ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2011

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 155 din 7 octombrie

2010 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în Dosar penal nr.

2469/97/2010, inculpatul M.I.D. a fost condamnat la:

- 1.000 RON amendă

penală pentru infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 86/2006.

Inculpatului i s-au

pus în vedere dispozițiile art. 63

1

C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 191 C. proc. pen.

Determinând vinovăția

inculpatului în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut în fapt

următoarele:

Prin Încheierea

comercială nr. 405/F/2008 a Tribunalului Hunedoara, s-a dispus deschiderea

procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei SC A.C.P. SRL

Petroșani, ca urmare a cererii formulate de creditoarea B.T. prin Sucursala

Hunedoara. Administratorul societății, așa cum rezultă din Adresa din 9 decembrie

2009 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, este inculpatul M.I.D.

După numire,

lichidatorul judiciar a notificat pe debitoare, însă administratorul acesteia

nu a dat curs invitației, astfel că lichidatorul a formulat plângere împotriva

acestuia la data de 3 august 2009.

Nici în cursul

urmăririi penale inculpatul nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele

solicitate, având o poziție oscilantă cu privire la notificarea de către

lichidator cu privire la deschiderea procedurii de insolvență și predarea

actelor societății de către fostul administrator, recunoscând în cele din urmă

că a primit niște documente, dar nu le-a citit pentru că nu prea știe să

citească și a semnat niște acte tot fără a le citi.

Inculpatul nu s-a

prezentat nici în fața instanței, deși au fost emise două mandate de aducere,

din ultimul rezultând că inculpatul are cunoștință despre prezentul proces.

A fost audiat

martorul T.P., fostul asociat al societății al cărei asociat și administrator

este inculpatul, și care a arătat că i-a predat inculpatului actele societății,

fapt care rezultă, de altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

În drept, fapta

inculpatului comisă în condițiile sus-arătate a fost calificată ca întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr.

85/2006, apreciindu-se, cu ocazia individualizării pedepsei, că o amendă penală

în cuantum de 1.000 RON este pe deplin justificată.

Împotriva hotărârii a

declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul

M.I.D., fără a expune în scris, prin cererea de apel, sau separat, prin

memoriu, motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 374 C.

proc. pen.

Instanța de apel,

verificând din oficiu hotărârea apelată, sub toate aspectele de fapt și de

drept, a constatat că aceasta este legală și temeinică.

În consecință, prin

Decizia penală nr. 111/A din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul M.I.D., care a invocat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea sa

în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu referire la art. 18

1

C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte,

analizând decizia recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat,

cât și în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Solicitarea

inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. cu

referire la art. 18

1

C. pen. nu poate fi primită.

Conform art. 18

1

alin. (2) C. pen., la stabilirea gradului de pericol social se ține seama de

modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările

în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și

conduita făptuitorului.

Instanța de apel a

reținut aspecte legate de persoana inculpatului favorabile acestuia, respectiv

lipsa antecedentelor penale, vârsta, lipsa sa de experiență și de instrucție,

ceea ce a condus la orientarea către aplicarea unei amenzi penale.

În același timp,

perseverența inculpatului în încălcarea legii penale, împrejurarea că nici în

cursul urmăririi penale acesta nu a prezentat lichidatorului judiciar

documentele solicitate, precum și faptul că nu s-a prezentat niciodată în fața

instanței, nici la fond (deși au fost emise două mandate de aducere, din

ultimul rezultând că inculpatul are cunoștință de proces), nici în apel și nici

în recurs, fac ca în cazul acesta să nu se poată aprecia că fapta inculpatului

este lipsită în mod vădit de importanță.

În consecință, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu urmând a fi

avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva Deciziei penale nr.

111/A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2011.