ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2574/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 mai 2007 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.L.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României – Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, anularea Ordinelor din 13 aprilie 2007 și din 17 aprilie 2007 emise de pârât, reîncadrarea pe postul de director la Direcția Relații Publice, Presă și Protocol din cadrul Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare, repunerea părților în situația anterioară emiterii ordinelor menționate, plata drepturilor salariale, a sporurilor și a celorlalte drepturi bănești pe perioada 13 martie 2007 și până la reîncadrare, precum daune morale în cuantum de 5.000 RON și daune cominatorii în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței de reîncadrare pe postul avut și până la data reîncadrării efective În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 61 și 62, art. 73-78 din Legea nr. 53/2003, art. 82, art. 112 și art. 274 C. proc.

civ., art. 281-291 din Legea nr. 53/2003, art. 998-999 și art. 1000 alin. (3) C. civ. Prin sentința civilă nr. 48 din 6 iunie 2007, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea cauzei către Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 91 1 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere calitatea de autoritate administrativă centrală a pârâtului.

La rândul său, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 397 din 6 februarie 2008, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamantă, și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă, reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 91 1 din Legea nr. 188/1999, întrucât litigiul are la bază un contract individual de muncă, încheiat între reclamantă și pârât. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc.

civ. Având în vedere obiectul litigiului dedus judecății, statutul de funcționar public de conducere al reclamantei și prevederile art. 91 1 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, rezultă că, în cauză, Curtea de Apel este competentă să judece. Astfel, din acțiunea introductivă și precizarea depusă ulterior, rezultă că reclamanta a solicitat „aducerea la îndeplinire a Ordinuluidin 13 aprilie 2007” emis de Președintele Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare prin care a fost numită în funcția de director la Direcția relații publice, presă și protocol, precum și „anularea Ordinului din 17 aprilie 2007” emis de aceeași autoritate prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu mai înainte ca primul ordin să fi fost pus în executare.

Totodată, a mai cerut obligarea Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare la plata unor daune morale și cominatorii. Deci, litigiul dedus judecății s-a născut în legătură cu nașterea/încetarea unor raporturi de serviciu, în baza unor acte administrative a căror legalitate este susținută sau contestată. Or, potrivit prevederilor art. 91 1 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Faptul că ulterior emiterii Ordinului din 13 aprilie 2007 urma să fie încheiat un contract de muncă nu este în măsură să schimbe natura raportului juridic dedus judecății, fiind vorba de un raport de drept administrativ, autoritatea publică pârâtă acționând în regim de putere publică atât la emiterea acestui ordin, cât și la emiterea Ordinului nr. AA/2007, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Primarul Municipiului Bârlad, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008.