ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3664/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3664/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 27 din 6 iunie 2013

a Tribunalului Covasna, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică a faptei săvârșită asupra părții vătămate V.L.T., din infracțiunea de

trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în

tentativă la infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.

230/2010, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin.

(1) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului O.S., la pedeapsa de 2

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani

după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de persoane săvârșită asupra părții vătămate/parte civilă B.I.

În baza art. 13 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și

art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la

pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea

infracțiunii de trafic de minori săvârșită asupra părții vătămate/parte civilă

K.K.I.

În baza art. 20 C.

pen., raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. s-a dispus

condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei închisorii, pentru tentativă la infracțiunea de trafic de minori

săvârșită asupra părții vătămate V.L.T.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C.

pen., s-au scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului O.S. perioada

arestării dispusă de autoritățile spaniole începând cu data de 21 septembrie

2010 și până la data de 24 septembrie 2010 inclusiv, precum și durata arestării

preventive dispusă prin Încheierea nr. 13 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului

Covasna, începând cu data de 5 septembrie 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului O.S. dispusă prin Încheierea nr. 13 din 28 noiembrie 2011 a

Tribunalului Covasna, măsură pusă în executare la data de 5 septembrie 2012,

prin emiterea Mandatului european de arestare nr. 1 din 15 martie 2012.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a

dispus confiscarea specială de la inculpatul O.S. a sumei de bani dobândită

prin săvârșirea infracțiunii de trafic de minori asupra părții vătămate B.I.,

respectiv echivalentul în RON a sumei de 1.000 euro calculat la cursul de

referință al BNR de la data plății.

În baza art. 14 și

346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ. (în vigoare

la data comiterii faptelor) s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de

părțile civile B.I. și K.K.I. și în consecință s-a obligat inculpatul O.S., să

plătească părții civile B.I., echivalentul în RON a sumei de 3.000 euro,

calculat la cursul de referință al BNR din ziua plății, cu titlu de daune

morale și părții civile K.K.I., echivalentul în RON a sumei de 5.000 euro,

calculat la cursul de referință al BNR din ziua plății, cu același titlu. S-au

respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

S-a constatat că

partea vătămată V.L.T. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În baza art. 913

alin. (7) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, s-a dispus

arhivarea, în loc special amenajat, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității,

a suporturilor informatice pe care sunt stocate înregistrările convorbirilor

telefonice, după cum urmează: un DVD marca C. cu capacitatea de 4,7 Gb pe care

sunt stocate comunicațiile efectuate de inculpatul O.S. interceptate în baza

mandatului judecătoresc nr. 03031-43-1-2010-0011444 emis de Judecătoria de

instrucție nr. 3 Benidorm, Spania; un DVD marca C. cu capacitatea de 4,7 Gb pe

care sunt stocate comunicațiile purtate de K.K.I., K.G., O.S., V.I. și Z.O.

interceptate în baza mandatelor emise de Tribunalul Covasna.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că la începutul lunii iulie 2009,

partea vătămată B.I. i-a relatat prietenului său, martorul B.T., că

intenționează să plece la muncă în străinătate, motivând că acolo se câștigă

mai bine.

Cu acea ocazie,

martorul i-a adus la cunoștință părții vătămate că știe o persoană poreclită

„T.", identificată ulterior în persoana inculpatului O.S., care lucrează

în Spania și ar putea să o ajute să se angajeze.

În aceste împrejurări

partea vătămată, însoțită de martorul B.T., s-au întâlnit în parcul central din

municipiul Sfântu Gheorghe cu inculpatul O.S. care a confirmat faptul că

lucrează ca bodyguard la un club din Spania și că i-ar putea facilita angajarea

ca dansatoare la acel club, unde va putea câștiga suma netă de 100 euro pe zi.

Tot inculpatul a afirmat că hrana și cazarea părții vătămate vor fi gratuite,

întrucât urma să locuiască la un prieten de-al său din Spania.

Partea vătămată i-a

relatat inculpatului că trebuie să-și întrebe mama dacă o lasă să plece la

muncă în Spania.

Inițial, mama părții

vătămate B.I., martora F.M., nu a fost de acord, însă după ce l-a cunoscut

personal pe inculpatul O.S. care a asigurat-o că fiica sa va lucra ca

îngrijitoare pe plajă și va primi un salariu de aproximativ 1.000 euro lunar, a

acceptat ca fiica sa să plece în Spania însoțită de inculpat.

Astfel, la data de 7

iulie 2009 partea vătămată, cu ajutorul inculpatului O.S., a solicitat

eliberarea unui nou act de identitate, iar la data de 8 iulie 2009 au călătorit

împreună cu o cursă aeriană din România în Spania, unde au fost așteptați de

martorul M.A.C. care conducea un autoturism marca ..... .

De la aeroport

sus-numiții s-au deplasat în localitatea Benidorm unde s-au cazat într-un

apartament deținut de inculpatul M.A.C.

După două zile,

inculpatul O.S. a plecat spre România pentru a participa la înmormântarea mamei

prietenei sale, Z.O., fapt confirmat de declarația părții vătămate B.I. și de

fișa de evidentă a persoanei care i-a aparținut numitei Z.M.M., mama prietenei

inculpatul, decedată anterior datei de 16 iulie 2009, data eliberării

certificatului de deces.

După plecarea

inculpatului O.S., martorul M.A.C. i-a cerut părții vătămate să practice

prostituția pentru a-i plăti suma de 2.000 euro pe care pretindea că i-a

remis-o lui O.S. pentru că a transportat-o în Spania.

