ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2010

Asupra recursurilor penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 104 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 6546/86/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului O.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a constatat că infracțiunea de trafic de minori este concurentă cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și anume: infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de exploatare a desfrâului sau prostituției, infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de violență, de amenințare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de exploatare a desfrâului și a prostituției, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a violenței, amenințărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de acces la teritoriu, ședere și îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului,

infracțiuni prevăzute de art. 380 & 4,1°, art. 381, art. 382 C. pen. belgian, art. 380 & 1,1° & 3 C. pen. belgian, art. 77 bis, 1, 2, 3 din Legea străinilor din 15 decembrie 1980. În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen. raportate la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa amenzii penale în cuantum de 25.000 euro aplicate prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă amenda penală în cuantum de 25.000 de euro.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a scăzut, din pedeapsa aplicată, partea din pedeapsă executată de inculpat de la 22 septembrie 2005 la 18 ianuarie 2007. În temeiul principiului disponibilității s-a luat act că partea vătămată C. (fostă O.) L.E. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în fapt că în cursul lunii iunie 2003 partea vătămată C. (fostă O.) L.E., minoră în vârstă de 17 ani, a plecat împreună cu numita B.M. în Belgia, unde au fost așteptate de inculpatul O.S.

Pașapoartele celor două au fost eliberate în aceeași zi, în data de 12 iunie 2003, fiind ajutate în demersurile pentru eliberarea lor de către martorul T.V., la cererea telefonică a inculpatului care a suportat și cheltuielile necesare în acest scop. Martorul T.V., șoferul microbuzului cu care partea vătămată și B.M. au circulat din România în Belgia, a arătat că banii pentru transport și eliberarea pașapoartelor i-a primit în momentul ajungerii la destinație, respectiv la Bruxelles, de la inculpat, care le-a preluat din acel moment. Conform vizelor de ieșire de pe pașapoartele celor două coroborate cu foaia de parcurs partea vătămată și B.M. au plecat împreună din țară la data de 14 iunie 2003, din Rădăuți, a două zi după eliberarea pașapoartelor.

Partea vătămată și B.M. au fost găzduite de inculpat, care le-a și găsit de lucru în baruri unde au lucrat ca prostituate. Partea vătămată a fost dusă de inculpat într-un bar în afara orașului Bruxelles „S.N." patron fiind numitul „F." unde a fost obligată să se prostitueze. După aproximativ o săptămână patronul barului a aflat că este minoră și a luat legătura cu inculpatul să vină să o ia, partea vătămată fiind găzduită în continuare de inculpat, împrietenindu-se cu martorul C.D., vărul inculpatului care locuia în același apartament. La un moment dat, prin intermediul inculpatului, partea vătămată a fost luată de la domiciliul acestuia de un cetățean albanez și dusă în Germania, într-un bordel, fiind obligată să se prostitueze.

Conform declarației părții vătămate acolo i s-a spus că a fost vândută de inculpat contra sumei de 3.000 de euro, cetățeanul albanez spunându-i că trebuie să-și recupereze banii pe care i-a dat pe ea. După ce a luat legătura cu inculpatul, refuzând să mai lucreze, s-a întors în apartamentul acestuia. În perioada în care inculpatul era plecat în țară, împreună cu prietena sa, martora M.C., partea vătămată a locuit o perioadă împreună cu martorul C.D. în apartamentul inculpatului, apoi s-au mutat împreună la familia numitului H.M.

care au ajutat-o să revină în țară în luna decembrie 2003. Prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia - recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de exploatarea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de violență, de amenințare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de exploatare a desfrâului și a prostituției, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a violenței, amenințărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de acces la teritoriu, ședere, instituție și îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului,

infracțiuni prevăzute de art. 380 & 4,1°, art. 381, art. 382 C. pen. belgian, art. 380 & 1,1° &3 C. pen. belgian, art. 77 bis, 1, 2, 3 din Legea străinilor din 15 decembrie 1980, faptele sale constând în recrutarea în perioada iunie - noiembrie 2003 a mai multor fete din România pentru a lucra ca prostituate în baruri din Belgia, între care și martora B.M., unul din coinculpați fiind patronul barului de noapte „S.N." D.C.R.F., indicat de partea vătămată ca fiind patronul primului bar în care a lucrat ca prostituată. Din declarațiile părților vătămate, redate pe larg în hotărârea de condamnare, rezultă că modalitatea de recrutare a fost aceeași ca și în cazul părții vătămate C. (fostă O.) L.E., respectiv inculpatul se ocupa de plata transportului, găzduire și plasarea în baruri.

