ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5058/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5058/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 243 din 21 noiembrie 2008 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată din oficiu și de către
pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, respingându-se ca inadmisibilă
acțiunea formulată de reclamanta Mânăstirea T. în contradictoriu cu pârâții SC A.C.
SA și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunța această
hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta Mânăstirea
T. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare
a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M. nr. C. din 20 februarie 2001
eliberat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru terenul care
se suprapune cu proprietatea acesteia, situat în intravilanul satului Tg. Vechi,
județul Prahova, respectiv V, W, Z.
A mai reținut prima instanță
că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte
de a se adresa instanței de contencios competente, persoana care se consideră vătămată
printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice
emitente, în termen de 30 de zile de la comunicare, revocarea acestuia.
Constatând că, deși i
s-a pus în vedere, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada efectuării procedurii
prealabile neinvocând apărări în acest sens, prima instanță a concluzionat în sensul
că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, neefectuând
această procedură.
Împotriva acestei soluții
a formulat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și susținând,
în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită
a prevederilor legale incidente.
Astfel, susține recurenta,
instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii
ca urmare a neefectuării procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din Legea
nr. 554/2004, cu ignorarea faptului că actul administrativ atacat - certificatul
de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M. nr. C din 20 februarie
2001, este un act juridic care a intrat deja în circuitul civil și a produs efecte
juridice, fiind intabulat în cartea funciară Târgușorul Vechi, astfel că autoritatea
publică emitentă nu mai avea posibilitatea să-l revoce, ceea ce face ca procedura
prealabilă să fie inutilă și nenecesară.
Recursul este nefondat.
Așa cum rezultă din expunerea
rezumativă prezentată mai sus, în cauză, este necontestat că recurenta-reclamantă,
mai înainte de a se adresa instanței de fond cu acțiunea împotriva actului administrativ
atacat, nu s-a conformat prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art.
7 alin. (1), înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ trebuie să solicite
autorității publice emitente sau autorității ierarhis superioare, dacă aceasta există,
în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în
parte.
Or, recurenta-reclamantă
a susținut că, din moment ce actul administrativ a intrat în circuitul civil și
a produs efecte juridice, fiind intabulat în cartea funciară, procedura prealabilă
a devenit „și ineficientă și nenecesară”, ceea ce este lipsit de temei legal, din
moment ce dispozițiile legale citate mai sus nu fac distincție între actele administrative
care au intrat în circuitul civil și cele care nu au intrat în circuitul civil.
Astfel fiind, urmează
ca recursul să fie respins, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Mânăstirea T. împotriva sentinței nr. 243 din 21 noiembrie 2008 a Curții de Apel
Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata
sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC A.C. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 noiembrie 2009.