ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – B.T. Suceava nr.

12D/P/2004 din 27 decembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților:

- O.A., pentru săvârșirea infracțiunilor

de „trafic de

persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (1) și

(2) lit. a) din Legea nr. 678/200l, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și „trafic

de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/200l,

cu aplicarea act. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând

în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a racolat mai multe tinere de

pe raza județului

Suceava, printre care și

o minoră, pe care Ie-a transportat în Italia,

promițându-le locuri de

muncă decente, țară în care au fost exploatate sexual de proxeneți români (R.M.)

și albanezi (D.O.);

- P.I. (fostă B.), pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de

persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,

și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că,

în perioada august - octombrie 2003 a găzduit și exploatat din punct de vedere

sexual împreună cu concubinul său, făptuitorul D.O. cetățean albanez, rezident

în Italia, victimele P.M.

E., L.L. și minora

F.R.P. În aceeași

perioadă învinuita și concubinul său, cu complicitatea

inculpatei P.M.E. și a inculpatului C.l. le-au racolat pe victimele A.S. și B.D.,

precum și pe victima P.G., aceasta din urmă fiind reținută în Italia și vândută

unor proxeneți albanezi.

- R.M., săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”,

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 33

lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, după ce victimele P.M.E., L.L., și

minora F.R.P. au ajuns în Italia, Ie-a preluat și le-a obligat să se

prostitueze în folosul lui și a celorlalți inculpați.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de

făptuitorul D.O., cetățean albanez, rezident în Italia, pentru săvârșirea

infracțiunilor de „trafic de persoane”, de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”, de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea

că, în perioada august - octombrie 2003 a găzduit și exploatat din punct de

vedere sexual

împreună cu concubina sa

inculpata P.I., victimele P.

M.E., L.L. și minora F.R.P. În aceeași

perioadă făptuitorul și concubina sa, cu complicitatea inculpatei P.M.E. și a

inculpatului C.l. le-au racolat pe victimele A.S. și B.D., precum și pe victima

P.G., aceasta din urmă fiind reținută în Italia și vândută unor proxeneți

albanezi.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că prin rechizitoriul nr.

49/P/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.l., P.M.E., N.G.

(fost P.) și O.V. săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de

art. 12 alin. (1) și (2) a) din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”,

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, fapte constând în

aceea că, în perioada august - noiembrie 2003, au racolat și transportat în

Italia mai multe tinere

de pe raza

județului Suceava, printre care și o minoră, promițându-

le locuri de

muncă decente, țară unde au fost exploatate din punct

de vedere sexual de proxeneți români și albanezi.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea și continuarea

cercetărilor față de inculpații O.A., P.I. și R.M., care s-au sustras

cercetărilor (excepție făcând inculpata P.I.).

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat

că inculpații N.G. și O.A. din mun. Giurgiu,

jud.

Giurgiu au dezvoltat o rețea de trafic de persoane pe relația România (locul de

racolare a victimelor) - Italia (locul de exploatare a victimelor). În demersul

lor infracțional inculpații au fost sprijiniți de concitadinul lor, inculpatul

R.M., persoana care se ocupa pe teritoriul Italiei cu supravegherea și

exploatarea sexuală a victimelor racolate de cei doi.

Pe baza probelor administrate în cauză, au fost descrise metodele și

modalitățile folosite de inculpatul O.A. în racolarea victimelor P.M.E., L.L.,

F.R. (minoră la data săvârșirii faptei), B.D., A.D.S. și B.C.V., precum și

metodele sau modalitățile prin care inculpații R.M., pe de o parte și P.I.

(împreună cu concubinul său, cetățeanul albanez D.O.) le-au exploatat pe

victime.

În fapt, s-a stabilit că inculpatul N.G. se cunoștea din penitenciarul

Botoșani cu inculpatul C.l., zis „O.” din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava,

deoarece executaseră la începutul anilor 90 pedepse cu închisoarea în această

unitate de detenție.

În vara anului 2003, inculpatul N.G. l-a vizitat pe C.l. la locuința sa

din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, împrejurare în care primul i-a cerut celui

de-al doilea să-i racoleze fete din zonă, pentru a fi duse în Italia, în

vederea practicării prostituției. Inculpatul C.l. a fost de acord cu propunerea

fostului său coleg de penitenciar, gândindu-se că aceasta ar putea fi o manieră

de a-și rotunji veniturile personale pe care le considera insuficiente. Punând

în practică rezoluția infracțională luată, inculpatul C.l. împreună cu

inculpatul N.G., la sfârșitul lunii august 2003 (când N.G. s-a deplasat din nou

din mun. Giurgiu corn. Dumbrăveni, jud. Suceava) au abordat-o pe inculpata P.M.E.,

căreia i-a propus ca prin intermediul lui N.G. și pe cheltuiala acestuia să

meargă în Italia, unde va presta servicii de damă de companie. Inculpata a de

acord cu propunerea celor doi inculpați, care au întrebat-o dacă nu cunoaște și

alte fete dispuse să ajungă în Italia pentru același gen de activități. P.M.E.

