ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2574/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2007

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,

contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.L.M. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României – Comisia Națională pentru Controlul Activităților

Nucleare, anularea Ordinelor din 13 aprilie 2007 și din 17 aprilie 2007 emise de

pârât, reîncadrarea pe postul de director la Direcția Relații Publice, Presă și

Protocol din cadrul Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare,

repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinelor menționate, plata drepturilor

salariale, a sporurilor și a celorlalte drepturi bănești pe perioada 13 martie 2007

și până la reîncadrare, precum daune morale în cuantum de 5.000 RON și daune cominatorii

în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile

a sentinței de reîncadrare pe postul avut și până la data reîncadrării efective

În drept, reclamanta și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 61 și 62, art. 73-78 din Legea nr. 53/2003,

art. 82, art. 112 și art. 274 C. proc. civ., art. 281-291 din Legea nr. 53/2003,

art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) C. civ.

Prin sentința civilă

nr. 48 din 6 iunie 2007, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale,

invocată din oficiu, și a dispus declinarea cauzei către Curtea de Apel București,

secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 91

1

din Legea nr. 188/1999 și art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C.

proc. civ., având în vedere calitatea de autoritate administrativă centrală a pârâtului.

La rândul său, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 397 din 6 februarie 2008, a admis excepția necompetenței materiale, invocată

de reclamantă, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția

conflicte de muncă, reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 91

1

din Legea nr. 188/1999, întrucât litigiul are la bază un contract individual de

muncă, încheiat între reclamantă și pârât.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Având în vedere obiectul

litigiului dedus judecății, statutul de funcționar public de conducere al reclamantei

și prevederile art. 91

1

din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici, rezultă că, în cauză, Curtea de Apel este competentă să judece.

Astfel, din acțiunea introductivă

și precizarea depusă ulterior, rezultă că reclamanta a solicitat „aducerea la îndeplinire

a Ordinuluidin 13 aprilie 2007” emis de Președintele Comisiei Naționale pentru

Controlul Activităților Nucleare prin care a fost numită în funcția de director

la Direcția relații publice, presă și protocol, precum și „anularea Ordinului din

17 aprilie 2007” emis de aceeași autoritate prin care s-a dispus încetarea raportului

de serviciu mai înainte ca primul ordin să fi fost pus în executare. Totodată, a

mai cerut obligarea Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare la

plata unor daune morale și cominatorii.

Deci, litigiul dedus judecății

s-a născut în legătură cu nașterea/încetarea unor raporturi de serviciu, în baza

unor acte administrative a căror legalitate este susținută sau contestată.

Or, potrivit prevederilor

art. 91

1

din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de

serviciu sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția

situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Faptul că ulterior emiterii

Ordinului din 13 aprilie 2007 urma să fie încheiat un contract de muncă nu este

în măsură să schimbe natura raportului juridic dedus judecății, fiind vorba de un

raport de drept administrativ, autoritatea publică pârâtă acționând în regim de

putere publică atât la emiterea acestui ordin, cât și la emiterea Ordinului nr.

AA/2007, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ, în condițiile

Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul

Primarul Municipiului Bârlad, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea Curții de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 iunie 2008.