ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 463/2013

Asupra cererii de revizuire, de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2141 din 23 martie 2012, înalta Curte de Casație și Justiție, secția I-a civilă a admis recursul declarat de pârâții M.A., B.I., C.G.E., Ș.D., M.S. și F.F., împotriva deciziei nr. 79/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care a modificat-o, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 500 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a IlI-a civilă. A fost respinsă astfel, în mod irevocabil, acțiunea formulată de B.A.M. și V.C. - în contradictoriu cu B.I., B.R., C.G.E., M.A., Municipiul București prin Primar General ș.a.

- prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea titlului statului, de preluare a imobilului situat în București, și să fie obligați pârâții persoane fizice, să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, alcătuit din teren în suprafață de 150,20 m.p. și clădire compusă din parter, două etaje, mansardă și demisol. Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut în esență că acțiunea în revendicare este formulată împotriva unor particulari, ale căror drepturi sunt, de asemenea, ocrotite de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar reclamanții nu au atacat în termenul legal contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți, atitudine care le este imputabilă și constituie motivul principal pentru care nu pot obține dobândirea imobilului în natură.

S-a luat act că, în speță, este pe deplin aplicabilă decizia în interesul legii nr. 33/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., iar curtea de apel, în mod nelegal nu a ținut seama de criteriile stabilite în cuprinsul său, pentru soluționarea unei acțiuni în revendicare formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Prin cererea formulată la 18 iunie 2012, B.A.M. și V.C., au solicitat revizuirea deciziei nr. 2141 din 23 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I-a Civilă. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentii aduc argumente ce țin de soluționarea în fond a litigiului, susținând în esență că formularea acțiunii în revendicare și întemeierea acesteia pe dispozițiile art. 480 C. civ., nu exclude - în cadrul unei acțiuni prin care se solicită compararea titlurilor - incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Buna credință a chiriașilor cumpărători, se mai arată, la momentul contractării cu autoritatea administrativă locală, nu are nicio relevanță în aprecierea privării de proprietate a adevăratului proprietar titular, implicit a încălcării art. 1 al C.E.D.O., normă pe care judecătorul are obligația a o aplica prioritar legii naționale, în temeiul art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din legea fundamentală. Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. l teza 2 C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege. Astfel, potrivit textului de lege mai sus citat, termenul de revizuire este de o lună și curge, în situația când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, se atacă cu revizuire, cale extraordinară de atac, de retractare, o decizie dată de instanța supremă în soluționarea recursului, prin care s-a evocat fondul cauzei. Ca atare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru temeiurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) C. proc. civ. curge de la pronunțarea acestei hotărâri, respectiv de la 23 martie 2012. Or, așa cum s-a arătat, cererea de revizuire a fost adresată înaltei Curți de Casație și Justiție, la 18 iunie 2012, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege. Pe cale de consecință, cererea de revizuire fiind formulată de V.C. și B.A.M., cu neobservarea susmenționatelor dispoziții legale, urmează a fi respinsă, ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții V.C. și B.A.M. împotriva deciziei nr. 2141 din 23 martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă, ca tardiv formulată. Obligă revizuentii la 2480 lei cheltuieli de judecată către intimații Ș.S., Ș.C.I., Ș. R.l. și Ș.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință public astăzi 05 februarie 2013.