ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 363/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – B.T. Suceava nr. 12D/P/2004 din 27 decembrie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - O.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/200l, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/200l, cu aplicarea act. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a racolat mai multe tinere de pe raza județului Suceava, printre care și o minoră, pe care Ie-a transportat în Italia, promițându-le locuri de muncă decente, țară în care au fost exploatate sexual de proxeneți români (R.M.) și albanezi (D.O.); - P.I.

(fostă B.), pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a găzduit și exploatat din punct de vedere sexual împreună cu concubinul său, făptuitorul D.O. cetățean albanez, rezident în Italia, victimele P.M. E., L.L. și minora F.R.P. În aceeași perioadă învinuita și concubinul său, cu complicitatea inculpatei P.M.E. și a inculpatului C.l. le-au racolat pe victimele A.S. și B.D., precum și pe victima P.G., aceasta din urmă fiind reținută în Italia și vândută unor proxeneți albanezi.

- R.M., săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, după ce victimele P.M.E., L.L., și minora F.R.P. au ajuns în Italia, Ie-a preluat și le-a obligat să se prostitueze în folosul lui și a celorlalți inculpați. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de făptuitorul D.O., cetățean albanez, rezident în Italia, pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”, de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicabilă art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2003 a găzduit și exploatat din punct de vedere sexual împreună cu concubina sa inculpata P.I., victimele P. M.E., L.L.

și minora F.R.P. În aceeași perioadă făptuitorul și concubina sa, cu complicitatea inculpatei P.M.E. și a inculpatului C.l. le-au racolat pe victimele A.S. și B.D., precum și pe victima P.G., aceasta din urmă fiind reținută în Italia și vândută unor proxeneți albanezi. În actul de sesizare al instanței s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 49/P/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților C.l., P.M.E., N.G. (fost P.) și O.V. săvârșirea infracțiunilor de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) a) din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, fapte constând în aceea că, în perioada august - noiembrie 2003, au racolat și transportat în Italia mai multe tinere de pe raza județului Suceava, printre care și o minoră, promițându- le locuri de muncă decente, țară unde au fost exploatate din punct de vedere sexual de proxeneți români și albanezi.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor față de inculpații O.A., P.I. și R.M., care s-au sustras cercetărilor (excepție făcând inculpata P.I.). Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că inculpații N.G. și O.A. din mun. Giurgiu, jud. Giurgiu au dezvoltat o rețea de trafic de persoane pe relația România (locul de racolare a victimelor) - Italia (locul de exploatare a victimelor). În demersul lor infracțional inculpații au fost sprijiniți de concitadinul lor, inculpatul R.M., persoana care se ocupa pe teritoriul Italiei cu supravegherea și exploatarea sexuală a victimelor racolate de cei doi. Pe baza probelor administrate în cauză, au fost descrise metodele și modalitățile folosite de inculpatul O.A.

în racolarea victimelor P.M.E., L.L., F.R. (minoră la data săvârșirii faptei), B.D., A.D.S. și B.C.V., precum și metodele sau modalitățile prin care inculpații R.M., pe de o parte și P.I. (împreună cu concubinul său, cetățeanul albanez D.O.) le-au exploatat pe victime. În fapt, s-a stabilit că inculpatul N.G. se cunoștea din penitenciarul Botoșani cu inculpatul C.l., zis „O.” din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, deoarece executaseră la începutul anilor 90 pedepse cu închisoarea în această unitate de detenție. În vara anului 2003, inculpatul N.G. l-a vizitat pe C.l. la locuința sa din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, împrejurare în care primul i-a cerut celui de-al doilea să-i racoleze fete din zonă, pentru a fi duse în Italia, în vederea practicării prostituției.

Inculpatul C.l. a fost de acord cu propunerea fostului său coleg de penitenciar, gândindu-se că aceasta ar putea fi o manieră de a-și rotunji veniturile personale pe care le considera insuficiente. Punând în practică rezoluția infracțională luată, inculpatul C.l. împreună cu inculpatul N.G., la sfârșitul lunii august 2003 (când N.G. s-a deplasat din nou din mun. Giurgiu corn. Dumbrăveni, jud. Suceava) au abordat-o pe inculpata P.M.E., căreia i-a propus ca prin intermediul lui N.G. și pe cheltuiala acestuia să meargă în Italia, unde va presta servicii de damă de companie. Inculpata a de acord cu propunerea celor doi inculpați, care au întrebat-o dacă nu cunoaște și alte fete dispuse să ajungă în Italia pentru același gen de activități.

