ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1157/2008

Asupra excepției invocate

în cauza de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2142 din 13 septembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.V.C.T., în contradictoriu

cu pârâtul R.A.R., care a fost obligat să reponsoneze seria de caroserie a autoturismului,

de culoare verde.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București, a declarat recurs, la data de 24 septembrie 2007, pârâtul

R.A.R., fără a-l motiva. Motivele de recurs au fost depuse la data de 6 noiembrie

2007.

Recursul este nul.

Potrivit dispozițiilor

art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că

termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar

dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Termenul de recurs este

de 15 zile de la comunicarea hotărârii (art. 301 C. proc. civ.).

În cauză, se observă că

pârâtul a declarat recursul la data de 24 septembrie 2007, înaintea comunicării

hotărârii atacate, care s-a făcut la data de 18 octombrie 2007, conform dovezii

din dosarul de fond. Prin depunea ulterioară a motivelor de recurs, la data de 6

noiembrie 2007, conform ștampiRON poștale aplicată pe plicul din dosarul de recurs

a fost depășit termenul de 15 zile în care, în conformitate cu dispozițiile legale

menționate, trebuiau depuse motivele de recurs.

Potrivit sistemului de

calcul al termenelor, instituit prin dispozițiile art. 101-104 C. proc. civ., ultima

zi în care trebuiau depuse motivele de recurs pentru a fi socotite în termen era

5 noiembrie 2007.

Art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată. Cum nemotivarea recursului în termen este

sancționată cu nulitatea, potrivit art. 306 C. proc. civ., urmează a se constata

nul recursul declarat de recurenta-pârâtă R.A.R. și a obliga această parte la plata

cheltuielilor de judecată.

Văzând cererea de acordare

a cheltuielilor de judecată formulată de reprezentantul intimatului-reclamant.

În temeiul dispozițiilor

art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. ,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de Regia Autonomă R.A.R. împotriva sentinței civile nr. 2142 din 13 septembrie

2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la plata

1.200 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant B.V.C.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.