Ie-a indicat-o pe B.C.V., despre care Ie-a adus la cunoștință celor doi că se

află în mun. București, la o proxenetă pe nume G.M.

Inculpatul N.G. i-a cerut inculpatei P.M.E. să meargă în capitală, la

locuința în care știa că se află B.C. și să-i facă și acesteia propunerea, după

care să se deplaseze în mun. Giurgiu. P.M.E.

fiind de

acord, cei doi au plecat cu autoturismul cu care venise N.G.

Ajunși în București nu au găsit-o pe B.C.V., aflând că aceasta este plecată

acasă. Din capitală, inculpații s-au deplasat la Giurgiu de unde N.G. a

trimis-o pe P.M.E. împreună cu inculpatul O.A., prietenul său de la Dumbrăveni,

unde aflaseră de la inculpatul C.l. că numita B.C.V. ajunsese acasă.

În dimineața zilei următoare, O.A. și P.M.E. au ajuns în comuna Dumbrăveni,

jud. Suceava, au trecut pe la domiciliul inculpatului C.I., după care toți trei

s-au deplasat la locuința numitei B.C. împreună au convins-o pe aceasta să

accepte să meargă în Italia, unde va practica prostituția. încurajată de

asigurările că va câștiga bani frumoși în această țară, asigurări date de C.l. și

O.

A., B.C.V. a acceptat propunerea celor

doi,

însă a ridicat problema lipsei pașaportului. Pentru a o convinge,

inculpatul C.l. a asigurat-o că prietenul său, inculpatul O.A. îi va obține la

Giurgiu pașaportul și va suporta toate cheltuielile. Mai mult decât atât, dacă

nu-i va plăcea

la Giurgiu se va putea

întoarce acasă, în comuna Dumbrăveni.

Înainte de a pleca spre mun. Giurgiu, cu cele două fete, inculpatul O.A.

a zăbovit o vreme în locuința lui

C.l.

Atunci când s-au întors la mașină, aceasta a afirmat că i-a dat niște bani

drept „cadou”, să stea liniștite întrucât „

afacerea” cu Italia le va

aduce bani încât chiar și ele îi vor trimite lui C.I. din câștigul lor drept

mulțumire.

Inculpatul O.A. Ie-a transportat pe cele două fete

până în mun. Giurgiu, unde au ajuns spre seară și

Ie-a cazat la un hotel. începând de a doua zi, P.M.E. și B.C.V. au fost cazate

în apartamentul soacrei lui N.G. din mun. Giurgiu.

În data de 04 august 2003, inculpata P.M.E. a plecat din București spre

Italia, fiind condusă la autocar de inculpatul O.A., care a achitat

contravaloarea transportului. S-a menționat faptul că, în perioada cât cele

două

fete au stat împreună la Giurgiu,

inculpatul N.G. Ie-a

cumpărat acestora obiecte de îmbrăcăminte.

Deși a fost racolată, victima B.C.V. a

fugit din locuința soacrei lui N., deoarece inculpatul atunci când aceasta și-a

exprimat dorința de a se întoarce acasă, i-a spus că a

cumpărat-o

de la inculpatul C.l. și va trebui să plece în Italia.

Inculpata P.M.E. a ajuns, în ziua de 05 august 2003, în localitatea

Milano - Italia, unde a fost preluată de inculpatul Răgălie (persoana care se

ocupa de exploatarea victimelor în Italia). Aceasta i-a luat pașaportul

inculpatei, cerându-i să iasă chiar din acea seară la prostituție. Pentru a nu

avea probleme inculpata P.M.E. a acceptat, practicând prostituția. De pe urma

acestor activități, atâta timp cât a fost exploatată de inculpatul R.M., până

la începutul lunii septembrie 2003, inculpata a realizat în jur de 10.000 euro,

bani care i-au fost luați de exploatator, inc R.M. obișnuind să îi dea câte un

euro în fiecare seară. Pentru a supraviețui, inculpata își cumpăra de

mâncare din stradă cu banii pe care îi obținea de

la clienți.

