ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3829/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței la data de 25
ianuarie 2011, petentul T.C.D. a solicitat învestirea cu formulă executorie a sentinței
civile nr. 132/CA din 14 aprilie 2010 și a încheierii de îndreptare eroare materială
din 09 iunie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 219/36/2010
și prin care s-a dispus admiterea acțiunii sale formulată în contradictoriu cu Ministerul
Tineretului și Sportului și D.J.T. Constanța, dispunându-se anularea Ordinului
nr. 1866/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și a deciziei nr. 7 din
11 ianuarie 2010 a D.J.T. Constanța, reintegrarea sa în funcția anterior deținută,
obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat,
actualizate, calculate până la data reintegrării și obligarea acestora la plata
cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.
În drept cererea a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 331-336 și art. 376 C. proc. civ..
Prin încheierea nr. 116/CA
din 7 aprilie 2011 Curtea de Apel Constanța a respins cererea formulată de către
reclamantul T.C.D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului
și D.J.T. Constanța, ca nefondată.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.
Potrivit art. 374
alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai
dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară
de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri
sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie”.
Prin urmare, regula este
că învestirea cu formulă executorie este o condiție necesară pentru ca hotărârea
judecătorească să devină titlu executoriu. De la această regulă există și excepții,
iar aceste excepții sunt întotdeauna prevăzute de lege.
Una dintre excepțiile
de la regula învestirii cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești este aceea
a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ, excepție ce se
deduce din dispozițiile Capitolului III referitoare la Procedura de executare din
Legea nr. 554/ 2004.
Astfel, art. 22 prevede
că „Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au respins acțiunile
formulate potrivit dispozițiilor prezentei legi și s-au acordat cheltuieli de judecată
se învestesc cu formulă executorie și se execută silit, potrivit dreptului comun.”
A reținut Curtea că din
interpretarea per a contrario a textului legal mai sus citat rezultă că în toate
celelalte cazuri în care se pronunță hotărâri judecătorești în materia contenciosului
administrativ nu este necesară învestirea cu formulă executorie, iar hotărârile
nu se execută silit potrivit dispozițiilor dreptului comun, ci după procedura de
executare specială reglementată de dispozițiile art. 24 și 25 Legea nr. 554/2004.
În atare situație, singura
condiție pentru declanșarea procedurii execuționale este ca hotărârea să fie irevocabilă,
condiție ce se desprinde din dispozițiile art. 20 alin. (2) Legea nr. 554/2004 potrivit
cu care „recursul suspendă executarea”, ceea ce înseamnă că până la rămânerea irevocabilă
a hotărârii aceasta nu poate fi pusă în executare.
Ori, a reținut Curtea
că prin hotărârea a cărei investire cu formulă executorie se solicită, a fost admisă
acțiunea reclamantului T.C.D. formulată în contradictoriu cu Ministerul Tineretului
și Sportului și D.J.T. Constanța, dispunându-se anularea Ordinului nr. 1866/2009
emis de Ministerul Tineretului și Sportului și a deciziei nr. 7 din 11 ianuarie
2010 a D.J.T. Constanța, reintegrarea sa în funcția anterior deținută, obligarea
pârâților la plata tuturor drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, actualizate,
calculate până la data reintegrării și obligarea acestora la plata cheltuielilor
de judecată în cuantum de 5.000 RON, hotărârea neîncadrându-se în dispozițiile
art. 22 Legea nr. 554/2004 pentru a fi necesară investirea cu formulă executorie,
deoarece nu este vorba de o hotărâre irevocabilă prin care acțiunea a fost respinsă
și au fost acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii pronunțată
de instanța de fond a declarat recurs T.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele de modificare/ casare precizate
de art. 304 C. proc. civ..
Consideră astfel recurentul,
că în mod nelegal, instanța de fond i-a respins cererea de investire cu formulă
executorie, fapt ce-i creează grave prejudicii, fiind pus în imposibilitate de a-și
recupera cheltuielile de judecată.
Analizând recursul formulat,
în conformitate cu dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce urmează.
Astfel cum corect a statuat
instanța de fond, în speță este vorba despre punerea în executare a unei hotărâri
prin care a fost admisă acțiunea reclamantului T.C.D. formulată în contradictoriu
cu Ministerul Tineretului și Sportului și D.J.T. Constanța, dispunându-se anularea
Ordinului nr. 1866/2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului și a Deciziei
nr. 7 din 11 ianuarie 2010 a D.J.T. Constanța, reintegrarea sa în funcția deținută
anterior și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat,
actualizate, calculate, până la data reintegrării, precum și la plata cheltuielilor
de judecată în cuantum de 5.000 RON și anume, sentința civilă nr. 132/CA din 4
aprilie 2010 și încheierea de îndreptare eroare materială din 9.06.2010 pronunțate
de Curtea de Apel Constanța, sentință devenită irevocabilă și care constituie titlu
executoriu, nefiind necesară investirea cu formulă executorie pentru a fi pusă în
executare.
Art.22 Legea contenciosului
administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 precizează clar
că sunt supuse procedurii de investire cu formulă executorie și se execută silit,
potrivit dreptului comun numai „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile
prin care s-au respins acțiunile formulate potrivit dispozițiilor Legii contenciosului
administrativ și s-au acordat cheltuieli de judecată”.
Printr-o interpretare
per a contrario a textului de lege sus citat, hotărârea judecătorească definitivă
și irevocabilă prin care s-a admis acțiunea, chiar dacă cuprinde și alte obligații
decât cele menționate în mod expres de art. 24 alin. (1) Legea contenciosului administrativ,
cum este cazul în speță - obligarea la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli
de judecată către reclamant, este executorie ope legis, legiuitorul însuși conferindu-i
valoare de titlu executoriu.
De altfel, ar fi și lipsit
de logică, ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă cum este cea în
speță, să fie executorie de la lege pentru anumite obligații cuprinse în dispozitivul
său, iar pentru altele să trebuiască a fi investită cu formulă executorie pentru
a fi pusă în executare.
Executarea acesteia se
face, potrivit art. 24 alin. (1) Legea nr. 554/ 2004 în termenul prevăzut în cuprinsul
hotărârii, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data
rămânerii definitive și irevocabilă a hotărârii, deci ope legis, fără a mai fi necesară
îndeplinirea formalităților de investire cu formulă executorie.
În acest sens a fost adoptată
soluția de unificare a practicii judiciare în plenul judecătorilor Secției de contencios
administrativ și fiscal.
Cu alte cuvinte, recurentul-petent
poate demara procedura de executare silită împotriva debitorului obligat la plata
cheltuielilor de judecată, chiar dacă hotărârea nu a fost investită cu formulă executorie,
hotărârea fiind titlu executoriu potrivit legii.
Criticile formulate de
recurentul-petent cu privire la nelegalitatea și netemeinicia încheierii de respingere
a cererii de investire cu formulă executorie pronunțată de instanța de fond sunt
astfel neîntemeiate, încheierea fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul
declarat se privește ca nefondat și urmează a fi respins, potrivit art. 312 C.
proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C.D. împotriva
încheierii nr. 116/CA din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,
maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie
2011.