ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2861/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția penală, având pe rol soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor da Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul Ș.S., împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 1302.4/30/2010, la termenul din 29 aprilie 2010 a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri. Instanța de ultim control judiciar prin Decizia penală nr. 482/R din aceeași dată, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.S. împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.4/30/2010. Prin aceeași decizie, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor da Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva Încheierii penale din 26 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.4/30/2010, a casat, în parte, încheierea penală recurată și rejudecând: În temeiul art. 139 C. proc. pen. a respins cererile inculpaților M.E.A., A.Ș.I., C.G., L.C., G.V.D.

și G.C. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În temeiul art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților M.E.A., A.Ș.l., C.G., L.C., G.V.D. și G.C., stabilind ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile. De asemenea, instanța de ultim control judiciar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul Ș.S. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat parțiale în recurs, stabilind ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina statului conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că prin Încheierea penală din 26 aprilie 2010 pronunțată în Dosar nr. 1302.4/30/2010 Tribunalul Timiș, printre altele, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților: B.C.C., B.A.S., P.l., F.D., A.R.M., B.D.B., F.C., Ș.S., P.A., M.P.D., E.M., stabilind ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile. Prin aceeași încheiere Tribunalul Timiș, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145 1 C. proc. pen. și art. 145 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpați prin apărătorii aleși.

Totodată, prima instanță a admis cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații M.E.A., A.Ș.l., C.G., L.C., G.V.D., G.C. și a dispus punerea lor de îndată în libertate, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, obligându-i să respecte pe durata măsurii preventive obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1 1 ) și art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen., stabilite în detaliu pentru fiecare dintre aceștia. De asemenea, prima instanță, prin aceeași încheiere, a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către fiecare dintre inculpați, poliției în a cărei rază teritorială locuiește fiecare dintre aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Analizând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților în condițiile art. 300 2 C. proc. pen. prima instanță a constatat și reținut, în esență că prin rechizitoriul nr. 42/D/P/2009 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24 februarie 2010, sub număr unic de Dosar 1302.4/30/2010, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații: P.l., M.E.A., B.D.B., B.C.C., B.A.S., A.R., F.D., A.Ș.l., C.G., F.C., L.C., Ș.S., G.V.D., G.C., E.M., P.A., M.P.D. și au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații B.B.G., Ș.L.G.

și D.V.Ș. iar inculpatul M.P. se află arestat la domiciliu în Italia. În fapt, s-a reținut prin rechizitoriu că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în săvârșirea de infracțiuni din sfera criminalității informatice prin aceea că au fabricat ori deținut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronice și au efectuat extrageri frauduloase de numerar din bancomate cu ajutorul unor cârduri contrafăcute pe teritoriul țării și al altor state din U.E.

Cu privire la inculpatul L.C., Tribunalul Timiș a reținut că în sarcina acestuia s-a reținut că începând din anul 2009 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la acest inculpat, raportat la durata arestului preventiv, la faptele reținute în sarcina sa, rezonanța socială a faptei și la împrejurarea că implicarea reținută de actul de sesizare, nu a avut caracter de durată, ci mai degrabă caracter accidental, prima instanță a reținut că în privința acestuia se impune aplicarea unei măsuri privative mai puțin restrictivă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara și în consecință, a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorii aleși ai inculpatului, astfel că, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 145 1 C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L.C., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 145 alin. (1 1 ) C. proc. pen. și art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul L.C. ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv I.G.P. București, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martori și ceilalți inculpați, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen., conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive. A dispus punerea în libertate a inculpatului L.C., de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză și totodată, comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliției în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor do frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

Împotriva încheierii penale din 26 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 1302.4/30/2010 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor da Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul Ș.S. Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a constatat că recursul formulat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor da Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara este fondat, iar recursul formulat de inculpatul Ș.S.

este nefondat, astfel că prin Decizia penală nr. 482/R din 29 aprilie 2010, a procedat conform dispozitivului anterior menționat. Împotriva acestei din urmă decizii, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în recurs, a formulat un nou recurs numai inculpatul L.C., fără a-l motiva în scris. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a înregistrat Dosarul nr. 1302.8/30/2010, fixându-se prim termen de judecată la 11 august 2010, când în cauză s-a constatat incidența dispozițiilor art. 385 11 alin. (3) C. proc. pen., iar pentru recurentul inculpat, aflat în stare de arest și netransferat, apărătorul desemnat din oficiu, a lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea Înaltei Curți, față de excepția admisibilității recursului invocată de reprezentantul parchetului, la termenul mai sus menționat.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului a apreciat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., că recursul declarat de inculpat este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen. enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs, menționând la alin. (2) că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 385 1 lit. e) C. proc. pen. „pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel\ În speța dedusă judecății, inculpatul L.C.

a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 482/R din 29 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, ca instanță de recurs. De asemenea, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 417 C. proc. pen. stipulează că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare numai în condițiile expres prevăzute de lege, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Fată de cele mai sus menționate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 482/R din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a-l obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva Deciziei penale nr. 482/R din 29 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 august 2010.