ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3558/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Rezoluția din 15 februarie 2010, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.M. - comisar șef

de poliție, P.S. - subinspector de poliție, Ț.C. - subinspector de poliție și

M.I. - agent de poliție, toți din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Sălaj,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.; -

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) din C. pen.; -

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 din C. pen.

Cheltuielile judiciare în sumă de 50 RON au

rămas în sarcina statului, conform art. 192 C. proc. pen.

Parchetul a reținut că la data de 19

noiembrie 2009, petenta D.I. a formulat plângere penală împotriva polițiștilor

mai sus menționați din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Sălaj, sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art.

249 din C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 6 noiembrie 2009, în

lipsa sa, polițiștii au efectuat o percheziție la domiciliul său, deși nu aveau

autorizație de percheziție pentru adresa sa, ocazie cu care i-au distrus

sistemul de închidere la ușa de acces în locuință și, totodată, prin modul în

care au acționat, i-au cauzat o traumă fiicei sale, D.D.A., care are un handicap

de natură psihică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză

rezultă că în seara zilei de 6 noiembrie 2009, în baza autorizației de

percheziție din 6 noiembrie 2009  emisă de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr.

3391/84/2009 la solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, și în baza

Ordonanței din 6 noiembrie 2009 a procurorului șef al Biroului Teritorial

D.I.I.C.O.T. Sălaj, s-a dispus delegarea în vederea efectuării percheziției

domiciliare a ofițerilor de poliție judiciară G.M. - comisar șef de poliție,

P.S. - sub inspector de poliție, Ț.C. - subinspector de poliție și M.I. - agent

de poliție, cărora li s-a pus la dispoziție Autorizația de percheziție din 6

noiembrie 2009 emisă de Tribunalul Sălaj.

Actele premergătoare efectuate în cauză au

stabilit că intimații au fost delegați de procuror să efectueze o percheziție

la domiciliul lui V.P.I., situat în Zalău, jud. Sălaj.

În baza autorizației emisă de Tribunalul

Sălaj, aceștia s-au deplasat în zona indicată, au întrebat mai multe persoane

despre cel căruia urma să i se facă percheziția și, pentru că nu funcționa

sistemul de iluminare, au ajuns la ultimul etaj, unde au găsit apartamentul nr.

x, care figura în acte.

După ce au bătut la ușă, pentru că nu le-a

răspuns cineva, au sunat la un apartament vecin, de unde a ieșit martora B.D.,

care le-a confirmat posibilitatea ca cel căutat să locuiască în apartamentul

nr. x.

După insistențe, acel apartament le-a fost

deschis de o tânără cu handicap, care s-a dovedit a fi fiica petentei.

Constatând că locuința acesteia se află pe

scara A a blocului, iar pe autorizație era înscris apartamentul nr. x, dar pe

scara B, au plecat de acolo, găsind într-adevăr pe această scară, apartamentul

nr. x, unde locuia persoana căutată.

Cu privire la această situație, polițiștii

intimați au întocmit un proces-verbal, în care au consemnat eroarea comisă.

Martora B.D. infirmă susținerile petentei cu

privire la distrugerea încuietorii și deranjarea unor obiecte din locuință.

Plângerea petentei împotriva rezoluției

inițiale a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, prin Rezoluția din 5 martie 2010.

Împotriva rezoluțiilor a făcut plângere

petenta, cu care a sesizat Curtea de Apel Cluj, plângere respinsă ca nefondată

prin Sentința nr. 49 din 28 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 590/33/2010

al secției penale și de minori.

Instanța a reținut în esență că faptele

reclamate (distrugere, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de

domiciliul și neglijență în serviciu) nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor respective.

Nemulțumită de această soluție, petenta D.I.

a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Recursul este nemotivat.

Procedând la examinarea din oficiu a acestei

căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimații, având de îndeplinit o atribuție de

serviciu, delegați de procuror și în baza autorizației emisă de judecător, au

făcut demersuri pentru a găsi adresa indicată în acte, dar, inițial s-au aflat

în eroare, identificând apartamentul cu același număr, x, dar pe scara A, unde

locuia petenta, necunoscând că același număr se află și la scara B.

După ce li s-a deschis ușa locuinței și au

pus întrebări cu privire la persoana căutată, au realizat eroarea în care se

aflau și au părăsit apartamentul.

În aceste condiții nu se poate pune problema

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 192, 189 și 217 C. pen., fapte care

se comit cu intenție, și nici aceea a faptei de neglijență în serviciu, nefiind

produsă o vătămare importantă a intereselor legale a unei persoane.

Actele premergătoare efectuate nu relevă

niciun indiciu referitor la comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală,

astfel că sentința penală atacată este legală și temeinică.

Pentru motivele mai sus expuse, recursul

petentei va fi respins ca nefondat, iar aceasta obligată la plata cheltuielilor

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petenta D.I. împotriva Sentinței penale nr. 49 din 28 aprilie 2010 a Curții de

Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 10

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12

octombrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