Inculpatul C.l. împreună cu O.A. și O.V. (prietenii inculpatului N.G.,

care s-au deplasat la începutul lunii august 2003 în comuna Dumbrăveni, jud.

Suceava) au racolat-o pe minora F.R.P. (în vârstă de 16 ani la acea vreme), căreia

i-au promis că îi pot asigura un loc de muncă în Italia, într-un post de

chelneriță în restaurantul O.A. Această discuție s-a purtat în apartamentul

inculpatului C.l. care, după ce a obținut acordul minorei, a garantat pentru „seriozitatea”

inculpaților O.A. și O.V. și în fața părinților victimei F.R., obținând și

acceptul acestora.

În aceeași zi, inculpații O.A. și O.V. au

plecat cu minora F.R. la Giurgiu, unde au cazat-o în

apartamentul lor. A doua zi, inculpatul O.A. i-a făcut cunoștință victimei

minore cu inculpatul N.G.

S-a mai reținut că la data de 18 august

2003, F.R. a

fost condusă de inculpații O.A. și N.G. la

autocarul de Italia, cu plecarea din București și i-au plătit contravaloarea

transportului. Victima a călătorit până în localitatea Milano - Italia fiind

așteptată la autocar și preluată de învinuitul R.M. (persoana care se ocupa de

exploatarea sexuală a

victimelor), însoțit

fiind de inculpata P.M.E. Ajunsă în

garsoniera inculpatului, amplasată

la periferia orașului Milano, în suburbia San Donato, via Rogoredo, minora F.R.

a aflat

de la inculpata P.M.E. că urmează

să se prostitueze.

Minora a refuzat, însă a aflat de la inculpată că va

avea probleme cu inculpatul R.M., dacă face acest lucru. Când aceasta s-a

întors în locuință i-a luat pașaportul minorei, susținând că este mai bine să

stea la el, pentru a nu avea probleme cu poliția.

începând de a doua zi, victima s-a prostituat în stradă împreună cu

inculpata P.M.E. Timp de aproximativ o lună de zile,

toți banii obținuți

din practicarea prostituției i-au fost luați de inculpat, care și ei i-au

aplicat același tratament ca inculpatei

P.M.E.,

dându-i doar câte 1 euro pe seară.

Astfel, inculpatul C.l. și-a continuat activitatea infracțională

racolând-o la începutul lunii septembrie 2003, în jurul datei de 11, pe victima

L.L., o consăteancă a sa din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava. Acesta i-a promis

fetei (care avea o situație financiară precară în familia sa) că prin

intermediul unui prieten de al său de la București îi

poate aranja să lucreze în restaurantul acestuia din Italia, unde va

câștiga

1.500 euro/lună, toate cheltuielile de transport urmând a fi suportate de către

acesta. În aceeași zi, victima a fost sunată de inculpatul O.A., care i-a cerut

să-și pregătească bagajele întrucât spre seară va veni să o ia în București.

Ulterior, în ziua de 13 septembrie 2003, L.L. a fost sunată de inculpatul C.l.

care i-a adus la cunoștință că inculpatul O.A. are probleme de sănătate, motiv

pentru

care va veni după ea un prieten

de-al acestuia. Spre seară, în jurul

orelor 19,00, L.L. I-a cunoscut pe

inculpatul N.G. în apartamentul inculpatului C.l. Până a pleca victima a

asistat la o discuție a celor doi în cadrul căreia inculpatul C.l. i-a cerut

suma de 400 euro inculpatului N.G., motivând că îi sunt necesari pentru a

obține permisul de conducere al fiului său, la care cel din urmă I-a refuzat,

cerându-i să o sune „pe aia” (se referea la inculpata P.M.E.) să-i trimită

banii. Pe drumul spre Giurgiu, L.L. I-a auzit pe inculpatul N.G. plângându-i-se

conducătorului autoturismului cu care venise la Dumbrăveni că inculpatul C.l.

are tupeul să-i mai pretindă bani după ce a primit de la el o mașină de tuns

foarte scumpă. Victima a fost cazată de inculpatul N.G. în apartamentul

socrilor săi, După ce i s-a cumpărat bilet de

autocar, în data de 15 septembrie 2003, inculpatul a trimis-o pe L.L. în

Italia, la

Milano, unde a ajuns data de 16 septembrie 2003 și ca și

celelalte fete a fost preluată de învinuitul R.M.

Acesta era însoțit de inculpata P.M.E., cei doi conducând-o pe victimă

la locuința lui R.M. din suburbia San Donato a orașului Milano unde a avut

surpriza să se întâlnească cu victima minoră F.R.P.

