ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.10.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6009/2012

HOTĂRÂRE
04.10.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6009/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia nr. 292/A din 14 octombrie 2011,

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul G.D.M.

împotriva sentinței civile nr. 63 din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj. A

schimbat sentința și a admis acțiunea obligându-l pe pârât să emită dispoziție

de soluționare a notificării în sensul restituirii în natură a terenului liber

în suprafață de 2.213 m.p. și propunerii de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafața

de 1.810 m.p. teren din același imobil.

L-a obligat pe

intimat la 12.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că potrivit probelor administrate terenul este amplasat

în intravilanul localității, fiind suspus prevederilor Legii nr. 10/2001.

Prin notificarea formulată

de antecesoarea reclamantului s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul

în suprafață de 4.097 m.p. Principiul instituit de Legea nr. 10/2001 este acela

că restituirea în natură, ca măsură reparatorie, este prioritară față de toate celelalte

tipuri de măsuri, iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că o suprafață de

2.213 m.p. este liberă, 1.810 m.p. fiind ocupați de drum și de o firmă auto.

Părțile nu au formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că achiesează la concluziile inserate

în conținutul acestuia.

2.1. Motive

Pârâtul Primarul mun.

Cluj-Napoca a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:

Terenul în litigiu se

afla situat în extravilanul localității în momentul preluării în proprietatea statului,

astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Greșit s-a făcut aplicarea

art. 274 C. proc. civ. și a fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată pentru

că acesta nu a fost în culpă procesuală. Primarul mun. Cluj-Napoca și-a îndeplinit

obligațiile legale în sensul comunicării notificării spre competentă soluționare

Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj-Napoca

deoarece terenul revendicat intră în categoria celor prevăzute la art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Se impune exonerarea pârâtului

de plata cheltuielilor de judecată pentru că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute

de legea specială.

2.2. Analiza recursului

Recursul nu este întemeiat

și va fi respins pentru următoarele considerente:

Conform art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în forma ulterioară modificării prin Legea nr. 247/2005,

nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților

la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,

cu modificările și completările ulterioare.

Față de modificarea textului

de lege prin Legea nr. 247/2005, într-adevăr, în forma actuală, prin interpretarea

per a contrario, art. 8 impune, pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul

Legii nr. 10/2001, o dublă condiție în privința naturii terenului, și anume bunul

să fi fost situat în intravilan în ambele momente indicate în lege, respectiv la

data preluării, cât și la data notificării.

La data intrării în vigoare

a Legii nr. 10/2001, însă, art. 8 nu făcea o astfel de distincție, respectiv nu

menționa cerința ca terenul să fi fost situat în intravilan în ambele momente, ci

prevedea doar în alin. (1) că nu intră sub incidența prezentei legi terenurile al

căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată,

și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului

funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Dispozițiile art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, nu

sunt de imediată aplicare.

Aplicarea imediată a legii

civile noi la o situație în curs de desfășurare - facta pendentia - corectă din

punctul de vedere al dreptului intern, contravine, însă, dispozițiilor art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

În acest sens, Înalta

Curte constată că, la data adoptării Legii nr. 10/2001, autoarea reclamantului a

dobândit o speranță legitimă că, odată ce va face dovada preluării imobilului în

mod abuziv de stat, în perioada de referință a actului normativ, precum și a situării

terenului în intravilan, ceea ce îl excepta de la aplicarea legilor edictate în

materie de fond funciar, enumerate în dispoziția legală, va beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de legea specială.

Speranța legitimă a autoarei

reclamantului era determinată nu doar de textul de lege anterior redat, ci și de

o jurisprudență constantă care făcea ca, până la modificarea Legii nr. 10/2001 în

sensul textului de lege actual, solicitanții terenurilor situate în intravilan,

care dovedeau îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de actul normativ,

să obțină măsuri reparatorii pentru terenurile pretinse.

Modificând această dispoziție

legală, prin eliminarea, de la reparație, a terenurilor situate în extravilan „la

data preluării abuzive sau la data notificării” (în consecință, în oricare dintre

cele două momente indicate în text), legiuitorul a privat persoanele îndreptățite

la măsuri reparatorii de posibilitatea obținerii reparației cuvenite, chiar dacă

terenul era situat în intravilan la data notificării (ca, de altfel, și în prezent,

după cum a reținut Curtea de apel), iar legea în forma inițială, aplicabilă la data

formulării notificării, le lăsa deschisă această posibilitate.

Pe de altă parte, legea

în forma nouă, prin introducerea cerinței ca terenul să fi fost situat în intravilan

atât la momentul preluării, cât și la cel al notificării, creează un regim juridic

diferit al bunurilor respective, determinat de un aspect extrinsec poziției solicitantului,

și anume de durata concretă de soluționare a notificării. Or, această durată, care

diferă de la caz la caz și care a făcut ca anumite notificări să fie soluționate

după modificarea Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, ca urmare, cu depășirea

majoră și culpabilă, din partea entității deținătoare, a termenului de 60 de zile

prevăzut pentru rezolvarea notificării, reprezintă o chestiune arbitrară și care

nu-i poate plasa pe notificatori în poziții profund inechitabile, prin consecințele

produse.

De aceea, dacă s-ar aplica

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în forma modificată, instanțele l-ar priva

pe reclamant de speranța legitimă de a obține măsurile reparatorii prevăzute de

această lege, speranță care constituie „un bun” în sensul art. 1 din Protocolul

nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de aceste argumente,

Înalta Curte constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării notificării, și nu dispozițiile

actuale ale acestui text de lege, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005.

În aceste condiții, nesoluționând

notificarea formulată de autoarea reclamantului, recurentul este în culpă procesuală,

motiv pentru care instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ.

Având în vedere cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Primarul mun. Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 292/A

din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 octombrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-13
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4007/2011
ării, instanța a apreciat că pârâtul refuză nejustificat să răspundă notificării formulate de reclamant, astfel încât poate soluționa pe fond acțiunea formulată. Pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus efectuarea unui raport de expert
ÎCCJ 2012-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6008/2012
ultim C. proc. civ. Din considerentele arătate, în baza art. 296 C. proc. civ., apelul reclamantului a fost admis și în temeiul art. 26 alin. (3) raportat la art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, pârâtul a fost obligat să emită în
ÎCCJ 2012-02-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1299/2012
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 395 din 03 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, s-a admis plângerea formulată de reclamanta K.A., în contradictoriu cu pârâtul Primar
ÎCCJ 2011-11-17
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8172/2011
Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față; Prin Sentința civilă nr. 673 din 27 octombrie 2009 Tribunalul Cluj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.I. în contradictoriu cu p
ÎCCJ 2011-01-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 401/2011
din zonă, alei și spații verzi, str. B., lucrări de utilitate publică, rețele de transport în comun, depou pentru mijloacele de transport în comun. În consecință, este posibilă restituirea în natură numai a suprafeței libere de 643 mp, urmâ
Sursă