ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4958/2010

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 38/CA din 3 februarie

2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile lipsei de interes, lipsei

calității procesuale active și lipsei de obiect a cauzei, invocate de pârâtă, a

luat act de renunțarea la judecată formulată de C.N., G.E., L.V., U.S. și a respins

cererea de suspendare formulată de reclamanții P.A., B.G., M.D., M.M., R.N., M.S.,

U.D. și S.M., în contradictoriu cu pârâta A.F.D.J. - R.A. Galați.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că reclamanții își justifică cerința interesului

în acțiunea pendinte, măsura temporizării efectelor actului administrativ contestat

fiind solicitată de aceștia pentru protejarea unor drepturi pe care le consideră

legitime, apte de a produce consecințe de natură patrimonială în mod direct și personal

pentru fiecare dintre titularii acțiunii.

Din această perspectivă,

a folosului practic urmărit de reclamanți prin cererea de suspendare a deciziei

nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galați, instanța de fond a reținut că este îndeplinită

în cauză cerința interesului, excepția invocată de pârâtă fiind evident nefondată.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților în formularea cererii de suspendare,

s-a constatat că această calitate este justificată, dat fiind faptul că reclamanții

sunt salariați la S.N.C. Tulcea, unitate ce a fost desființată prin decizia nr.

84/2009 a RA A.F.D.J. Galați, a cărei suspendare se solicită, îndeplinind condiția

generică de persoane vătămate prin actul administrativ contestat, fiind respinsă

și această excepție ca nefondată.

Instanța de fond a reținut

că există un obiect al cauzei strict determinat cât timp nu s-a dispus până la această

dată suspendarea executării deciziei nr. 84/2009, obiectul cererii fiind identificat

ca pretenția concretă pentru care s-a solicitat intervenția instanței de judecată,

excepția fiind respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că reclamanții din prezenta cauză au invocat în motivele de fapt ale cererii

lor aspecte ale încălcării legii în emiterea deciziei contestate ce nu au un caracter

aparent, ci trebuie cercetate în fondul litigiului ce are ca obiect anularea respectivului

act administrativ.

Îndoiala serioasă asupra

legalității deciziei nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galați trebuie să poată fi relevată

cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, dată fiind calea

aleasă, cea de instituire a unei măsuri provizorii de temporalizare a efectelor

unui act administrativ contestat, nefiind permisă în cauză prejudecarea fondului

litigiului.

Instanța de fond a mai

reținut că reclamanții nu au probat că prin executarea deciziei nr. 84/2009 au suferit

un prejudiciu patrimonial.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanții P.A., M.D., S.S., U.D., R.N., M.M., D.G. și U.S. au declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

reclamanții arată că prejudiciul poate fi evaluat prin implicațiile materiale și

sociale determinate de desfacerile contractelor de muncă. Plățile compensatorii

care de fapt se numesc conform contractului colectiv de muncă „indemnizație de plecare”

și au cu totul alt caracter și regim de atribuire, sunt limitate în timp iar vârsta

și specializările lor nu permit o reangajare sau chiar o reconversie facilă așa

încât prin aceste plăți nu înseamnă că se acoperă toate prejudiciile create de desfacerea

contractelor de muncă prin neacceptarea locurilor de muncă oferite în mod total

anormal de către intimată.

În perioada de până la

pronunțarea instanței de fond în Dosarul nr. 1685/88/2009 prin lipsa unui contract

de muncă se pierd o serie de drepturi cu latură patrimonială cum ar fi vechimea

în muncă, dreptul la credite bancare, îngrijire medicală și toate drepturile ce

rezidă din condiționarea existenței statutului de salariat atât pentru reclamanți

cât și pentru familiile acestora.

Prin întâmpinarea formulată

intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului, excepția lipsei de obiect, precum

și excepția lipsei de interes având în vedere că prin sentința civilă nr. 243/CA

din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Constanța a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.

Examinând cu prioritate

excepțiile invocate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este lipsit de interes.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul acțiunii recurenților-reclamanți

l-a format cererea de suspendare a deciziei nr. 84 din 13 aprilie 2009 emisă de

A.F.D.J. - RA Galați, până la pronunțarea instanței de fond.

La dosar a fost depusă

sentința civilă nr. 243/CA din 7 iulie 2010 prin care Curtea de Apel Constanța a

respins acțiunea formulată de reclamanți, privind anularea deciziei nr. 84 din 13

aprilie 2009, ca nefondată.

Prin urmare, recurenții-reclamanți

nu mai justifică interes în promovarea căii de atac, având în vedere că instanța

de fond s-a pronunțat pe anularea actului administrativ atacat.

Este știut faptul că activitatea

judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim

încălcat.

Literatura de specialitate

și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce

trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit

nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei

cauze.

Interesul reprezintă folosul

practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de

judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise

teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate

obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material

sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Or, în cauză, recursul

promovat de recurenți, în acest moment este vădit lipsit de interes, având în vedere

faptul că acțiunea privind anularea actului a fost soluționată.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes

motiv pentru care îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.A., M.D., S.S., U.D., R.N., M.M., D.G., U.S., împotriva sentinței civile

nr. 38/CA din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.