P.M.E. Ie-a indicat-o pe B.C.V., despre care Ie-a adus la cunoștință celor doi că se află în mun. București, la o proxenetă pe nume G.M. Inculpatul N.G. i-a cerut inculpatei P.M.E. să meargă în capitală, la locuința în care știa că se află B.C. și să-i facă și acesteia propunerea, după care să se deplaseze în mun. Giurgiu. P.M.E. fiind de acord, cei doi au plecat cu autoturismul cu care venise N.G. Ajunși în București nu au găsit-o pe B.C.V., aflând că aceasta este plecată acasă. Din capitală, inculpații s-au deplasat la Giurgiu de unde N.G. a trimis-o pe P.M.E. împreună cu inculpatul O.A., prietenul său de la Dumbrăveni, unde aflaseră de la inculpatul C.l. că numita B.C.V. ajunsese acasă. În dimineața zilei următoare, O.A.

și P.M.E. au ajuns în comuna Dumbrăveni, jud. Suceava, au trecut pe la domiciliul inculpatului C.I., după care toți trei s-au deplasat la locuința numitei B.C. împreună au convins-o pe aceasta să accepte să meargă în Italia, unde va practica prostituția. încurajată de asigurările că va câștiga bani frumoși în această țară, asigurări date de C.l. și O. A., B.C.V. a acceptat propunerea celor doi, însă a ridicat problema lipsei pașaportului. Pentru a o convinge, inculpatul C.l. a asigurat-o că prietenul său, inculpatul O.A. îi va obține la Giurgiu pașaportul și va suporta toate cheltuielile. Mai mult decât atât, dacă nu-i va plăcea la Giurgiu se va putea întoarce acasă, în comuna Dumbrăveni. Înainte de a pleca spre mun.

Giurgiu, cu cele două fete, inculpatul O.A. a zăbovit o vreme în locuința lui C.l. Atunci când s-au întors la mașină, aceasta a afirmat că i-a dat niște bani drept „cadou”, să stea liniștite întrucât „ afacerea” cu Italia le va aduce bani încât chiar și ele îi vor trimite lui C.I. din câștigul lor drept mulțumire. Inculpatul O.A. Ie-a transportat pe cele două fete până în mun. Giurgiu, unde au ajuns spre seară și Ie-a cazat la un hotel. începând de a doua zi, P.M.E. și B.C.V. au fost cazate în apartamentul soacrei lui N.G. din mun. Giurgiu. În data de 04 august 2003, inculpata P.M.E. a plecat din București spre Italia, fiind condusă la autocar de inculpatul O.A., care a achitat contravaloarea transportului.

S-a menționat faptul că, în perioada cât cele două fete au stat împreună la Giurgiu, inculpatul N.G. Ie-a cumpărat acestora obiecte de îmbrăcăminte. Deși a fost racolată, victima B.C.V. a fugit din locuința soacrei lui N., deoarece inculpatul atunci când aceasta și-a exprimat dorința de a se întoarce acasă, i-a spus că a cumpărat-o de la inculpatul C.l. și va trebui să plece în Italia. Inculpata P.M.E. a ajuns, în ziua de 05 august 2003, în localitatea Milano - Italia, unde a fost preluată de inculpatul Răgălie (persoana care se ocupa de exploatarea victimelor în Italia). Aceasta i-a luat pașaportul inculpatei, cerându-i să iasă chiar din acea seară la prostituție. Pentru a nu avea probleme inculpata P.M.E.

a acceptat, practicând prostituția. De pe urma acestor activități, atâta timp cât a fost exploatată de inculpatul R.M., până la începutul lunii septembrie 2003, inculpata a realizat în jur de 10.000 euro, bani care i-au fost luați de exploatator, inc R.M. obișnuind să îi dea câte un euro în fiecare seară. Pentru a supraviețui, inculpata își cumpăra de mâncare din stradă cu banii pe care îi obținea de la clienți. Inculpatul C.l. împreună cu O.A. și O.V. (prietenii inculpatului N.G., care s-au deplasat la începutul lunii august 2003 în comuna Dumbrăveni, jud. Suceava) au racolat-o pe minora F.R.P. (în vârstă de 16 ani la acea vreme), căreia i-au promis că îi pot asigura un loc de muncă în Italia, într-un post de chelneriță în restaurantul O.A.

