ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3170/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor

penale de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 104 din 7 aprilie

2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 6546/86/2008 s-a dispus

condamnarea inculpatului O.S. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 5 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) și c) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a constatat că

infracțiunea de trafic de minori este concurentă cu infracțiunile pentru

săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin Sentința din 18 aprilie 2006

pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia,

recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10

septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și anume: infracțiunea de

antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției,

infracțiunea de exploatare a desfrâului sau prostituției, infracțiunea de

antrenare, instigare sau ademenire în vederea desfrâului sau prostituției, prin

utilizarea mijloacelor frauduloase, de violență, de amenințare, sau a unei

forme oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a

unei persoane, infracțiunea de exploatare a desfrâului și a prostituției, prin

folosirea mijloacelor frauduloase, a violenței, amenințărilor, sau a unei forme

oarecare de constrângere, profitând de situația deosebit de vulnerabilă a unei

persoane, infracțiunea de acces la teritoriu, ședere și îndepărtarea

străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în

Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o formă

oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a

străinului, infracțiuni prevăzute de art. 380 & 4,1°, art. 381, art. 382 C.

pen. belgian, art. 380 & 1,1° & 3 C. pen. belgian, art. 77 bis, 1, 2, 3

din Legea străinilor din 15 decembrie 1980.

În baza art. 36 alin.

(1), art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen. raportate la

art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a contopit pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa amenzii penale în

cuantum de 25.000 euro aplicate prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de

Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se

adaugă amenda penală în cuantum de 25.000 de euro.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a scăzut,

din pedeapsa aplicată, partea din pedeapsă executată de inculpat de la 22

septembrie 2005 la 18 ianuarie 2007.

În temeiul

principiului disponibilității s-a luat act că partea vătămată C. (fostă O.)

L.E. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut, în fapt că în cursul lunii iunie 2003 partea vătămată C.

(fostă O.) L.E., minoră în vârstă de 17 ani, a plecat împreună cu numita B.M.

în Belgia, unde au fost așteptate de inculpatul O.S. Pașapoartele celor două au

fost eliberate în aceeași zi, în data de 12 iunie 2003, fiind ajutate în

demersurile pentru eliberarea lor de către martorul T.V., la cererea telefonică

a inculpatului care a suportat și cheltuielile necesare în acest scop. Martorul

T.V., șoferul microbuzului cu care partea vătămată și B.M. au circulat din România

în Belgia, a arătat că banii pentru transport și eliberarea pașapoartelor i-a

primit în momentul ajungerii la destinație, respectiv la Bruxelles, de la

inculpat, care le-a preluat din acel moment. Conform vizelor de ieșire de pe

pașapoartele celor două coroborate cu foaia de parcurs partea vătămată și B.M.

au plecat împreună din țară la data de 14 iunie 2003, din Rădăuți, a două zi

după eliberarea pașapoartelor.

Partea vătămată și

B.M. au fost găzduite de inculpat, care le-a și găsit de lucru în baruri unde

au lucrat ca prostituate. Partea vătămată a fost dusă de inculpat într-un bar

în afara orașului Bruxelles „S.N." patron fiind numitul „F." unde a

fost obligată să se prostitueze. După aproximativ o săptămână patronul barului

a aflat că este minoră și a luat legătura cu inculpatul să vină să o ia, partea

vătămată fiind găzduită în continuare de inculpat, împrietenindu-se cu martorul

C.D., vărul inculpatului care locuia în același apartament. La un moment dat,

prin intermediul inculpatului, partea vătămată a fost luată de la domiciliul

acestuia de un cetățean albanez și dusă în Germania, într-un bordel, fiind

obligată să se prostitueze. Conform declarației părții vătămate acolo i s-a

spus că a fost vândută de inculpat contra sumei de 3.000 de euro, cetățeanul

albanez spunându-i că trebuie să-și recupereze banii pe care i-a dat pe ea.

După ce a luat legătura cu inculpatul, refuzând să mai lucreze, s-a întors în

apartamentul acestuia. În perioada în care inculpatul era plecat în țară,

împreună cu prietena sa, martora M.C., partea vătămată a locuit o perioadă

împreună cu martorul C.D. în apartamentul inculpatului, apoi s-au mutat

împreună la familia numitului H.M. care au ajutat-o să revină în țară în luna

decembrie 2003.

