ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 16 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 93/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, în temeiul art. 228 alin. (4), (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 271 și art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există în materialitatea lor. Pe baza examinării materialului de urmărire penală s-au reținut următoarele: La data de 13 mai 2011, A.I. a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul M.T., procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casție și Justiție, secția Parchetelor Militare pentru sîvârțirea infracțiunilor prev de art. 271 și art. 289 C. pen.

în opinia petentului magistratul este vinovat de comiterea infracțiunilor enunțate anterior întrucât ar fi ignorat dispozițiile încheieri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz nu au rezultat indicii care să confirme săvârșirea vreunei fapte penale de către T.M., astfel că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești și de fals intelectual. Ulterior, la data de 12 iulie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică.

S-a reținut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr. 93/P/2011 nu au demonstrat existența unor dovezi care să confirme săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a hotărârilor judecătorești și de fals intelectual ori a altei infracțiuni în sarcina făptuitorului T.M. Nemulțumit de soluția adoptată, petentul A.I. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05 iulie 2011. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc.

pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimatul T.M. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. a) C. proc.

pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 271 și art. 289 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârșirii acestei infracțiuni. Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimatul nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul T.M., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 16 iunie 2011 dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare. Menține rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.