Această discuție s-a purtat în apartamentul inculpatului C.l. care, după ce a obținut acordul minorei, a garantat pentru „seriozitatea” inculpaților O.A. și O.V. și în fața părinților victimei F.R., obținând și acceptul acestora. În aceeași zi, inculpații O.A. și O.V. au plecat cu minora F.R. la Giurgiu, unde au cazat-o în apartamentul lor. A doua zi, inculpatul O.A. i-a făcut cunoștință victimei minore cu inculpatul N.G. S-a mai reținut că la data de 18 august 2003, F.R. a fost condusă de inculpații O.A. și N.G. la autocarul de Italia, cu plecarea din București și i-au plătit contravaloarea transportului. Victima a călătorit până în localitatea Milano - Italia fiind așteptată la autocar și preluată de învinuitul R.M.

(persoana care se ocupa de exploatarea sexuală a victimelor), însoțit fiind de inculpata P.M.E. Ajunsă în garsoniera inculpatului, amplasată la periferia orașului Milano, în suburbia San Donato, via Rogoredo, minora F.R. a aflat de la inculpata P.M.E. că urmează să se prostitueze. Minora a refuzat, însă a aflat de la inculpată că va avea probleme cu inculpatul R.M., dacă face acest lucru. Când aceasta s-a întors în locuință i-a luat pașaportul minorei, susținând că este mai bine să stea la el, pentru a nu avea probleme cu poliția. începând de a doua zi, victima s-a prostituat în stradă împreună cu inculpata P.M.E. Timp de aproximativ o lună de zile, toți banii obținuți din practicarea prostituției i-au fost luați de inculpat, care și ei i-au aplicat același tratament ca inculpatei P.M.E., dându-i doar câte 1 euro pe seară.

Astfel, inculpatul C.l. și-a continuat activitatea infracțională racolând-o la începutul lunii septembrie 2003, în jurul datei de 11, pe victima L.L., o consăteancă a sa din comuna Dumbrăveni, jud. Suceava. Acesta i-a promis fetei (care avea o situație financiară precară în familia sa) că prin intermediul unui prieten de al său de la București îi poate aranja să lucreze în restaurantul acestuia din Italia, unde va câștiga 1.500 euro/lună, toate cheltuielile de transport urmând a fi suportate de către acesta. În aceeași zi, victima a fost sunată de inculpatul O.A., care i-a cerut să-și pregătească bagajele întrucât spre seară va veni să o ia în București. Ulterior, în ziua de 13 septembrie 2003, L.L.

a fost sunată de inculpatul C.l. care i-a adus la cunoștință că inculpatul O.A. are probleme de sănătate, motiv pentru care va veni după ea un prieten de-al acestuia. Spre seară, în jurul orelor 19,00, L.L. I-a cunoscut pe inculpatul N.G. în apartamentul inculpatului C.l. Până a pleca victima a asistat la o discuție a celor doi în cadrul căreia inculpatul C.l. i-a cerut suma de 400 euro inculpatului N.G., motivând că îi sunt necesari pentru a obține permisul de conducere al fiului său, la care cel din urmă I-a refuzat, cerându-i să o sune „pe aia” (se referea la inculpata P.M.E.) să-i trimită banii. Pe drumul spre Giurgiu, L.L. I-a auzit pe inculpatul N.G. plângându-i-se conducătorului autoturismului cu care venise la Dumbrăveni că inculpatul C.l.

are tupeul să-i mai pretindă bani după ce a primit de la el o mașină de tuns foarte scumpă. Victima a fost cazată de inculpatul N.G. în apartamentul socrilor săi, După ce i s-a cumpărat bilet de autocar, în data de 15 septembrie 2003, inculpatul a trimis-o pe L.L. în Italia, la Milano, unde a ajuns data de 16 septembrie 2003 și ca și celelalte fete a fost preluată de învinuitul R.M. Acesta era însoțit de inculpata P.M.E., cei doi conducând-o pe victimă la locuința lui R.M. din suburbia San Donato a orașului Milano unde a avut surpriza să se întâlnească cu victima minoră F.R.P. Spre seară, inculpata P.M.E. a avut o discuție telefonică inculpatul N.G. în care i s-a plâns acestuia că stau prea multe fete acea locuință.

