ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 463/2013

Asupra cererii de revizuire, de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2141 din 23 martie

2012, înalta Curte de Casație și Justiție, secția I-a civilă a admis recursul

declarat de pârâții M.A., B.I., C.G.E., Ș.D., M.S. și F.F., împotriva deciziei nr.

79/A din 31 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pe care a modificat-o, în sensul că a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.

500 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului București, secția a IlI-a civilă.

A fost respinsă

astfel, în mod irevocabil, acțiunea formulată de B.A.M. și V.C. - în

contradictoriu cu B.I., B.R., C.G.E., M.A., Municipiul București prin Primar

General ș.a. - prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea

titlului statului, de preluare a

imobilului

situat în București,

și să fie obligați pârâții persoane fizice, să le

lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul, alcătuit din teren

în suprafață de 150,20 m.p. și clădire compusă din parter, două etaje, mansardă

și demisol.

Pentru a

se pronunța astfel, instanța supremă a reținut în esență că acțiunea în

revendicare este formulată împotriva unor particulari, ale căror drepturi sunt,

de asemenea, ocrotite de Convenția pentru

apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar reclamanții

nu au

atacat în termenul legal contractele de vânzare-cumpărare încheiate de pârâți,

atitudine care le este imputabilă și constituie motivul principal pentru care

nu pot obține dobândirea imobilului în natură.

S-a luat

act că, în speță, este pe deplin aplicabilă decizia în interesul legii nr. 33/2008,

obligatorie pentru instanțe potrivit art. 330

7

alin. (4) C. proc.

civ., iar curtea de apel, în mod nelegal nu a ținut seama de criteriile

stabilite în cuprinsul său, pentru soluționarea unei acțiuni în revendicare

formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Prin cererea formulată la 18 iunie

2012, B.A.M. și V.C., au solicitat revizuirea deciziei nr. 2141 din 23 martie

2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I-a Civilă.

În motivarea cererii, întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentii aduc argumente ce țin

de soluționarea în fond a litigiului, susținând în esență că formularea

acțiunii în revendicare și întemeierea acesteia pe dispozițiile art. 480 C.

civ., nu exclude - în cadrul unei acțiuni prin care se solicită compararea

titlurilor - incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Buna credință a chiriașilor

cumpărători, se mai arată, la momentul contractării cu autoritatea

administrativă locală, nu are nicio relevanță în aprecierea privării de

proprietate a adevăratului proprietar titular, implicit a încălcării art. 1 al

C.E.D.O., normă pe care judecătorul are obligația a o aplica prioritar legii

naționale, în temeiul art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din legea

fundamentală.

Examinând

cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. l teza 2

C. proc. civ., înalta Curte constată că aceasta a fost formulată cu depășirea

termenului prevăzut de lege.

Astfel,

potrivit textului de lege mai sus citat, termenul de revizuire este de o lună

și curge, în situația când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțare iar pentru hotărârile prevăzute la pct. 7

alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În

speță, se atacă cu revizuire, cale extraordinară de atac, de retractare, o

decizie dată de instanța supremă în soluționarea recursului, prin care s-a

evocat fondul cauzei.

Ca

atare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru temeiurile

prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1) C. proc. civ. curge de la

pronunțarea acestei hotărâri, respectiv de la 23 martie 2012.

Or, așa cum

s-a arătat, cererea de revizuire a fost adresată înaltei Curți de Casație și

Justiție, la 18 iunie 2012, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege.

Pe cale de

consecință, cererea de revizuire fiind formulată de V.C. și B.A.M., cu

neobservarea susmenționatelor dispoziții legale, urmează a fi respinsă, ca

tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenții V.C. și B.A.M. împotriva deciziei nr. 2141 din 23

martie 2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - secția I civilă, ca tardiv

formulată.

Obligă revizuentii la 2480 lei

cheltuieli de judecată către intimații Ș.S., Ș.C.I., Ș.

R.l. și Ș.C.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință public astăzi 05 februarie 2013.