ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4304/2010

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 5049 din 12 noiembrie 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

recursurile declarate de Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinței civile

nr. 3558 din 17 decembrie 2008 și a încheierii din 29 octombrie 2008 ale Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și de SC

T.P. SRL Buzău împotriva aceleiași sentințe, a casat sentința și încheierea atacată

și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC V.T. SRL Buzău ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut următoarele:

În cauză este necontestat

că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie cererea de anulare parțială

a rezultatelor etapei de atribuire electronică a traseului Râmnicu Sărat-Motnău,

efectuată de Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale, astfel încât actul

administrativ producător de efecte juridice și, ca atare, cenzurabil în procedura

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, este hotărârea Comisiei paritare

constituită la nivel județean, formată din 4 reprezentanți ai administrației publice

județene și 2 reprezentanți ai agenției județene a Autorității Rutiere Române (art.

19 din Norme), în timp ce lista cu rezultatele atribuirii electronice pusă de Agenția

pentru Serviciile Societății Informaționale la dispoziția Comisiei paritare reprezintă

o operațiune administrativă pregătitoare și premergătoare emiterii hotărârii.

Astfel fiind, instanța

a reținut că atacarea în fața instanței de contencios administrativ a listei cu

rezultatele atribuirii electronice este inadmisibilă în raport de dispozițiile

art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

din coroborarea cărora rezultă că o operațiune administrativă premergătoare poate

fi atacată numai odată cu actul administrativ producător de efecte juridice.

În consecință, s-a constatat

că acțiunea formulată este inadmisibilă, așa cum s-a susținut în recursurile formulate,

dar pentru motivele de mai sus, ceea ce a condus la admiterea recursurilor și respingerea

acțiunii ca atare.

Împotriva acestei hotărâri,

intimata-reclamantă SC V.T. SRL Buzău a formulat contestație în anulare, întemeiată

pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele:

Instanța de control judiciar

nu a analizat motivele de recurs invocate de cei doi recurenți și a soluționat cauza

prin prisma unui motiv ce nu a fost pus în dezbaterea părților – excepția inadmisibilității

acțiunii, nesocotind astfel principiul disponibilității părților, cât și al dreptului

la apărare.

Instanța de recurs a confundat

elemente importante aflate la dosarul cauzei, în speță fiind vorba despre un traseu

interjudețean și nu unul județean și, mai mult, nu a avut în vedere că ceea ce s-a

solicitat a fost anularea rezultatelor atribuirii electronice și a actelor subsecvente

emise în baza acestor rezultate.

Consideră contestatorul

că soluția pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, fiind incident

textul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Intimata Autoritatea Rutieră

Română a depus concluzii scrise, solicitând respingerea ca nefondată a contestației

în anulare formulată de SC V.T. SRL Buzău.

Contestația în anulare

formulată este nefondată, astfel că urmează a fi respinsă potrivit următoarelor

considerente:

Art. 318 alin. (1

1

)

C. proc. civ., prevede că „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța „respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Contestatorul își întemeiază

contestația în anulare formulată pe teza I din art. 318 alin. (1

1

), susținând

că hotărârea pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, cauza

fiind soluționată pe excepție – cea a inadmisibilității acțiunii, excepție ce nu

a fost pusă în discuția părților, pentru a le da posibilitatea să-și formuleze apărarea.

În sensul textului citat

mai sus, „greșeală materială” înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea

gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Greșelile instanței de

recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt însă greșeli de fapt și

nu greșeli de judecată.

Prima ipoteză din

art. 318 C. proc. civ. are în vedere greșeli materiale evidente, în legătură cu

aspectele formale al judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate

greșeli de judecată, respectiv de aprecierea probelor sau de interpretare a unor

dispoziții legale.

Faptul că instanța de

recurs a soluționat recursul invocând excepția inadmisibilității acțiunii în raport

de obiectul cererii de chemare în judecată (actul administrativ producător de efecte

juridice și cenzurabil în procedura Legii contenciosului administrativ) nu se încadrează

în textul de lege invocat, nefiind vorba de o greșeală materială.

Prin motivele contestației

în anulare formulate, contestatorul tinde la o reexaminare a fondului cauzei sau

cel puțin la o reapreciere a probelor, ceea ce nu se poate face pe calea contestației

în anulare, aceasta fiind o cale de retractare care nu deschide părților calea recursului

la recurs.

Așa fiind, contestația

în anulare formulată este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC V.T. SRL Buzău, împotriva deciziei nr. 5049 din 12 noiembrie

2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2010.