Prin Sentința din 18

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția

Kortrijk, Belgia - recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93

D/P/2006 din 10 septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava, inculpatul a

fost condamnat pentru infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în

vederea desfrâului sau prostituției, infracțiunea de exploatarea desfrâului sau

prostituției, infracțiunea de antrenare, instigare sau ademenire în vederea

desfrâului sau prostituției, prin utilizarea mijloacelor frauduloase, de

violență, de amenințare, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând

de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de exploatare

a desfrâului și a prostituției, prin folosirea mijloacelor frauduloase, a

violenței, amenințărilor, sau a unei forme oarecare de constrângere, profitând

de situația deosebit de vulnerabilă a unei persoane, infracțiunea de acces la

teritoriu, ședere, instituție și îndepărtarea străinilor, contribuție la

permisiunea de intrare sau ședere a unui străin în Regat făcând uz de mijloace

frauduloase, violență, amenințare sau o formă oarecare de constrângere

profitând de situația deosebit de vulnerabilă a străinului, infracțiuni prevăzute

de art. 380 & 4,1°, art. 381, art. 382 C. pen. belgian, art. 380 & 1,1°

&3 C. pen. belgian, art. 77 bis, 1, 2, 3 din Legea străinilor din 15

decembrie 1980, faptele sale constând în recrutarea în perioada iunie -

noiembrie 2003 a mai multor fete din România pentru a lucra ca prostituate în

baruri din Belgia, între care și martora B.M., unul din coinculpați fiind

patronul barului de noapte „S.N." D.C.R.F., indicat de partea vătămată ca

fiind patronul primului bar în care a lucrat ca prostituată. Din declarațiile

părților vătămate, redate pe larg în hotărârea de condamnare, rezultă că

modalitatea de recrutare a fost aceeași ca și în cazul părții vătămate C.

(fostă O.) L.E., respectiv inculpatul se ocupa de plata transportului, găzduire

și plasarea în baruri. Implicarea inculpatului în rețeaua de trafic de persoane

a fost dovedită prin declarațiile părților vătămate coroborate cu interceptări

telefonice și declarațiile coinculpaților.

Infracțiunea a fost

comisă de inculpat cu intenție directă, acesta ocupându-se de aducerea părții

vătămate în Belgia pentru a o plasa în barul menționat în vederea practicării

prostituției, la fel cum a procedat și cu alte persoane, și tot el s-a ocupat

și de transferul părții vătămate cetățeanului albanez, astfel cum s-a arătat.

Faptul că aceasta a fost intenția inculpatului de la început rezultă și din

afirmația făcută de el către martorul C.D. în momentul în care a întrebat ce

caută în apartamentul său C. (fostă O.) L.E. și B.M. acesta spunând că le-a

adus T.V. pentru „ a le duce la produs" (declarația martorului), ambele

fiind duse la baruri să se prostitueze. Același martor a declarat că banii

rezultați din activitățile desfășurate de partea vătămată au fost însușiți de

inculpat, partea vătămată neavând bani. De reținut este și faptul că partea

vătămată era minoră, plecată pentru prima dată în străinătate, nu cunoștea

orașul în care se afla, deci cu greu putea să-și găsească de lucru, datora

inculpatului bani, prin urmare depindea de „ajutorul" oferit de acesta.

Faptul că nu s-a dovedit ce sume de bani a obținut inculpatul pentru recrutarea

și plasarea părții vătămate nu poate duce la concluzia nevinovăției acestuia,

mai ales că legea nu cere ca acest scop special să fie realizat. Trebuie avut

în vedere că inculpatul era implicat într-un grup organizat specializat în

traficul de persoane în vederea practicării prostituției, unde fiecare avea

rolul său, partea vătămată aflând de la alte persoane că a fost vândută de

inculpat, fiind dificil de acceptat că această activitate era realizată de

inculpat în lipsa unui beneficiu.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții

generale ale C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social

concret ridicat al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care are

antecedente penale și nu a recunoscut comiterea faptei.

În consecință,

instanța a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin.

(2) C. pen. instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C.

pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

Inculpatul a săvârșit

pe lângă infracțiunea reținută în sarcina sa prin prezenta hotărâre și

infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința din 18 aprilie 2006

pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia,

recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10

septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava înainte de a fi condamnat

definitiv pentru vreuna din ele. Așadar, instanța de fond a constatat că

infracțiunea de trafic de minori este concurentă cu infracțiunile pentru

săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin Sentința din 18 aprilie 2006

pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia,

recunoscută pe cale incidentală prin Rezoluția nr. 93 D/P/2006 din 10

septembrie 2008 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Suceava și a făcut aplicarea art. 34

lit. b) C. pen., respectiv a contopit pedepsele cu închisoarea, inculpatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat pedeapsa amenzii

penale aplicate prin Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de

Primă Instanță din Jurisdicția Kortrijk, Belgia, în cuantum de 25.000 de euro.

