ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3558/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Rezoluția din 15 februarie 2010, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.M. - comisar șef de poliție, P.S. - subinspector de poliție, Ț.C. - subinspector de poliție și M.I. - agent de poliție, toți din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) din C. pen.; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 din C. pen. Cheltuielile judiciare în sumă de 50 RON au rămas în sarcina statului, conform art. 192 C. proc.

pen. Parchetul a reținut că la data de 19 noiembrie 2009, petenta D.I. a formulat plângere penală împotriva polițiștilor mai sus menționați din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Sălaj, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 din C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 6 noiembrie 2009, în lipsa sa, polițiștii au efectuat o percheziție la domiciliul său, deși nu aveau autorizație de percheziție pentru adresa sa, ocazie cu care i-au distrus sistemul de închidere la ușa de acces în locuință și, totodată, prin modul în care au acționat, i-au cauzat o traumă fiicei sale, D.D.A., care are un handicap de natură psihică. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că în seara zilei de 6 noiembrie 2009, în baza autorizației de percheziție din 6 noiembrie 2009 emisă de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3391/84/2009 la solicitarea D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Sălaj, și în baza Ordonanței din 6 noiembrie 2009 a procurorului șef al Biroului Teritorial D.I.I.C.O.T. Sălaj, s-a dispus delegarea în vederea efectuării percheziției domiciliare a ofițerilor de poliție judiciară G.M. - comisar șef de poliție, P.S. - sub inspector de poliție, Ț.C. - subinspector de poliție și M.I. - agent de poliție, cărora li s-a pus la dispoziție Autorizația de percheziție din 6 noiembrie 2009 emisă de Tribunalul Sălaj. Actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că intimații au fost delegați de procuror să efectueze o percheziție la domiciliul lui V.P.I., situat în Zalău, jud. Sălaj. În baza autorizației emisă de Tribunalul Sălaj, aceștia s-au deplasat în zona indicată, au întrebat mai multe persoane despre cel căruia urma să i se facă percheziția și, pentru că nu funcționa sistemul de iluminare, au ajuns la ultimul etaj, unde au găsit apartamentul nr. x, care figura în acte.

După ce au bătut la ușă, pentru că nu le-a răspuns cineva, au sunat la un apartament vecin, de unde a ieșit martora B.D., care le-a confirmat posibilitatea ca cel căutat să locuiască în apartamentul nr. x. După insistențe, acel apartament le-a fost deschis de o tânără cu handicap, care s-a dovedit a fi fiica petentei. Constatând că locuința acesteia se află pe scara A a blocului, iar pe autorizație era înscris apartamentul nr. x, dar pe scara B, au plecat de acolo, găsind într-adevăr pe această scară, apartamentul nr. x, unde locuia persoana căutată. Cu privire la această situație, polițiștii intimați au întocmit un proces-verbal, în care au consemnat eroarea comisă. Martora B.D. infirmă susținerile petentei cu privire la distrugerea încuietorii și deranjarea unor obiecte din locuință.

Plângerea petentei împotriva rezoluției inițiale a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin Rezoluția din 5 martie 2010. Împotriva rezoluțiilor a făcut plângere petenta, cu care a sesizat Curtea de Apel Cluj, plângere respinsă ca nefondată prin Sentința nr. 49 din 28 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 590/33/2010 al secției penale și de minori. Instanța a reținut în esență că faptele reclamate (distrugere, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliul și neglijență în serviciu) nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor respective. Nemulțumită de această soluție, petenta D.I. a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Recursul este nemotivat. Procedând la examinarea din oficiu a acestei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Intimații, având de îndeplinit o atribuție de serviciu, delegați de procuror și în baza autorizației emisă de judecător, au făcut demersuri pentru a găsi adresa indicată în acte, dar, inițial s-au aflat în eroare, identificând apartamentul cu același număr, x, dar pe scara A, unde locuia petenta, necunoscând că același număr se află și la scara B. După ce li s-a deschis ușa locuinței și au pus întrebări cu privire la persoana căutată, au realizat eroarea în care se aflau și au părăsit apartamentul. În aceste condiții nu se poate pune problema comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 192, 189 și 217 C. pen., fapte care se comit cu intenție, și nici aceea a faptei de neglijență în serviciu, nefiind produsă o vătămare importantă a intereselor legale a unei persoane.

Actele premergătoare efectuate nu relevă niciun indiciu referitor la comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, astfel că sentința penală atacată este legală și temeinică. Pentru motivele mai sus expuse, recursul petentei va fi respins ca nefondat, iar aceasta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.I. împotriva Sentinței penale nr. 49 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 10 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 octombrie 2010. Procesat de GGC - AZ