ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4613/2011

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 23 februarie 2010 sub nr. de dosar 7809/212/2010, creditoarea SC C.R.M.T. SA a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea A.C., emiterea unei somații de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata către creditoare, a sumei de 262,59 RON reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobilă, penalități de 0,5% pe zi de întârziere, 132,12 RON daune interese și cheltuieli de judecată. În motivare, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract de prestări servicii de telefonie mobilă în baza căruia au fost emise facturi fiscale ce nu au fost achitate la scadență, pentru sumele neplătite la termen clientul urmând a plăti penalități de 0,5% pe zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 16417 din 23 iunie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 7809/212/2010, Judecătoria Constanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, reținând că, în raport de obiectul cererii, respectiv, executarea contractului, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului (art. 5 C. proc. civ.), mai pot fi competente instanța de la locul prevăzut în contract (art. 10 pct. 1 C. proc. civ.), instanța locului unde a luat naștere obligația ori instanța locului plății (art. 10 pct. 4 C. proc. civ.). Instanța a mai constatat că, dat fiind că în contract nu a fost prevăzut un loc pentru executarea obligației și nici nu se poate determina locul în care a luat naștere obligația, instanța competentă teritorial a soluționa cauza este instanța de la domiciliul pârâtului, conform art. 5 C. proc.

civ., în speță, Judecătoria Sector 5 București. Prin sentința civilă nr. 1211 din 16 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 7809/212/2010, Judecătoria Sector 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, înaintând dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sector 5 București a reținut că, potrivit art. 19 C. proc.

civ., părțile pot conveni prin înscris sau declarație verbală dată în fața instanței, ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecat de alte instanțe decât acelea competente, potrivit legii, text legal în aplicarea căruia instanța a constatat că în cuprinsul contractului încheiat între părți la data de 18 ianuarie 2008, acestea au convenit ca, în caz de litigiu, competența de soluționare să revină instanțelor în raza cărora este situat sediul teritorial al creditoarei. Față de această situație, având în vedere că nu s-a renunțat la efectele normei de favoare stipulate în cuprinsul contractului, iar prin învestirea Judecătoriei Constanța cu prezenta cerere creditoarea și-a manifestat opțiunea pentru una din instanțele deopotrivă competente (iar debitoarea nu a invocat excepția de necompetență teritorială), această instanță a devenit în mod exclusiv competentă a judeca litigiul.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, pentru argumentele ce succed: Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv necompetența relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență, poate fi invocată numai in limine litis, și anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfățișare, iar părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenței relative.

Alegerea de competență se poate face în interesul ambelor părți sau numai în favoarea uneia din ele, respectiv, dacă s-a făcut în interesul ambelor părți, acestea pot reveni asupra alegerii făcute printr-un acord de voință în sens contrar, dacă s-a făcut în favoarea pârâtului, acesta poate renunța la beneficiul ei, iar dacă s-a făcut în favoarea reclamantului, acesta are posibilitatea de a promova acțiunea la instanța aleasă prin convenție sau la orice altă instanță competentă potrivit legii. Prin contractul de prestări servicii încheiat, părțile au stabilit drept instanță competentă în soluționarea eventualelor litigii, instanța în a cărei competență teritorială își are sediul creditoarea, clauză inserată în contract în considerarea dispozițiilor art. 19 C. proc.

civ., potrivit cărora părțile pot alege ca pricinile să fie judecate de către alte instanțe decât acelea care sunt competente conform legii. În speță însă, nu clauza atributivă de competență inserată în contract atrage competența teritorială a Judecătoriei Constanța, ci manifestarea de voință în acest sens a creditoarei, ca opțiune față de care nici părțile, nici instanța nu mai pot pune problema competenței teritoriale. Prin alegerea făcută de creditoare a Judecătoriei Constanța, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă. Aceasta deoarece fiind vorba de o competență teritorială relativă, neinvocarea de către debitor, în condițiile art. 136 C. proc.

civ., a excepției de necompetență, prezumă împrejurarea că părțile au convenit tacit la prorogarea competenței în favoarea instanței sesizate, instanța de judecată neputând să își decline competența din oficiu. Astfel, prin alegerea exprimată de creditoare prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către debitor, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Constanța a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2011.