Inculpatul a sunat-o pe P.M.E., spunându-i că i-a rezolvat problema, urmând să plece toate trei la Bologna, la o cunoștință de a sa și i-a cerut să-i trimită lui C.l. suma de 400 euro. În aceste condiții, victimele F.R., L.L. și inculpata P.M.E. au ajuns la inculpata P.I. Aceasta locuia împreună cu un cetățean albanez, făptuitorul D.O. În scurt timp, L.L. a aflat de la învinuita P.I. că trebuie să se prostitueze. Inițial a refuzat lucru, însă voința i-a fost înfrântă de comportamentul violent al albanezului D.O., precum și de faptul că P.I. i-a luat pașaportul. După ce au ajuns la inculpata P.I., inculpatul N.G. sunat-o pe inculpata P.M.E. amenințând-o cu moartea pentru că „i-ar fi furat fetele”, după care a vorbit cu victima L.L., aducându-i la cunoștință că, inculpata P.M.E.

Ie-a vândut pe ea și pe F.R. inculpata P.I. cu suma de 6.000 euro. Inculpata P.I. și concubinului ei albanezul D.O. le-au obligat pe cele trei fete să se prostitueze în apartamentul lor cu clienți racolați printr-un anunț dat într-un ziar local. Inculpata P.M.E. a preluat inițiativa racolării de victime, înțelegându-se în acest sens cu inculpata P.I. și albanezul D.O. Astfel, I-a contactat pe inculpatul C.l., căruia i-a propus găsească două fete pe care să i le trimită în Italia. în acest sens, a luat de la inculpata P.I. suma de 500 Euro pe care i-a trimis cumnatei sale (aduce la cunoștință intențiile sale), spunându-i să ia legătura cu C.l., să-i dea o parte din bani, iar cu restul să achite cheltuielile de transport.

Victimele B.D.D. și sora acesteia A.S. din județul Botoșani fuseseră racolate de C.l. la sfârșitul lunii septembrie (acesta promițându-le că vor lucra în Italia la un restaurant) anterior discuției cu inculpata P.M.E., la solicitarea inculpatului O.A. Acesta din urmă, s-a deplasat în mun. Botoșani, a făcut cunoștință cu victimele, asigurându-le că le va obține în regim de urgență pașapoartele și că le asigura cheltuielile de transport. Atunci când inculpatul Ie-a sugerat să nu mai discute cu inculpatul C. l., victimele au intrat la bănuieli și au cerut explicații pentru acest lucru. În aceste condiții, inculpatul Ie-a spus celor două că are o datorie față de C.l. și nu dorește să se mai întâlnească cu el.

Intervenind în acest timp solicitarea inculpatei P.M. E., iar inculpatul C.l. luând la cunoștință de discuția avută de victime cu inculpatul O.A., Ie-a spus martorelor B.D.D. și A.S.D. că inculpatul O.A. este „mafiot” și nu poate asigura pentru seriozitatea lui, sugerându-le că le va oferi ocazia să discute personal cu „patroana” din Italia pentru a-și dovedi onestitatea și bunele intenții, deși știa cu exactitate că cele două fete vor fi obligate să se prostitueze. Banii pentru cheltuielile de deplasare au fost luați de victime de la cumnata inculpatei P.M.E., numita P.M. Acesta a primit banii în discuție de la inculpată.

