ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.12.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4958/2012

HOTĂRÂRE
11.12.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4958/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 21 februarie 2011,

contestatorul I.I. a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor solicitând instanței anularea deciziei de

recalculare, ca netemeinică și nelegală.

Prin

sentința civilă nr. 2876 din 28 aprilie 2011 a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, fiind declinată competența

judecării cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VIII-a, motivând

că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în

vigoare la momentul emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.

Tribunalul

București - secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

sentința civilă nr. 7985 din 5 octombrie 2012 a admis excepția necompetentei

teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Gorj, reținând că, art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

prevede o competență teritorială exclusivă, respectiv la domiciliul sau sediul

reclamantului, indiferent dacă cererea de chemare în judecată a fost îndreptată

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale, norma fiind una imperativă de la care părțile nu pot deroga.

Înalta Curte

constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20

(2) C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă

necompetente să judece pricina, a pronunțat regulatorul de competență stabilind

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, se arată că„ cererile îndreptate

împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

În

raport de aceste prevederi se apreciază că, contestațiile împotriva deciziilor

de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a

Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I. erau de competența

instanței de la sediul pârâtului, iar competența aparținea Tribunalului

București, potrivit celei de-a doua teze a art. 156.

În

momentul de față, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1

ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010,

iar cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost formulată

la instanța de la domiciliul reclamantului la data de 18 mai 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr.

19/2000.

La

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, în sensul că cererile

în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului. În acest context, normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000

și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură,

raportate la Codul de procedură civilă, iar când o lege specială care

reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la

competență este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de

competență din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea

stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Față de

textele de lege mai sus evocate, înalta Curte constată că Tribunalul București,

a apreciat în mod corect, referitor la interpretarea, potrivit căreia, și în

cazul în care o lege specială face trimitere la o normă de procedură abrogată,

competența fiind o normă de procedură, acel text trebuie interpretat că face

trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea

prevedere.

Această

soluție este justificată, față de dispozițiile legale mai sus evocate și în

raport de obiectul cererii - anularea deciziilor privind recalcularea pensiilor

- emise în temeiul Legii nr. 119/2010, și față de aceste considerente, înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Gorj.

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 decembrie 2012

Sursă