ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3690/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3690/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta N.P. a chemat în
judecată Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând anularea deciziei
privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010.
Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr.
4660 din 9 iunie 2011, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, reținând că în cauză sunt aplicabile
dispozițiile art. 156 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data
emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită, potrivit cărora instanța
competentă este aceea de la sediul pârâtei întrucât acțiunea nu este introdusă
împotriva C.N.P.A.S.
La rândul său, Tribunalul București,
prin sentința civilă nr. 2048 din 2 martie 2012, a declinat competența de
soluționare în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că în speță are
aplicabilitate art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care prevede că instanța
competentă este aceea de la domiciliul reclamantului.
Ivindu-se conflictul negativ de
competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a
fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.
Asupra conflictului negativ de competență
ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Dispozițiile art. 154 din Legea nr. 263/2010
(care au preluat conținutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două
ipoteze distincte în ceea ce privește competența teritorială a tribunalului în
litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Intr-o primă ipoteză se
prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor
teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Din
contră, în situația în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima
teză, ipoteza a doua a textului stabilește că va fi competentă să soluționeze
litigiul instanța în a cărei rază își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanța
competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă
o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește
facilitarea accesului la justiție al pensionarilor în litigiile ce privesc
stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că față de
dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de
pensii sectoriale care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor
structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,
structuri care au fost desființate. Potrivit art. 135 din lege, „atribuțiile,
organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. și S.R.I.,
adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.
Cum, în speță, cererea a fost
formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză
a textului legal menționat, potrivit căreia competența revine instanței în a
cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
23 mai 2012.