, în

raport de persoanele care au apelat deja la serviciile sale.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, în esență, recurentul arată că prima instanță a aplicat greșit

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în continuare reiterând apărările

formulate în fața primei instanțe.

Cu ocazia

dezbaterilor asupra cererii de recurs, recurentul-pârât Ministerul Finanțelor

Publice, prin reprezentant legal, a solicitat instanței admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, pe

considerentul că Ordinul nr. 202/2010 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 54/2010.

Recursul este

întemeiat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de susținerea recurentului-pârât formulată în

fața instanței de recurs, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat prin

prisma situației învederată, potrivit căreia Ordinul M.F.P. nr. 202/2010, a

cărui suspendare a executării se solicită, a fost abrogat expres prin art. VI

lit. b) din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010

În acest context,

acțiunea formulată de reclamanta SC D.G.V. SRL, la momentul soluționării

prezentului recurs nu mai are obiect, în sensul că actul administrativ - fiscal

a cărui suspendare se solicită nu mai există din punct de vedere juridic,

nemaiproducând nici un efect.

Prin urmare,

pretențiile reclamantei au fost realizate pe cale legislativă prin adoptarea

O.U.G. nr. 54/2010, astfel încât, menținerea soluției de admitere a acțiunii ar

fi lipsită de eficacitate juridică, motiv pentru care Înalta Curte va reține că

acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) din C. proc. civ.,

raportate la cele ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 1742 din 16

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC D.G.V. SRL, ca rămasă

fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

noiembrie 2011.