Implicarea inculpatului în rețeaua de trafic de persoane a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate coroborate cu interceptări telefonice și declarațiile coinculpaților. Infracțiunea a fost comisă de inculpat cu intenție directă, acesta ocupându-se de aducerea părții vătămate în Belgia pentru a o plasa în barul menționat în vederea practicării prostituției, la fel cum a procedat și cu alte persoane, și tot el s-a ocupat și de transferul părții vătămate cetățeanului albanez, astfel cum s-a arătat. Faptul că aceasta a fost intenția inculpatului de la început rezultă și din afirmația făcută de el către martorul C.D. în momentul în care a întrebat ce caută în apartamentul său C. (fostă O.) L.E.

și B.M. acesta spunând că le-a adus T.V. pentru „ a le duce la produs" (declarația martorului), ambele fiind duse la baruri să se prostitueze. Același martor a declarat că banii rezultați din activitățile desfășurate de partea vătămată au fost însușiți de inculpat, partea vătămată neavând bani. De reținut este și faptul că partea vătămată era minoră, plecată pentru prima dată în străinătate, nu cunoștea orașul în care se afla, deci cu greu putea să-și găsească de lucru, datora inculpatului bani, prin urmare depindea de „ajutorul" oferit de acesta. Faptul că nu s-a dovedit ce sume de bani a obținut inculpatul pentru recrutarea și plasarea părții vătămate nu poate duce la concluzia nevinovăției acestuia, mai ales că legea nu cere ca acest scop special să fie realizat.

Trebuie avut în vedere că inculpatul era implicat într-un grup organizat specializat în traficul de persoane în vederea practicării prostituției, unde fiecare avea rolul său, partea vătămată aflând de la alte persoane că a fost vândută de inculpat, fiind dificil de acceptat că această activitate era realizată de inculpat în lipsa unui beneficiu. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care are antecedente penale și nu a recunoscut comiterea faptei.

În consecință, instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. Inculpatul a săvârșit pe lângă infracțiunea reținută în sarcina sa prin prezenta hotărâre și infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Așadar, instanța de fond a constatat că infracțiunea de trafic de minori este concurentă cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și a făcut aplicarea art. 34 lit. b) C. pen., respectiv a contopit pedepsele cu închisoarea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa amenzii penale aplicate prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, în cuantum de 25.000 de euro.

Deși inculpatul, prin apărător, a susținut că fapta de care inculpatul este învinuit este un act material al unei infracțiuni continuate, pentru care a fost condamnat în Belgia, de observat este faptul că deși faptele sunt similare, inculpatul nu a fost condamnat în Belgia pentru infracțiunea de trafic de minori ci pentru mai multe infracțiuni în legătură cu exploatarea prostituatelor. Or, pentru a exista infracțiunea continuată acțiunile inculpatului trebuie să prezinte fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. De remarcat este și faptul că Legea nr. 678/2001 reglementează distinct infracțiunea de trafic de persoane și infracțiunea de trafic de minori, or nu toate părțile vătămate la care se referă Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia erau minore.

În plus instanța belgiană l-a condamnat pe inculpat și pentru infracțiunea de acces la teritoriu, ședere, îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului, fără a stabili pentru fiecare infracțiune o pedeapsă distinctă. Instanța belgiană a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani plus o pedeapsă cu amenda penală, stabilind ca modalitate de executare o combinație între două moduri de executare a pedepsei închisorii reglementate și în dreptul penal român respectiv executare efectivă în regim penitenciar și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța a apreciat că principiul non bis idem nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba de aceeași faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța belgiană ci de fapte similare. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a scăzut din pedeapsa aplicată partea din pedeapsă executată de inculpat în regim de detenție de la 22 septembrie 2005 la 18 ianuarie 2007. În temeiul principiului disponibilității a luat act că partea vătămată C. (fostă O.) L.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul O.S. solicitând desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, achitarea întrucât probele administrate nu dovedesc vinovăția sa.

În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin Decizia penală nr. 59 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul O.S. și, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziția de constatare a infracțiunii deduse judecății ca fiind concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală din 18 aprilie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din jurisdicția Kortrijk Belgia, aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 86 1 C. pen.

pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni. Inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. c) - d) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 3 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut în esență că probele administrate în cauză dovedesc, pe deplin vinovăția inculpatului, astfel că sub acest aspect criticile formulate nu sunt întemeiate.

