ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4958/2010

Asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 38/CA din 3 februarie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și lipsei de obiect a cauzei, invocate de pârâtă, a luat act de renunțarea la judecată formulată de C.N., G.E., L.V., U.S. și a respins cererea de suspendare formulată de reclamanții P.A., B.G., M.D., M.M., R.N., M.S., U.D. și S.M., în contradictoriu cu pârâta A.F.D.J. - R.A. Galați. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanții își justifică cerința interesului în acțiunea pendinte, măsura temporizării efectelor actului administrativ contestat fiind solicitată de aceștia pentru protejarea unor drepturi pe care le consideră legitime, apte de a produce consecințe de natură patrimonială în mod direct și personal pentru fiecare dintre titularii acțiunii.

Din această perspectivă, a folosului practic urmărit de reclamanți prin cererea de suspendare a deciziei nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galați, instanța de fond a reținut că este îndeplinită în cauză cerința interesului, excepția invocată de pârâtă fiind evident nefondată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea cererii de suspendare, s-a constatat că această calitate este justificată, dat fiind faptul că reclamanții sunt salariați la S.N.C. Tulcea, unitate ce a fost desființată prin decizia nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galați, a cărei suspendare se solicită, îndeplinind condiția generică de persoane vătămate prin actul administrativ contestat, fiind respinsă și această excepție ca nefondată.

Instanța de fond a reținut că există un obiect al cauzei strict determinat cât timp nu s-a dispus până la această dată suspendarea executării deciziei nr. 84/2009, obiectul cererii fiind identificat ca pretenția concretă pentru care s-a solicitat intervenția instanței de judecată, excepția fiind respinsă ca nefondată. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții din prezenta cauză au invocat în motivele de fapt ale cererii lor aspecte ale încălcării legii în emiterea deciziei contestate ce nu au un caracter aparent, ci trebuie cercetate în fondul litigiului ce are ca obiect anularea respectivului act administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității deciziei nr. 84/2009 a RA A.F.D.J.

Galați trebuie să poată fi relevată cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, dată fiind calea aleasă, cea de instituire a unei măsuri provizorii de temporalizare a efectelor unui act administrativ contestat, nefiind permisă în cauză prejudecarea fondului litigiului. Instanța de fond a mai reținut că reclamanții nu au probat că prin executarea deciziei nr. 84/2009 au suferit un prejudiciu patrimonial. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții P.A., M.D., S.S., U.D., R.N., M.M., D.G. și U.S. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului reclamanții arată că prejudiciul poate fi evaluat prin implicațiile materiale și sociale determinate de desfacerile contractelor de muncă.

Plățile compensatorii care de fapt se numesc conform contractului colectiv de muncă „indemnizație de plecare” și au cu totul alt caracter și regim de atribuire, sunt limitate în timp iar vârsta și specializările lor nu permit o reangajare sau chiar o reconversie facilă așa încât prin aceste plăți nu înseamnă că se acoperă toate prejudiciile create de desfacerea contractelor de muncă prin neacceptarea locurilor de muncă oferite în mod total anormal de către intimată. În perioada de până la pronunțarea instanței de fond în Dosarul nr. 1685/88/2009 prin lipsa unui contract de muncă se pierd o serie de drepturi cu latură patrimonială cum ar fi vechimea în muncă, dreptul la credite bancare, îngrijire medicală și toate drepturile ce rezidă din condiționarea existenței statutului de salariat atât pentru reclamanți cât și pentru familiile acestora.

Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului, excepția lipsei de obiect, precum și excepția lipsei de interes având în vedere că prin sentința civilă nr. 243/CA din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea reclamanților ca nefondată. Examinând cu prioritate excepțiile invocate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Obiectul acțiunii recurenților-reclamanți l-a format cererea de suspendare a deciziei nr. 84 din 13 aprilie 2009 emisă de A.F.D.J. - RA Galați, până la pronunțarea instanței de fond.

La dosar a fost depusă sentința civilă nr. 243/CA din 7 iulie 2010 prin care Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea formulată de reclamanți, privind anularea deciziei nr. 84 din 13 aprilie 2009, ca nefondată. Prin urmare, recurenții-reclamanți nu mai justifică interes în promovarea căii de atac, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat pe anularea actului administrativ atacat. Este știut faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților. Or, în cauză, recursul promovat de recurenți, în acest moment este vădit lipsit de interes, având în vedere faptul că acțiunea privind anularea actului a fost soluționată. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes motiv pentru care îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A., M.D., S.S., U.D., R.N., M.M., D.G., U.S., împotriva sentinței civile nr. 38/CA din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.