Deși inculpatul, prin

apărător, a susținut că fapta de care inculpatul este învinuit este un act

material al unei infracțiuni continuate, pentru care a fost condamnat în

Belgia, de observat este faptul că deși faptele sunt similare, inculpatul nu a

fost condamnat în Belgia pentru infracțiunea de trafic de minori ci pentru mai

multe infracțiuni în legătură cu exploatarea prostituatelor. Or, pentru a

exista infracțiunea continuată acțiunile inculpatului trebuie să prezinte

fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. De remarcat este și faptul

că Legea nr. 678/2001 reglementează distinct infracțiunea de trafic de persoane

și infracțiunea de trafic de minori, or nu toate părțile vătămate la care se

referă Sentința din 18 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță

din Jurisdicția Kortrijk, Belgia erau minore. În plus instanța belgiană l-a

condamnat pe inculpat și pentru infracțiunea de acces la teritoriu, ședere,

îndepărtarea străinilor, contribuție la permisiunea de intrare sau ședere a unui

străin în Regat făcând uz de mijloace frauduloase, violență, amenințare sau o

formă oarecare de constrângere profitând de situația deosebit de vulnerabilă a

străinului, fără a stabili pentru fiecare infracțiune o pedeapsă distinctă.

Instanța belgiană a

aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani plus o pedeapsă cu

amenda penală, stabilind ca modalitate de executare o combinație între două

moduri de executare a pedepsei închisorii reglementate și în dreptul penal

român respectiv executare efectivă în regim penitenciar și suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Instanța a apreciat

că principiul non bis idem nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba de aceeași

faptă pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța belgiană ci de fapte

similare.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. raportat la art. 122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 a scăzut din

pedeapsa aplicată partea din pedeapsă executată de inculpat în regim de

detenție de la 22 septembrie 2005 la 18 ianuarie 2007.

În temeiul principiului

disponibilității a luat act că partea vătămată C. (fostă O.) L.E. nu s-a

constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul O.S. solicitând

desființarea acesteia și, în cadrul rejudecării, achitarea întrucât probele

administrate nu dovedesc vinovăția sa.

În subsidiar, a

solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin Decizia penală nr. 59 din 16 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul O.S. și, în rejudecare, a

fost înlăturată dispoziția de constatare a infracțiunii deduse judecății ca

fiind concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin

Sentința penală din 18 aprilie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din

jurisdicția Kortrijk Belgia, aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. (1), art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (3) C. pen. raportat la art.

122 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin.

(2), art. 76 alin. (2) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 86

1

C. pen.

pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

Inculpatul a fost

obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. c) - d) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut în esență că probele administrate

în cauză dovedesc, pe deplin vinovăția inculpatului, astfel că sub acest aspect

criticile formulate nu sunt întemeiate.

De asemenea, nici susținerea inculpatului în sensul

că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă nu este fondată întrucât

hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare belgiene nu o include și pe

partea vătămată O.L.E.

Totodată, în cauză nu

sunt incidente dispozițiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a se

constata că fapta dedusă judecății constituie doar un act material al

infracțiunii pentru care a fost condamnat definitiv prin hotărârea instanței

belgiene.

Reține instanța de

apel că nu se poate proceda la aplicarea dispozițiilor art. 335 alin. (2) C. proc.

pen., direct în fața instanței de control judiciar, inculpatul având la

dispoziție în acest sens, posibilitatea formulării unei cereri separate în

condițiile prevăzute de art. 449 alin. (1) C. proc. pen.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei se reține că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 86

1

C. pen., astfel că se poate dispune

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism -

Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul O.S.

În motivele scrise de

recurs parchetul critică greșita înlăturare a dispoziției de constatare a

infracțiunii deduse judecății ca fiind concurente cu infracțiunile săvârșite de

același inculpat condamnat de Tribunalul de Primă Instanță Kortijk - Belgia,

prin Sentința din 18 aprilie 2006.

Acest motiv de recurs

nu a mai fost susținut ulterior de procuror, singura critică adusă fiind aceea

a netemeiniciei deciziei pronunțate de instanța de apel.