De asemenea, nici susținerea inculpatului în sensul că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă nu este fondată întrucât hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare belgiene nu o include și pe partea vătămată O.L.E. Totodată, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a se constata că fapta dedusă judecății constituie doar un act material al infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv prin hotărârea instanței belgiene. Reține instanța de apel că nu se poate proceda la aplicarea dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., direct în fața instanței de control judiciar, inculpatul având la dispoziție în acest sens, posibilitatea formulării unei cereri separate în condițiile prevăzute de art. 449 alin. (1) C. proc.

pen. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei se reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 1 C. pen., astfel că se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul O.S. În motivele scrise de recurs parchetul critică greșita înlăturare a dispoziției de constatare a infracțiunii deduse judecății ca fiind concurente cu infracțiunile săvârșite de același inculpat condamnat de Tribunalul de Primă Instanță Kortijk - Belgia, prin Sentința din 18 aprilie 2006. Acest motiv de recurs nu a mai fost susținut ulterior de procuror, singura critică adusă fiind aceea a netemeiniciei deciziei pronunțate de instanța de apel.

Sub acest aspect s-a solicitat executarea pedepsei în regim privativ de libertate. Recurentul inculpat O.S. a criticat hotărârile pronunțate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului întrucât probele administrate nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăția sa. A solicitat, de asemenea, deducerea perioadei arestului preventiv. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând motivul de recurs prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel este corectă, fiind fundamentată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

Rezultă astfel că, inculpatul O.S., în vara anului 2003 a promis mai multor persoane, cu domiciliul pe raza județului Suceava, locuri de muncă în Belgia. Întrucât inculpatul locuiește de mai mulți ani în orașul Bruxelles - Belgia le-a promis părților vătămate minore B.M. și O.L. că le va asigura, inclusiv transportul și că vor munci în condiții decente. După ce inculpatul a dus victimele minore în Belgia le-a plasat într-un bar aparținând unui cetățean belgian, acestea fiind obligate să practice prostituția până în momentul în care patronul a aflat că sunt minore. Victima O.L.E. a fost vândută unui proxenet albanez care a obligat-o să practice în continuare prostituția într-un bordel din orașul Kohn-Aachen din Germania.

Victima B.M. a revenit în România pentru a-și reînoi viza de ședere și s-a reîntors în Belgia, după care inculpatul a dus-o din nou, în același bar unde a practicat prostituția. La data de 19 octombrie 2003, cu ocazia unei razii efectuate de poliția belgiană, minora a fost reținută și trimisă în România. Cele două părți vătămate obțineau sume cuprinse între 100 și 400 euro de la fiecare persoană cu care întrețineau relații sexuale, primind doar suma de 25 euro, restul fiind însușit de inculpatul O.S. Din declarația martorului T.V. - care efectua curse în Belgia - rezultă că în cursul anului 2003 l-a cunoscut pe inculpatul O.S. care i-a cerut să transporte băieți și fete la Bruxelles, plata transportului fiind făcută integral de inculpat.

În luna iunie 2003, același inculpat, l-a rugat pe martor să meargă la Serviciul Pașapoarte din municipiul Suceava cu două fete pentru a le ajuta să obțină pașaportul după care să le transporte în Belgia, plata fiind făcută integral de inculpat. Cele două fete erau părțile vătămate B.M. și O.L., același martor transportându-le ulterior, la solicitarea inculpatului, în Belgia. Martorul C.D. confirmă faptul că victimele au fost aduse în apartamentul său și după aceea predate patronului unui bar de noapte de către inculpatul O.S. Coroborând declarațiile martorilor cu declarațiile părților vătămate, cu procesele-verbale încheiate de organele de poliție privind situația românilor returnați în România dar și cu celelalte probe administrate în cauză, Înalta Curte constată că vinovăția inculpatului este dovedită astfel încât, critica sa privind achitarea nu poate fi însușită.

Prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Provincia Flandra de Vest, s-a dispus condamnarea inculpatului O.S. la pedeapsa de 4 ani cu suspendare pe o durată de 5 ani, cu excepția a 2 ani care sunt efectivi și la o amendă efectivă de 25.000 euro, partea vătămată fiind O.L.E. Relativ la această condamnare, inculpatul are posibilitatea, după rămânerea definitivă a hotărârii, să formuleze o cerere de contopire întemeiată pe dispozițiile art. 449 alin. (1) C. proc. pen., neputându-se dispune contopirea numai în apelul inculpatului în condițiile în care instanța de fond nu a dispus, în prealabil, aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen. În cadrul cererii de contopire se va proceda și la deducerea perioadei executate.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a evaluat în mod corespunzător modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, aplicând ca și modalitate de executare prevederile art. 86 1 C. pen. După comiterea faptei, inculpatul a avut un comportament corespunzător câștigându-și existența prin activități efectuate în condiții de legalitate pe teritoriul belgian. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul O.S.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul O.S. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă C. (fostă O.) L.E., în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2010.