Spre seară, inculpata P.M.E. a avut o discuție telefonică inculpatul N.G.

în care i s-a plâns acestuia că stau prea multe fete acea locuință. Inculpatul

a sunat-o pe

P.M.E., spunându-i că i-a

rezolvat problema, urmând

să plece toate trei la Bologna, la o

cunoștință de a sa și i-a cerut

să-i

trimită lui C.l. suma de 400 euro.

În aceste condiții, victimele F.R., L.L. și inculpata P.M.E. au ajuns

la inculpata P.I. Aceasta locuia împreună cu un cetățean albanez, făptuitorul D.O.

În scurt timp, L.L. a aflat de la învinuita P.I. că trebuie să se prostitueze.

Inițial a refuzat lucru, însă voința i-a fost înfrântă de comportamentul

violent al albanezului D.O.,

precum și de

faptul că P.I. i-a luat pașaportul.

După ce au ajuns la inculpata P.I., inculpatul N.G. sunat-o pe

inculpata P.M.E. amenințând-o cu moartea pentru că „i-ar fi furat fetele”, după

care a vorbit cu victima L.L., aducându-i la cunoștință că, inculpata P.M.E.

Ie-a vândut pe ea și pe F.R. inculpata P.I. cu suma de 6.000 euro.

Inculpata P.I. și concubinului ei albanezul D.O. le-au obligat pe cele

trei fete să se prostitueze în apartamentul lor

cu clienți racolați printr-un anunț dat într-un ziar local.

Inculpata P.M.E. a preluat inițiativa racolării de victime,

înțelegându-se în acest sens cu inculpata P.I. și albanezul D.O. Astfel, I-a

contactat pe inculpatul C.l., căruia i-a propus găsească două fete pe care să i

le trimită în Italia. în acest sens, a luat de la inculpata P.I. suma de 500

Euro pe care i-a trimis cumnatei sale (aduce la cunoștință intențiile sale),

spunându-i să ia legătura cu C.l., să-i dea o parte din bani, iar cu restul să

achite cheltuielile de transport.

Victimele B.D.D. și sora acesteia A.S. din județul Botoșani fuseseră

racolate de C.l. la sfârșitul lunii septembrie (acesta promițându-le că vor lucra

în Italia la un restaurant) anterior discuției cu inculpata P.M.E., la

solicitarea inculpatului O.A. Acesta din urmă, s-a deplasat în mun. Botoșani, a

făcut cunoștință cu victimele, asigurându-le că le va obține în regim de

urgență pașapoartele și că le asigura cheltuielile de transport. Atunci când

inculpatul Ie-a sugerat să nu mai discute cu

inculpatul C.

l., victimele au intrat la bănuieli și au cerut explicații

pentru acest lucru. În aceste condiții, inculpatul Ie-a spus celor două că are

o datorie față de C.l. și nu dorește să se mai întâlnească cu el.

Intervenind în acest timp solicitarea

inculpatei P.M.

E., iar inculpatul C.l. luând la cunoștință

de discuția avută de victime cu inculpatul O.A., Ie-a spus martorelor B.D.D. și

A.S.D. că inculpatul O.A. este „mafiot” și nu poate asigura pentru seriozitatea

lui, sugerându-le că le va oferi ocazia să discute personal cu „patroana” din

Italia pentru a-și dovedi onestitatea și bunele intenții, deși știa cu

exactitate că cele două fete vor fi obligate să se prostitueze.

Banii pentru cheltuielile de deplasare au fost luați de victime de la

cumnata inculpatei P.M.E., numita P.M. Acesta a primit banii în discuție de la

inculpată. în ceea ce o privește pe aceasta din urmă, din probatoriul

administrat în cauză s-a stabilit că nu a avut cunoștință despre preocupările

infracționale ale inculpatei, situație în care nu se poate reține în sarcina sa

săvârșirea cu forma de vinovăție cerută de legea penală pentru realizarea

conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane.

În aceste condiții, victimele B.D.D. și A.S.R. au ajuns în Italia, în

orașul Bologna, în data de 04 octombrie 2003, fiind preluate de inculpata P.M.E.