în ceea ce o privește pe aceasta din urmă, din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că nu a avut cunoștință despre preocupările infracționale ale inculpatei, situație în care nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea cu forma de vinovăție cerută de legea penală pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane. În aceste condiții, victimele B.D.D. și A.S.R. au ajuns în Italia, în orașul Bologna, în data de 04 octombrie 2003, fiind preluate de inculpata P.M.E. și albanezul D.O. În momentul când au aflat că urmează să se prostitueze, au refuzat categoric acest lucru. Considerând că nu corespund din punct de vedere fizic pentru prostituție, albanezul D.O.

a fost de acord să le lase să se întoarcă în țară. S-au opus însă inculpata P.M.E. și inculpata P.l. care au discutat cu soțul lui B., martorul B.M.D., căruia i-au cerut să le trimită suma de 1.000 euro, motivând că aceștia sunt banii care i-au cheltuit cu cele două victime (300 euro reprezentând banii necesari pentru a se întoarce în țară, 400 euro spunându-le că sunt banii pe care inculpata P.M.E. i-a dat lui C.I., iar 300 euro reprezentând cheltuiala cu transportul lor în Italia). Deși i-a adus la cunoștință inculpatului C.l. situația e celor două victime, aceasta a continuat să-i dea asigurări că fetele nu au probleme. Constrâns de împrejurări și alarmat pentru securitatea soției și a cumnatei sale, martorul B.M.D.

i-a trimis prin W.U. numitei P.I. suma de 500 euro. Inculpata Ie-a abandonat pe cele două victime în autogara din Bologna, acestea reușind cu greu să se întoarcă în România. De menționat este faptul că inculpata P.l. Ie-a pus la dispoziție biletele agenției A. eliberate la data de 14 septembrie și 18 august 2003 de Agenția Giurgiu pe numele victimelor L.L. și F.R.P. Persistând în conduita sa infracțională, inculpata P.M.E. în înțelegere cu inculpata P.I. și albanezul D.O., s-a întors în România pentru a racola noi victime, în vederea exploatării lor sexuale în Italia. Astfel, inculpata P.M.E. a contactat-o pe victima P.G.L., promițându-i să accepte să meargă la muncă în Italia, unde ea are o firmă de dame de companie, trebuia să se întâlnească cu diferiți clienți cu care să stea de vorbă și asigurând-o că va suporta toate cheltuielile legate de transport și obținerea pașaportului.

În data de 22 octombrie 2003, victima și-a obținut pașaportul turistic, iar în data de 23 octombrie 2003, a plecat spre Italia cu o firmă de transport internațional din mun. Rădăuți. Unul din șoferii microbuzului cu care s-a efectuat deplasarea, martorul D.N. (cunoștință a inculpatei P.) a fost contactat după intrarea în Italia de inculpata P.I. care i-a cerut să oprească într-o benzinărie din apropierea Bologniei, de unde împreună cu albanezul D.O. au preluat-o pe victima P.G.L. Atunci când a luat la cunoștință despre activitățile pe care urma să le desfășoare, victima Ie-a spus că refuză acest lucru, însă P.I. și concubinul său, făptuitorul D.O. i-au luat pașaportul, amenințând-o și spunându-i că va trebui să se prostitueze și să accepte inclusiv perversiuni sexuale de la clienții săi.

P.G.L. a discutat de pe telefonul inculpatei P.I. cu inculpata P.M.E., reproșându-i că a indus-o în eroare, la care inculpata i-a cerut să nu-i facă probleme. Inculpata P.I. și concubinul său D.O. au vândut- o pe victimă unui proxenet italian P. Violată, amenințată și bătută de acesta, martora P.G.L. a acceptat în cele din urmă să se prostitueze. Timp de două săptămâni toți banii obținuți de victimă (2.000 euro) au fost însușiți de proxenetul italian. Nemulțumit de „productivitatea” victimei, P. a returnat-o albanezului D.O. În aceste condiții, victima Ie-a cunoscut pe L.L. și victima minoră F.R.P., la locuința inculpatei P.I., victime exploatate de aceasta și concubinul său. După două zile, martora P.G.L.