Sub acest aspect s-a

solicitat executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Recurentul inculpat

O.S. a criticat hotărârile pronunțate prin prisma cazurilor de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului

întrucât probele administrate nu dovedesc, dincolo de orice dubiu, vinovăția

sa.

A solicitat, de

asemenea, deducerea perioadei arestului preventiv.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând motivul de recurs prin prisma criticilor

formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen. constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Starea de fapt

reținută de instanța de fond și confirmată în apel este corectă, fiind

fundamentată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în

cursul cercetării judecătorești.

Rezultă astfel că,

inculpatul O.S., în vara anului 2003 a promis mai multor persoane, cu

domiciliul pe raza județului Suceava, locuri de muncă în Belgia.

Întrucât inculpatul

locuiește de mai mulți ani în orașul Bruxelles - Belgia le-a promis părților

vătămate minore B.M. și O.L. că le va asigura, inclusiv transportul și că vor

munci în condiții decente.

După ce inculpatul a

dus victimele minore în Belgia le-a plasat într-un bar aparținând unui cetățean

belgian, acestea fiind obligate să practice prostituția până în momentul în

care patronul a aflat că sunt minore. Victima O.L.E. a fost vândută unui

proxenet albanez care a obligat-o să practice în continuare prostituția într-un

bordel din orașul Kohn-Aachen din Germania.

Victima B.M. a

revenit în România pentru a-și reînoi viza de ședere și s-a reîntors în Belgia,

după care inculpatul a dus-o din nou, în același bar unde a practicat

prostituția. La data de 19 octombrie 2003, cu ocazia unei razii efectuate de

poliția belgiană, minora a fost reținută și trimisă în România.

Cele două părți

vătămate obțineau sume cuprinse între 100 și 400 euro de la fiecare persoană cu

care întrețineau relații sexuale, primind doar suma de 25 euro, restul fiind

însușit de inculpatul O.S.

Din declarația

martorului T.V. - care efectua curse în Belgia - rezultă că în cursul anului

2003 l-a cunoscut pe inculpatul O.S. care i-a cerut să transporte băieți și

fete la Bruxelles, plata transportului fiind făcută integral de inculpat.

În luna iunie 2003,

același inculpat, l-a rugat pe martor să meargă la Serviciul Pașapoarte din

municipiul Suceava cu două fete pentru a le ajuta să obțină pașaportul după

care să le transporte în Belgia, plata fiind făcută integral de inculpat. Cele

două fete erau părțile vătămate B.M. și O.L., același martor transportându-le

ulterior, la solicitarea inculpatului, în Belgia.

Martorul C.D.

confirmă faptul că victimele au fost aduse în apartamentul său și după aceea

predate patronului unui bar de noapte de către inculpatul O.S.

Coroborând

declarațiile martorilor cu declarațiile părților vătămate, cu procesele-verbale

încheiate de organele de poliție privind situația românilor returnați în

România dar și cu celelalte probe administrate în cauză, Înalta Curte constată

că vinovăția inculpatului este dovedită astfel încât, critica sa privind

achitarea nu poate fi însușită.

Prin Sentința din 18

aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Jurisdicția

Kortrijk, Provincia Flandra de Vest, s-a dispus condamnarea inculpatului O.S.

la pedeapsa de 4 ani cu suspendare pe o durată de 5 ani, cu excepția a 2 ani

care sunt efectivi și la o amendă efectivă de 25.000 euro, partea vătămată

fiind O.L.E.

Relativ la această

condamnare, inculpatul are posibilitatea, după rămânerea definitivă a

hotărârii, să formuleze o cerere de contopire întemeiată pe dispozițiile art.

449 alin. (1) C. proc. pen., neputându-se dispune contopirea numai în apelul

inculpatului în condițiile în care instanța de fond nu a dispus, în prealabil,

aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen. În cadrul cererii de contopire se va

proceda și la deducerea perioadei executate.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că instanța de

apel a evaluat în mod corespunzător modalitatea și împrejurările concrete în

care a fost comisă fapta, aplicând ca și modalitate de executare prevederile

art. 86

1

C. pen.

După comiterea

faptei, inculpatul a avut un comportament corespunzător câștigându-și existența

prin activități efectuate în condiții de legalitate pe teritoriul belgian.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul O.S.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul O.S.

împotriva Deciziei penale nr. 59 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

inculpat la 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă C. (fostă O.)

L.E., în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2010.