și albanezul D.O. În momentul când au aflat că urmează să se prostitueze, au

refuzat categoric acest lucru. Considerând că nu corespund din punct de vedere

fizic pentru prostituție, albanezul D.O. a fost de acord să le lase să se

întoarcă în țară. S-au opus însă inculpata P.M.E. și inculpata P.l. care au

discutat cu soțul lui B., martorul B.M.D., căruia i-au cerut să le trimită suma

de 1.000 euro, motivând că aceștia sunt banii care i-au cheltuit cu cele două

victime (300 euro reprezentând banii necesari pentru a se întoarce în țară, 400

euro spunându-le că

sunt banii pe care

inculpata P.M.E. i-a dat lui C.I., iar 300

euro reprezentând cheltuiala

cu transportul lor în Italia). Deși i-a

adus

la cunoștință inculpatului C.l. situația e celor

două victime, aceasta a

continuat să-i dea asigurări că fetele nu au probleme.

Constrâns de împrejurări și alarmat pentru securitatea soției și a

cumnatei sale, martorul B.M.D. i-a trimis prin W.U. numitei P.I. suma de 500

euro. Inculpata Ie-a abandonat pe cele două victime în autogara din Bologna,

acestea reușind cu greu să se întoarcă în România. De

menționat este faptul că inculpata P.l. Ie-a pus la dispoziție

biletele

agenției A. eliberate la data de 14 septembrie și 18 august 2003 de Agenția

Giurgiu pe numele victimelor L.L. și F.R.P.

Persistând în conduita sa infracțională, inculpata P.M.E. în înțelegere

cu inculpata P.I. și albanezul D.O., s-a întors în România pentru a racola noi

victime, în vederea exploatării lor sexuale în Italia.

Astfel, inculpata P.M.E. a contactat-o pe victima P.G.L., promițându-i

să accepte să meargă la muncă în Italia, unde ea are o firmă de dame de

companie, trebuia să se întâlnească cu diferiți clienți cu care să stea de

vorbă și asigurând-o că va suporta toate cheltuielile legate de transport și

obținerea pașaportului. În data de 22 octombrie 2003, victima și-a obținut pașaportul

turistic, iar în data de 23 octombrie 2003, a plecat spre Italia cu o firmă de

transport internațional din mun. Rădăuți. Unul din șoferii microbuzului cu care

s-a efectuat

deplasarea, martorul D.N.

(cunoștință a inculpatei P.) a fost contactat după intrarea în Italia de

inculpata P.I. care

i-a cerut să oprească într-o benzinărie din

apropierea Bologniei, de unde împreună cu albanezul D.O. au preluat-o pe

victima P.G.L. Atunci când a luat la cunoștință despre activitățile pe care

urma să le desfășoare, victima Ie-a spus că refuză acest lucru, însă P.I. și

concubinul său, făptuitorul D.O. i-au luat pașaportul, amenințând-o și

spunându-i că va trebui să se prostitueze și să accepte inclusiv perversiuni

sexuale de la clienții săi. P.G.L. a discutat de pe telefonul inculpatei P.I.

cu inculpata P.M.E., reproșându-i că a indus-o în eroare, la care inculpata i-a

cerut să nu-i facă probleme.

Inculpata P.I. și concubinul său D.O. au

vândut-

o pe victimă unui proxenet italian P. Violată,

amenințată și bătută de acesta, martora P.G.L. a acceptat în cele din urmă să

se prostitueze. Timp de două săptămâni toți banii obținuți de victimă (2.000

euro) au fost însușiți de proxenetul italian. Nemulțumit de „productivitatea”

victimei,

P. a returnat-o albanezului D.O. În

aceste condiții,

victima Ie-a cunoscut pe L.L. și victima minoră F.R.P.,

la locuința inculpatei P.I., victime exploatate de aceasta și concubinul său.

După două zile, martora P.G.L. a fost vândută din nou de D.O. unui alt proxenet

albanez, cunoscut sub apelativul de B. care a dus-o în localitatea Treviso,

unde, sub amenințarea cu moartea, a obligat-o să se prostitueze la stradă. Ca

și în celelalte cazuri, toți banii pe care îi încasa victima din această

activitate (18.000 euro în două luni de zile) erau însușiți de proxenet.

După mari eforturi, punându-și în pericol

chiar viața, martora P.G.L. a încercat să fugă de la proxenetul

albanez, acesta recuperând-o după câteva zile cu ajutorul unor

concetățeni ai săi. În cele din urmă, victima a fost lăsată de proxenet să se

întoarcă în țară, întrucât îi expira perioada legală de ședere în Italia.

La data de 03 noiembrie 2003, inculpata P.M.E.

s-a întâlnit cu victima minoră F.A., căreia i-a propus să

meargă

în Italia, la muncă. Pentru a o convinge, P.M.E. a sunat-o pe inculpata P.I.,

cerându-i să o dea pe L.L. la telefon pentru a-i explica minorei ce condiții

bune au în Italia. Supravegheată fiind de inculpata P.I., victima

L.L. a confirmat susținerile inculpatei. Minora F.A.