a fost vândută din nou de D.O. unui alt proxenet albanez, cunoscut sub apelativul de B. care a dus-o în localitatea Treviso, unde, sub amenințarea cu moartea, a obligat-o să se prostitueze la stradă. Ca și în celelalte cazuri, toți banii pe care îi încasa victima din această activitate (18.000 euro în două luni de zile) erau însușiți de proxenet. După mari eforturi, punându-și în pericol chiar viața, martora P.G.L. a încercat să fugă de la proxenetul albanez, acesta recuperând-o după câteva zile cu ajutorul unor concetățeni ai săi. În cele din urmă, victima a fost lăsată de proxenet să se întoarcă în țară, întrucât îi expira perioada legală de ședere în Italia. La data de 03 noiembrie 2003, inculpata P.M.E.

s-a întâlnit cu victima minoră F.A., căreia i-a propus să meargă în Italia, la muncă. Pentru a o convinge, P.M.E. a sunat-o pe inculpata P.I., cerându-i să o dea pe L.L. la telefon pentru a-i explica minorei ce condiții bune au în Italia. Supravegheată fiind de inculpata P.I., victima L.L. a confirmat susținerile inculpatei. Minora F.A. și-a dat acordul pentru a merge în Italia mai ales că inculpata s-a angajat să suporte toate cheltuielile necesare. Aceasta primise din nou bani de la P.I. pentru a racola fete în vederea exploatării lor sexuale. Deși a reușit să obțină pașaportul minorei, inculpata P. M.E. nu a mai putut să o trimită pe aceasta în Italia, întrucât părinții lui F.A. au aflat despre intenția fiicei lor, oprind-o să mai plece.

În acest timp, în Italia inculpata P.I. a diversificat modalitățile de exploatare sexuală a victimelor L.L. și a martorei F.R., conducându-le în apartamentul unui italian care Ie-a făcut fotografii nud pentru le răspândi pe Internet odată cu telefonul la care pot fi contactate. Întrucât albanezul D.O. era căutat de poliția italiană, acesta împreună cu concubina sa și cele două victime s-au mutat în orașul Milano, într-un apartament situat pe Via Caliero. La data de 23 noiembrie 2003, la propunerea martorei L.L., aceasta împreună cu minora F.R. s-au hotărât să fugă de la cei doi exploatatori. În cele din urmă, singura care a fugit de acolo a fost victima L.L., aceasta întorcându-se în țară. Minora F.R.

a continuat să se prostitueze pentru inculpata P.I. până la data de 07 martie 2004 când s-a întors în țară. Prin sentința penală nr. 100 din 19 martie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpați, la următoarele pedepse: - O.A., prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza 3 din Legea nr. 78/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a revocat măsura arestării preventive luată împotriva aceluiași inculpat prin încheierea nr. 6/ A din 14 februarie 2006 dată în dosarul 533/P/2005 al Tribunalului Suceava. - P.I. (fost B.), prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. ( 4) teza 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 și 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat atât executarea pedepsei principale rezultante cât și executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

- R.M., prin schimbarea încadrării juridice, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., în baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa cea grea, de 3 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 teza a II a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a constatat că nu există constituire de parte civilă și a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, sunt probate cu declarațiile martorii L.L., P.G., F.R.P., B.C.V. B.D.D., A.R.S., F.A., F.P., B.M. F.L., C.G., B.M.D., C.G., L.V., H.C., D.D. , D.N. R.V. , B.l., R.N., evaluările psihologice: L.L. P. G., F.R.P. ; raportul de constatare tehnico științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat: L.L., C.l., N.G.; dovada ieșirilor, intrărilor în România a martorilor: L.L., P.G., F.R., P.I., N.G., D.N., P.M.E.; chitanțele W.U.

de transfer de bani, inculpata P.I. către numiții B.M., H.C., F.P., B.J.; procesul verbal de ridicare bunuri: L.L., B.D., F.P., B.M.D.; proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare: O.A., R.M., B.l., planșă fotografică de prezentare numere de telefon și mesaje aparținând lui B.J.; procesele-verbale de confruntare, procesul verbal de citire cartelă telefonică: L.L., F.P., B.J., P.M.E.; procesul verbal de identificare numere de telefon și listing; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto: L.L., P.G., F.R.P., B.C., B.D., A.R.; P.M., C.l.; expertiza medico-legală efectuată de S.M.L. Suceava, C.l., coroborate cu declarațiile inculpaților C.l., P.M.E., N.G., O.V.

