ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2861/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2861/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția penală,

având pe rol soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă

înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor

da Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și de

inculpatul Ș.S., împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010, pronunțată de

Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 1302.4/30/2010, la termenul din 29 aprilie 2010

a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri.

Instanța de ultim

control judiciar prin Decizia penală nr. 482/R din aceeași dată, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ș.S. împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010

pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.4/30/2010.

Prin aceeași decizie,

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor da Criminalitate Organizată și Terorism

- Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Încheierii penale din 26 aprilie

2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.4/30/2010, a casat, în

parte, încheierea penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 139

C. proc. pen. a respins cererile inculpaților M.E.A., A.Ș.I., C.G., L.C.,

G.V.D. și G.C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C. proc. pen. a menținut starea

de arest a inculpaților M.E.A., A.Ș.l., C.G., L.C., G.V.D. și G.C., stabilind

ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea

termenului legal de 60 zile.

De asemenea, instanța

de ultim control judiciar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a

obligat pe inculpatul Ș.S. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat parțiale în recurs, stabilind ca restul cheltuielilor

judiciare avansate de stat să rămână în sarcina statului conform art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

Pentru a dispune

astfel, instanța de recurs a reținut că prin Încheierea penală din 26 aprilie

2010 pronunțată în Dosar nr. 1302.4/30/2010 Tribunalul Timiș, printre altele,

în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

C.

proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților: B.C.C., B.A.S.,

P.l., F.D., A.R.M., B.D.B., F.C., Ș.S., P.A., M.P.D., E.M., stabilind ca

legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea

termenului legal de 60 de zile.

Prin aceeași încheiere

Tribunalul Timiș, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145

1

C.

proc. pen. și art. 145 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

țara, formulate de inculpați prin apărătorii aleși.

Totodată, prima

instanță a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații M.E.A., A.Ș.l., C.G.,

L.C., G.V.D., G.C. și a dispus punerea lor de îndată în libertate, dacă nu sunt

reținuți sau arestați în altă cauză, obligându-i să respecte pe durata măsurii

preventive obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) și art. 145

alin. (1

2

) C. proc. pen., stabilite în detaliu pentru fiecare dintre

aceștia.

De asemenea, prima

instanță, prin aceeași încheiere, a dispus comunicarea unei copii a prezentei

încheieri către fiecare dintre inculpați, poliției în a cărei rază teritorială

locuiește fiecare dintre aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor

competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea

definitivă a prezentei încheieri.

Analizând legalitatea

și temeinicia arestării preventive a inculpaților în condițiile art. 300

2

C. proc. pen. prima instanță a constatat și reținut, în esență că prin

rechizitoriul nr. 42/D/P/2009 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul

Tribunalului Timiș la data de 24 februarie 2010, sub număr unic de Dosar

1302.4/30/2010, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpații: P.l., M.E.A., B.D.B., B.C.C., B.A.S., A.R., F.D., A.Ș.l., C.G.,

F.C., L.C., Ș.S., G.V.D., G.C., E.M., P.A., M.P.D. și au fost trimiși în

judecată, în stare de libertate, inculpații B.B.G., Ș.L.G. și D.V.Ș. iar

inculpatul M.P. se află arestat la domiciliu în Italia.

În fapt, s-a reținut

prin rechizitoriu că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat

sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în

săvârșirea de infracțiuni din sfera criminalității informatice prin aceea că au

fabricat ori deținut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de

a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat

instrumente de plată electronice și au efectuat extrageri frauduloase de

numerar din bancomate cu ajutorul unor cârduri contrafăcute pe teritoriul țării

și al altor state din U.E.

Cu privire la

inculpatul L.C., Tribunalul Timiș a reținut că în sarcina acestuia s-a reținut

că începând din anul 2009 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat

prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de

plată electronice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la acest

inculpat, raportat la durata arestului preventiv, la faptele reținute în

sarcina sa, rezonanța socială a faptei și la împrejurarea că implicarea

reținută de actul de sesizare, nu a avut caracter de durată, ci mai degrabă

caracter accidental, prima instanță a reținut că în privința acestuia se impune

aplicarea unei măsuri privative mai puțin restrictivă, respectiv aceea a

obligării de a nu

părăsi

țara și în consecință, a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorii aleși ai inculpatului,

astfel că, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145

1

C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de

inculpatul L.C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, de la

data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 145

alin. (1

1

) C. proc. pen. și art. 145 alin. (1

2

) C. proc.

pen. l-a obligat pe inculpatul L.C. ca, pe durata măsurii preventive a

obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se

prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori

este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază -

desemnat cu supravegherea, respectiv I.G.P. București, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să

nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv

Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio

categorie de arme; să nu se apropie de martori și ceilalți inculpați, și să nu

comunice cu aceștia direct sau indirect.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2

2

) C. proc. pen.,

conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi

țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura

arestării preventive.

A dispus punerea în libertate a inculpatului L.C.,

de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 10 septembrie 2009, emis

de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este

reținut sau arestat în altă cauză și totodată, comunicarea unei copii a

prezentei încheieri către inculpat, poliției în a cărei rază teritorială

locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente

să elibereze pașaportul, organelor do frontieră, la rămânerea definitivă a

prezentei încheieri.

Împotriva încheierii

penale din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr.

1302.4/30/2010 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor da Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul Ș.S.

Examinând încheierea

penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate

aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a constatat

că recursul formulat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor da

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara este

fondat, iar recursul formulat de inculpatul Ș.S. este nefondat, astfel că prin

Decizia penală nr. 482/R din 29 aprilie 2010, a procedat conform dispozitivului

anterior menționat.

Împotriva acestei din

urmă decizii, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în recurs,

a formulat un nou recurs numai inculpatul L.C., fără a-l motiva în scris.

Pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a înregistrat Dosarul nr.

1302.8/30/2010, fixându-se prim termen de judecată la 11 august 2010, când în

cauză s-a constatat incidența dispozițiilor art. 385

11

alin. (3) C.

proc. pen., iar pentru recurentul inculpat, aflat în stare de arest și

netransferat, apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat soluția ce se va pronunța

la aprecierea Înaltei Curți, față de excepția admisibilității recursului

invocată de reprezentantul parchetului, la termenul mai sus menționat.

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului a apreciat, în temeiul dispozițiilor

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., că

recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen. enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate o

singură dată cu recurs, menționând la alin. (2) că încheierile pot fi atacate

cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor

când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale

militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel\

În speța dedusă

judecății, inculpatul L.C. a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 482/R din

29 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, ca

instanță de recurs.

De asemenea, Înalta

Curte reține că dispozițiile art. 417 C. proc. pen. stipulează că deciziile

pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele

fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul

român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac,

dreptul la recurs stingându-se prin exercitare numai în condițiile expres

prevăzute de lege, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor

recursuri este exclusă.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare

ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Fată de cele mai sus

menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 482/R din 29

aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a-l obliga

pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr.

482/R din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 august 2010.