și-a dat acordul pentru a merge în Italia mai ales că inculpata s-a angajat să

suporte toate cheltuielile necesare. Aceasta primise

din nou bani de la

P.I. pentru a racola fete în vederea exploatării lor sexuale.

Deși a reușit să obțină pașaportul

minorei, inculpata P.

M.E. nu a mai putut să o trimită pe

aceasta în Italia,

întrucât părinții lui F.A.

au aflat despre intenția fiicei lor,

oprind-o să mai plece.

În acest timp, în Italia inculpata P.I. a diversificat modalitățile de

exploatare sexuală a victimelor L.L. și a martorei F.R., conducându-le în

apartamentul unui italian care Ie-a făcut fotografii nud pentru le răspândi pe

Internet odată cu telefonul la care pot fi contactate.

Întrucât albanezul D.O. era căutat de poliția italiană, acesta împreună

cu concubina sa și cele două victime s-au mutat în orașul Milano, într-un apartament

situat pe Via Caliero.

La data de 23 noiembrie 2003, la propunerea martorei L.L., aceasta

împreună cu minora F.R. s-au hotărât să fugă de la cei doi exploatatori. În

cele din urmă, singura care a fugit de acolo a fost victima L.L., aceasta

întorcându-se în țară.

Minora F.R. a continuat să se prostitueze pentru inculpata P.I. până la

data de 07 martie 2004 când s-a întors în țară.

Prin sentința penală nr. 100 din 19 martie 2008, Tribunalul

Suceava

i-a

condamnat pe inculpați, la următoarele pedepse:

-

O.A., prin schimbarea încadrării

juridice, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1)

și (3) teza I și alin. (4) teza 3 din Legea nr. 78/2001 cu aplicarea art. 37 lit.

b), art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare

și la 2 ani și 6

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art.

34

lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2

ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a revocat măsura arestării preventive luată împotriva aceluiași

inculpat prin încheierea nr. 6/ A din 14 februarie 2006 dată în dosarul

533/P/2005 al Tribunalului Suceava.

- P.I. (fost B.), prin schimbarea încadrării juridice,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

alin. (1) și (3) teza I și alin. (

4) teza 3 din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a)

raportat la art. 34 lit. b) C. pen.,

urmând

să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 și 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat atât

executarea pedepsei principale rezultante cât și executarea pedepselor

accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

- R.M., prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza 3

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani

închisoare și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicabilă art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a)

raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea grea, de 3

ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64

teza a II a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă și a fost

obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că faptele

inculpaților, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, sunt probate cu

declarațiile martorii L.L., P.G., F.R.P., B.C.V. B.D.D., A.R.S., F.A., F.P., B.M.

F.L., C.G., B.M.D., C.G., L.V., H.C., D.D.

,

D.N. R.V.

, B.l., R.N., evaluările psihologice: L.L. P.

G., F.R.P.

; raportul de constatare tehnico

științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat: L.L., C.l.,

N.G.; dovada ieșirilor, intrărilor în România a martorilor: L.L., P.G., F.R., P.I.,

N.G., D.N., P.M.E.; chitanțele W.U. de transfer de bani, inculpata P.I. către

numiții B.M., H.C., F.P., B.J.; procesul verbal de ridicare bunuri: L.L., B.D.,

F.P., B.M.D.; proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare: O.A., R.M.,

B.l., planșă fotografică de prezentare numere de telefon și mesaje aparținând

lui B.J.; procesele-verbale de confruntare, procesul verbal de citire cartelă

telefonică: L.L., F.P., B.J., P.M.E.; procesul verbal de identificare numere de

telefon și listing; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe

foto: L.L., P.G., F.R.P., B.C., B.D., A.R.; P.M., C.l.; expertiza medico-legală

efectuată de S.M.L. Suceava, C.l., coroborate cu declarațiile inculpaților C.l.,

P.M.E., N.G., O.V. și P.I., iar în cursul cercetării judecătorești cu

declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților și întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 378/2001, pentru infracțiunea de

trafic de minori reținute în sarcina acestora impunându-se schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 678/2001 în infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza a III-a din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., având în vedere modificările

aduse dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, prin O.U.G. nr. 9/2005,

care sunt mai puțin favorabile inculpaților în sensul majorării limitelor de

pedeapsă.