și P.I., iar în cursul cercetării judecătorești cu declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 378/2001, pentru infracțiunea de trafic de minori reținute în sarcina acestora impunându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza a III-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., având în vedere modificările aduse dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, prin O.U.G. nr. 9/2005, care sunt mai puțin favorabile inculpaților în sensul majorării limitelor de pedeapsă.

Vinovăția inculpaților fiind dovedită, instanța de fond a aplicat acestora pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., cu referire la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările săvârșirii și persoana acestora, pentru inculpata P.I., apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, sens în care s-au aplicat dispozițiile art. 81 și 71 alin. (5) C. pen., privitor atât la pedeapsa principală rezultantă, cât și la pedeapsa accesorie . În temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatului O.A., constatându-se că nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii, în condițiile în care art. 148 lit. f) nu mai este prevăzut ca temei al arestării și nu mai există probe care să contureze existența pericolului pentru ordinea publică.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că nu există constituire de arte civilă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații O. A. și R.M. susținând în scris, dar și oral prin apărătorii aleși, că nu au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar probatoriul administrat nu face dovada vinovăției lor. În consecință, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 8 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie, au fost respinse, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză. Au fost obligați inculpații la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat. Curtea de Apel a apreciat că, așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond, vinovăția inculpaților apelanți în săvârșirea faptelor descrise pe larg în actul de sesizare a fost pe deplin dovedită cu ansamblul materialului probator administrat pe ambelor faze procesuale.

Astfel, tinerele racolate de pe raza județului Suceava, între care și minora F.R.P., au făcut declarații amănunțite cu privire la modalitatea în care inculpații le-au indus în eroare cu privire la faptul că vor avea locuri de muncă oneste în Italia, le-au asigurat transportul până în acea țară și au supravegheat exploatarea sexuală. Declarațiile acestora se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor, procesele verbale de confruntare, declarațiile inculpatei P.I., rezultatele testelor poligraf la care victimele au fost supuse, evaluările psihologice ale acestora, procesele verbale de recunoaștere și planșele foto, probe care formează convingerea instanței că aceștia au comis faptele reținute în sarcina lor, în modalitatea și împrejurările descrise pe larg în actul de sesizare al instanței.

Participarea inculpaților la racolarea și exploatarea victimelor rezultă cu certitudine din declarațiile acestora din urmă precum și din depozițiile martorilor C.G., L.V., B.M. și H.C.A., F.P. și F.L. care au arătat în instanță că își mențin în totalitate declarațiile date la urmărirea penală, confirmând între altele și faptul că inculpatul O.A., împreună cu soția sa O.V. s-au deplasat în comuna Dumbrăveni, împreună cu numitul C.P. spunându-le personal acestora că le vor duce în Italia urmând să lucreze la un restaurant, în realitate victimele aflând în Italia că urmează să se prostitueze. De altfel, numiții N.G., C.P. și O.V., soția inculpatului O.A., au fost condamnați definitiv, primii 3 prin sentința penală nr. 262 din 29 iulie 2005 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 1 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Suceava, iar inculpata O.V.

prin sentința penală nr. 297 din 20 septembrie 2006 a Tribunalului Suceava, fapta reținută în sarcina acesteia din urmă constând în aceea că împreună cu soțul O.A., la începutul lunii august 2003 s-au deplasat la domiciliul minorei F.R.P., din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, căreia i-au promis un loc de muncă în Italia în restaurantul lor, deplasându-se împreună cu minora în aceeași zi în municipiul Giurgiu, unde au cazat-o în apartamentul lor, apoi au condus-o la autocar cu destinația Italia, plătindu-i c/val transportului. Acolo victima a fost preluată în localitatea Milano din Italia de R.M., care i-a luat pașaportul și a obligat-o să se prostitueze în stradă, i-a luat banii obținuți, dându-i câte 1 euro pe zi.

