ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6009/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6009/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut
următoarele:
Hotărârea
instanței de apel
Prin decizia nr. 292/A din 14 octombrie 2011,
Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul G.D.M.
împotriva sentinței civile nr. 63 din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj. A
schimbat sentința și a admis acțiunea obligându-l pe pârât să emită dispoziție
de soluționare a notificării în sensul restituirii în natură a terenului liber
în suprafață de 2.213 m.p. și propunerii de acordare a măsurilor reparatorii
prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața
de 1.810 m.p. teren din același imobil.
L-a obligat pe
intimat la 12.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut că potrivit probelor administrate terenul este amplasat
în intravilanul localității, fiind suspus prevederilor Legii nr. 10/2001.
Prin notificarea formulată
de antecesoarea reclamantului s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul
în suprafață de 4.097 m.p. Principiul instituit de Legea nr. 10/2001 este acela
că restituirea în natură, ca măsură reparatorie, este prioritară față de toate celelalte
tipuri de măsuri, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că o suprafață de
2.213 m.p. este liberă, 1.810 m.p. fiind ocupați de drum și de o firmă auto.
Părțile nu au formulat
obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că achiesează la concluziile inserate
în conținutul acestuia.
Recursul
2.1. Motive
Pârâtul Primarul mun.
Cluj-Napoca a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Terenul în litigiu se
afla situat în extravilanul localității în momentul preluării în proprietatea statului,
astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Greșit s-a făcut aplicarea
art. 274 C. proc. civ. și a fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată pentru
că acesta nu a fost în culpă procesuală. Primarul mun. Cluj-Napoca și-a îndeplinit
obligațiile legale în sensul comunicării notificării spre competentă soluționare
Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj-Napoca
deoarece terenul revendicat intră în categoria celor prevăzute la art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001.
Se impune exonerarea pârâtului
de plata cheltuielilor de judecată pentru că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute
de legea specială.
2.2. Analiza recursului
Recursul nu este întemeiat
și va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 8 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară modificării prin Legea nr. 247/2005,
nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților
la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim
juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,
cu modificările și completările ulterioare.
Față de modificarea textului
de lege prin Legea nr. 247/2005, într-adevăr, în forma actuală, prin interpretarea
per a contrario, art. 8 impune, pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul
Legii nr. 10/2001, o dublă condiție în privința naturii terenului, și anume bunul
să fi fost situat în intravilan în ambele momente indicate în lege, respectiv la
data preluării, cât și la data notificării.
La data intrării în vigoare
a Legii nr. 10/2001, însă, art. 8 nu făcea o astfel de distincție, respectiv nu
menționa cerința ca terenul să fi fost situat în intravilan în ambele momente, ci
prevedea doar în alin. (1) că nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al
căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,
și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Dispozițiile art. 8
alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, nu
sunt de imediată aplicare.
Aplicarea imediată a legii
civile noi la o situație în curs de desfășurare - facta pendentia - corectă din
punctul de vedere al dreptului intern, contravine, însă, dispozițiilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale.
În acest sens, Înalta
Curte constată că, la data adoptării Legii nr. 10/2001, autoarea reclamantului a
dobândit o speranță legitimă că, odată ce va face dovada preluării imobilului în
mod abuziv de stat, în perioada de referință a actului normativ, precum și a situării
terenului în intravilan, ceea ce îl excepta de la aplicarea legilor edictate în
materie de fond funciar, enumerate în dispoziția legală, va beneficia de măsurile
reparatorii prevăzute de legea specială.
Speranța legitimă a autoarei
reclamantului era determinată nu doar de textul de lege anterior redat, ci și de
o jurisprudență constantă care făcea ca, până la modificarea Legii nr. 10/2001 în
sensul textului de lege actual, solicitanții terenurilor situate în intravilan,
care dovedeau îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de actul normativ,
să obțină măsuri reparatorii pentru terenurile pretinse.
Modificând această dispoziție
legală, prin eliminarea, de la reparație, a terenurilor situate în extravilan „la
data preluării abuzive sau la data notificării” (în consecință, în oricare dintre
cele două momente indicate în text), legiuitorul a privat persoanele îndreptățite
la măsuri reparatorii de posibilitatea obținerii reparației cuvenite, chiar dacă
terenul era situat în intravilan la data notificării (ca, de altfel, și în prezent,
după cum a reținut Curtea de apel), iar legea în forma inițială, aplicabilă la data
formulării notificării, le lăsa deschisă această posibilitate.
Pe de altă parte, legea
în forma nouă, prin introducerea cerinței ca terenul să fi fost situat în intravilan
atât la momentul preluării, cât și la cel al notificării, creează un regim juridic
diferit al bunurilor respective, determinat de un aspect extrinsec poziției solicitantului,
și anume de durata concretă de soluționare a notificării. Or, această durată, care
diferă de la caz la caz și care a făcut ca anumite notificări să fie soluționate
după modificarea Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, ca urmare, cu depășirea
majoră și culpabilă, din partea entității deținătoare, a termenului de 60 de zile
prevăzut pentru rezolvarea notificării, reprezintă o chestiune arbitrară și care
nu-i poate plasa pe notificatori în poziții profund inechitabile, prin consecințele
produse.
De aceea, dacă s-ar aplica
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma modificată, instanțele l-ar priva
pe reclamant de speranța legitimă de a obține măsurile reparatorii prevăzute de
această lege, speranță care constituie „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul
nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de aceste argumente,
Înalta Curte constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea
nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării notificării, și nu dispozițiile
actuale ale acestui text de lege, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005.
În aceste condiții, nesoluționând
notificarea formulată de autoarea reclamantului, recurentul este în culpă procesuală,
motiv pentru care instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor
art. 274 C. proc. civ.
Având în vedere cele mai
sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 292/A
din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie
2012.