Vinovăția inculpaților fiind dovedită, instanța de fond a aplicat

acestora pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile

prevăzută de art. 72 C. pen., cu referire la gradul de pericol social al

faptelor, împrejurările săvârșirii și persoana acestora, pentru inculpata P.I.,

apreciindu-se că scopul pedepsei

poate fi

atins și fără privarea de libertate, sens în care s-au aplicat

dispozițiile

art. 81 și 71 alin. (5) C. pen., privitor atât la pedeapsa

principală rezultantă, cât și la pedeapsa

accesorie .

În temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura

arestării preventive a inculpatului O.A., constatându-se că nu mai există vreun

temei care să justifice menținerea măsurii, în condițiile în care art. 148 lit.

f) nu mai este prevăzut ca temei al arestării și nu mai există probe care să

contureze existența pericolului pentru ordinea publică.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că nu există

constituire de arte civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpații O.

A. și R.M. susținând în scris, dar și

oral prin apărătorii aleși, că nu au comis faptele pentru care au fost trimiși

în judecată, iar probatoriul administrat nu face dovada vinovăției lor.

În consecință, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 8 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția

minori și familie, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate în

cauză.

Au fost obligați inculpații la câte 150 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Curtea de Apel a apreciat că, așa cum întemeiat a reținut și instanța

de fond, vinovăția inculpaților apelanți în săvârșirea faptelor descrise pe

larg în actul de sesizare a fost pe deplin dovedită cu ansamblul materialului

probator administrat pe ambelor faze procesuale.

Astfel, tinerele racolate de pe raza județului Suceava, între care și

minora F.R.P., au făcut declarații amănunțite cu privire la modalitatea în care

inculpații le-au indus în eroare cu privire la faptul că vor avea locuri de

muncă oneste în Italia, le-au asigurat transportul până în acea țară și au

supravegheat exploatarea sexuală.

Declarațiile acestora se coroborează și cu celelalte probe administrate

în cauză, respectiv depozițiile martorilor, procesele verbale de confruntare,

declarațiile inculpatei P.I., rezultatele testelor poligraf la care victimele

au fost supuse, evaluările psihologice ale acestora, procesele verbale de

recunoaștere și planșele foto, probe care formează convingerea instanței că

aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea și

împrejurările descrise pe larg în actul de sesizare al instanței.

Participarea inculpaților la racolarea și

exploatarea victimelor

rezultă cu certitudine din

declarațiile acestora din urmă precum și din depozițiile martorilor C.G., L.V.,

B.M. și H.C.A., F.P. și F.L. care au arătat în instanță că își mențin în

totalitate declarațiile date la urmărirea penală, confirmând între altele și

faptul că inculpatul O.A., împreună cu soția sa O.V. s-au deplasat în comuna

Dumbrăveni, împreună cu numitul

C.P. spunându-le

personal acestora că le vor duce în Italia

urmând să lucreze la un

restaurant, în realitate victimele aflând în Italia că urmează să se

prostitueze.

De altfel, numiții N.G., C.P. și O.V., soția inculpatului O.A., au fost

condamnați definitiv, primii 3 prin sentința penală nr. 262 din 29 iulie 2005 a

Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006

a Curții de Apel Suceava, iar inculpata O.V. prin sentința penală nr. 297 din

20 septembrie 2006 a Tribunalului Suceava, fapta reținută în sarcina acesteia

din urmă constând în aceea că împreună cu soțul O.A., la începutul lunii august

2003 s-au deplasat la domiciliul minorei F.R.P., din comuna Dumbrăveni, județul

Suceava, căreia i-au promis un loc de muncă în Italia în restaurantul lor,

deplasându-se împreună cu minora în aceeași zi

în municipiul Giurgiu, unde au cazat-o în apartamentul lor, apoi au

condus-o

la autocar cu destinația Italia, plătindu-i c/val transportului.

Acolo victima a fost preluată în localitatea Milano din Italia de R.M.,

care i-a luat pașaportul și a obligat-o să se prostitueze în stradă, i-a luat

banii obținuți, dându-i câte 1 euro pe

zi.

Victimele B.D. și A.R. (surori) confirmă

că îl cunosc pe inculpatul O.A.,

care Ie-a ajutat să plece în Italia, spre aceeași locație unde în cele din urmă

au plecat ajutate și de inculpatul C.P.