Victimele B.D. și A.R. (surori) confirmă că îl cunosc pe inculpatul O.A., care Ie-a ajutat să plece în Italia, spre aceeași locație unde în cele din urmă au plecat ajutate și de inculpatul C.P. Față de cele reținute, cum participarea inculpaților apelanți la racolarea victimelor, respective exploatarea lor sexuală a fost dovedită, iar probele administrate demonstrează că inculpatul O.A. avea cunoștință despre faptul că acestea urmează să se prostitueze în Italia, instanța de apel a constatat că soluția de condamnare a inculpaților este justă, nefiind cazul achitării lor pe temeiul textelor de lege invocate de apărătorii lor. Cât privește pedepsele aplicate, acestea au fost stabilite într- un cuantum destul de redus, deși faptele prezintă un grad ridicat de pericol social, reliefat de modalitatea de săvârșire și consecințele produse, dar și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații O. A. și R.M., invocând cazurile de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 21, 18 și 14 C. proc. pen. În principal, s-a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât presupusele victime ale traficului de persoane nu au fost citate în cauză în calitate de părți vătămate. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpaților, întrucât probatoriul administrat în cauză nu demonstrează săvârșirea de către aceștia a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, precum și redozarea pedepselor. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

În ce privește critica de ordin procedural, acesta este practic inadmisibilă întrucât nerespectarea dispozițiilor legale în material citării este sancționată cu nulitate relativă, putând fi invocată exclusiv de către partea care a suferit o vătămare prin această neregularitate procedurală. În speță, este adevărat că atât pe parcursul judecății în primă instanță, cât și în apel, victimele infracțiunilor pentru care inculpații sunt cercetați nu au fost citate în calitate de părți vătămate sau civile, ci de martori. Potrivit art. 76 alin. (2) C. proc. pen., înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere că poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă.

Totodată, potrivit art. 82 C. proc. pen., persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. În consecință, având în vedere cele expuse anterior, rezultă că numai victimele infracțiunii ar fi putut invoca încălcarea de către organele judiciare a dispozițiilor legale sus-amintite și, corelativ, necitarea lor în cauză în calitate de părți, vătămate sau civile, iar nu și inculpații, care nu au suferit astfel nicio vătămare procesuală, în condițiile în care persoanele vătămate au fost citate și audiate în cauză în calitate de martori, dându-se inculpaților posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin participarea la audieri și eventual prin întrebările pe care ar fi putut să le adreseze persoanelor ascultate.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au perceput în mod corect probatoriul administrat în cauză, neputându-se vorbi despre o gravă eroare comisă în stabilirea situației de fapt și a vinovăției recurenților. În condițiile în care inculpații s-au sustras cercetărilor, neputând fi audiați în legătură cu implicarea lor în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, vinovăția lor este probată de declarațiile victimelor ( o parte fiind evaluate din punct de vedere psihologic și chiar testate pentru detecția comportamentului simulat),ale celorlalți martori audiați în cauză, coroborate cu procesele verbale de confruntare, de prezentare pentru recunoaștere și planșele foto, precum și declarațiile celorlalte persoane trimise în judecată într-o altă cauză conexă cu cea de față (C.l., N.G.

O.V. și P.M.). Din toate aceste mijloace de probă rezultă că în perioada august-octombrie 2003,împreună cu alte persoane (C.l. și N.G.), inculpatul O.A. a racolat mai multe tinere de pe raza județului Suceava (între care și o minoră, F.R.) în vederea exploatării lor sexuale în Italia de către inculpatul R.M., prezentând victimelor o altă situație de fapt, respectiv că le va asigura locuri de muncă în această țară. Nici sub aspectul individualizării pedepselor criticile inculpaților nu sunt întemeiate. În ciuda gradului de pericol social concret ridicat al faptelor comise și a conduitei pe care au înțeles să o adopte pe parcursul cercetărilor, instanța de fond a aplicat inculpaților pedepse orientate sub minimul special, ca efect al reținerii în favoarea lor a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

În condițiile în care inculpatul O.A. este recidivist postexecutoriu. Reevaluând toate circumstanțele reale și personale, Curtea constată că nu există motive care să justifice o clemență suplimentară din partea instanței de recurs, nici în ce privește cuantumul și nici a modalității de executare a pedepselor, astfel că nici această critică nu poate fi primită. În consecință, ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații O.A. și R.M. împotriva deciziei penale nr. 8 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de cate 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.