Față de cele reținute, cum participarea

inculpaților apelanți la

racolarea victimelor, respective

exploatarea lor sexuală a fost dovedită, iar probele administrate demonstrează

că inculpatul

O.A. avea cunoștință despre

faptul că acestea urmează să se prostitueze în Italia, instanța de apel a

constatat că soluția de

condamnare a inculpaților este justă, nefiind

cazul achitării lor pe temeiul textelor de lege invocate de apărătorii lor.

Cât privește pedepsele aplicate, acestea

au fost stabilite într-

un cuantum destul de redus, deși

faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de modalitatea de

săvârșire și consecințele produse, dar și de limitele de pedeapsă prevăzute de

lege.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs inculpații O.

A. și R.M., invocând cazurile de

casare prevăzută de art. 385

9

pct. 21, 18 și 14 C. proc. pen.

În principal, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât

presupusele victime ale traficului de persoane

nu au fost citate în cauză în calitate de părți vătămate.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților, întrucât

probatoriul administrat în cauză nu demonstrează săvârșirea de către aceștia a

faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precum și redozarea

pedepselor.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a

cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ce privește critica de ordin procedural, acesta este practic inadmisibilă

întrucât nerespectarea dispozițiilor legale în material citării este

sancționată cu nulitate relativă, putând fi invocată exclusiv de către partea

care a suferit o vătămare prin această neregularitate procedurală.

În speță, este adevărat că atât pe parcursul judecății în primă

instanță, cât și în apel, victimele infracțiunilor pentru care inculpații sunt

cercetați nu au fost citate în calitate de părți vătămate sau civile, ci de

martori.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. proc. pen.,

înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa

în proces ca parte

vătămată, iar dacă a suferit o pagubă

materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă.

Totodată, potrivit art. 82 C. proc. pen.,

persoana vătămată poate fi

ascultată ca martor, dacă nu

este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată.

În consecință, având în vedere cele expuse anterior, rezultă

că numai victimele infracțiunii ar fi putut

invoca încălcarea de către

organele judiciare a dispozițiilor legale

sus-amintite și, corelativ,

necitarea lor

în cauză în calitate de părți, vătămate sau civile, iar nu

și

inculpații, care nu au suferit astfel nicio vătămare procesuală, în condițiile

în care persoanele vătămate au fost citate și audiate în cauză în calitate de

martori, dându-se inculpaților posibilitatea de a-și exercita dreptul la

apărare prin participarea la audieri și eventual prin întrebările pe care ar fi

putut să le adreseze persoanelor ascultate.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că atât

instanța de fond, cât și cea de apel au perceput în mod corect probatoriul

administrat în

cauză, neputându-se vorbi despre o gravă

eroare comisă în stabilirea situației de fapt și a vinovăției recurenților.

În condițiile în care inculpații s-au sustras cercetărilor, neputând fi

audiați în legătură cu implicarea lor în comiterea infracțiunilor pentru care

au fost trimiși în judecată, vinovăția lor este probată de declarațiile

victimelor ( o parte fiind evaluate din punct de vedere psihologic și chiar

testate pentru detecția comportamentului simulat),ale celorlalți martori

audiați în cauză, coroborate cu procesele verbale de confruntare, de prezentare pentru recunoaștere și planșele

foto, precum și

declarațiile celorlalte

persoane trimise în judecată într-o altă cauză

conexă cu cea de față (C.l.,

N.G. O.V. și P.M.).

Din toate aceste mijloace de probă rezultă că în perioada

august-octombrie 2003,împreună cu alte persoane (C.l. și N.G.), inculpatul O.A.

a racolat mai multe tinere de pe raza județului Suceava (între care și o

minoră, F.R.) în vederea exploatării lor sexuale

în Italia de

către inculpatul R.M., prezentând victimelor o altă

situație

de fapt, respectiv că le va

asigura locuri de muncă în această țară.

Nici sub aspectul individualizării pedepselor criticile inculpaților nu

sunt întemeiate. În ciuda gradului de pericol social concret ridicat al

faptelor comise și a conduitei pe care au înțeles să o adopte pe parcursul

cercetărilor, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse orientate sub

minimul special, ca efect al

reținerii în

favoarea lor a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de

art.

74 lit. a) C. pen. În condițiile în care inculpatul O.A. este recidivist

postexecutoriu.

Reevaluând toate circumstanțele reale și personale, Curtea constată că

nu există motive care să justifice o clemență suplimentară din partea instanței

de recurs, nici în ce privește

cuantumul și

nici a modalității de executare a pedepselor, astfel că

nici această

critică nu poate fi primită.

În consecință, ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea

recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.A. și R.M.

împotriva deciziei penale nr. 8 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția

minori și familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de cate 200 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2009.