Deși partea vătămată

a refuzat să practice prostituția în condițiile cerute de martorul M.A.C.,

acesta i-a propus din nou acest lucru după un timp când a condus-o la un

stabiliment unde se practica prostituția, însă și de această dată partea

vătămată a refuzat să facă acest lucru.

Ulterior, partea

vătămată a reușit să-și contacteze mama, căreia i-a cerut să-i trimită bani

pentru a putea să revină în România.

În aceste condiții,

partea vătămată a revenit în țară cu un autocar în jurul datei de 25 iulie

2009, iar ulterior, așa cum rezultă din declarațiile sale, a aflat de la o

persoană rămasă neidentificată faptul că inculpatul O.S. ar fi vândut-o lui

M.A.C. contra sumei de 1.000 euro.

Împrejurarea că

inculpatul O.S. a recrutat-o pe partea vătămată B.I. în vederea obligării la

practicarea prostituției, rezultă în mod neîndoielnic din declarația părții

vătămate B.I., dată în faza de urmărire penală, care se coroborează cu

declarațiile martorilor F.M., B.A. și D.J.A. Ultimii doi martori au discutat

despre scopul plecării acestei părți vătămate în Spania și în convorbirea

telefonică purtată de ei la data de 15 mai 2011.

Anterior anului 2009,

inculpatul O.S. a cunoscut-o pe martora V.I., în timp ce aceasta din urmă

vindea fructe de pădure pe marginea șoselei în zona Lacului Sf. Ana, ocazie cu

care a luat cunoștință de situația materială grea în care se afla, cunoscând-o

totodată și pe fiica sa, partea vătămată minoră V.L.T.

În cursul lunii decembrie

2009, inculpatul O.S. s-a deplasat în localitatea Bixad, unde s-a întâlnit cu

partea vătămată minoră V.L.T. care a preluat de la acesta țigările comandate de

mama sa, martora V.I. Cu acel prilej inculpatul, cunoscând că partea vătămată

are vârsta de 15 ani, i-a spus acesteia că i-ar putea facilita angajarea în

Spania la „împărțit de fluturași pentru publicitate” unde ar putea câștiga suma

de 7.000 RON/lună, fără a furniza detalii legate de celelalte condiții de muncă

și cazare.

Întrucât partea vătămată

minoră s-a arătat interesată de oferta făcută, inculpatul a reiterat oferta și

față de reprezentantul legal al minorei, martora V.I., cu intenția de a obține

consimțământul acesteia pentru ca partea vătămată minoră să poată părăsi

teritoriul României.

Martora V.I. a

refuzat să-și dea consimțământul ca fiica ei să părăsească teritoriul României

împreună cu inculpatul O.S. pentru a lucra în Spania.

Cu toate acestea, în

perioada martie-iunie 2010, martora a fost contactată telefonic de inculpatul

O.S. din Spania care în continuare a căutat să o convingă să o lase pe fiica sa

să meargă la lucru în Spania. Cu acel prilej, inculpatul i-a dat-o la telefon

pe partea vătămată minoră K.K.I. care i-a relatat că este într-un loc bun și să

o lase și pe L. să meargă acolo.

Și de această dată

martora V.I. a refuzat categoric să o lase pe fiica sa să plece în Spania.

La începutul lunii

martie 2010 inculpatul O.S. s-a deplasat în localitatea de domiciliu a părții

vătămate minore K.K.I. pentru a lua legătura personal cu aceasta, ocazie cu

care i-a spus că ar putea să-i faciliteze angajarea la un restaurant în

Ungaria, ca ajutor de bucătar. Inculpatul a precizat că partea vătămată minoră

K.K.I. ar urma să fie remunerată cu suma de 1.500 RON/lună și că la rândul lui

se va angaja la același restaurant, astfel că deplasarea urmează să o facă

împreună, contravaloarea biletelor urmând să o suporte el.

Pentru a obține

consimțământul reprezentantului legal al părții vătămate, inculpatul i-a

prezentat acestuia aceleași condiții, astfel că martora K.I. a fost de acord ca

fiica ei să părăsească teritoriul României pentru a se deplasa împreună cu

inculpatul în Ungaria unde urma să lucreze.

În aceste

împrejurări, la data de 15 martie 2010, inculpatul O.S. împreună cu martora

K.I. s-au deplasat la biroul notarului public G.C.G. unde martora a semnat o

declarație în formă autentică în baza căreia inculpatul era împuternicit să

călătorească cu minora în Ungaria, în perioada 15 martie - 15 septembrie 2010.

La data de 17 martie

2010 inculpatul O.S. și partea vătămată minoră K.K.I. s-au îmbarcat în

autocarul firmei de transport persoane intern și internațional „T.T.” și au

pornit din Brașov spre Arad, destinația finală fiind de fapt Benidorm, Spania.

La punctul de trecere

al frontierei de stat a României părții vătămate minore nu i s-a permis ieșirea

din țară împreună cu inculpatul, însă acesta din urmă a reușit totuși să treacă

granița împreună cu partea vătămată, iar pe teritoriul Ungariei s-au îmbarcat

într-un alt autocar aparținând aceleiași firme de transport care avea ca

destinație finală Benidorm.

În acest moment

partea vătămată minoră K.K.I. a aflat de la inculpat că se vor deplasa de fapt

în Spania, inculpatul motivând că acolo posibilitățile de angajare sunt mult

mai mari, menținând în acest fel partea vătămată în eroare cu privire la locul

de muncă promis de inculpat.

La data de 19 martie

2010 inculpatul și partea vătămată au ajuns în Benidorm unde, în stația de

autocar, au fost așteptați de martorul A.D. care i-a condus la un apartament situat

la etajul 14 într-un imobil intitulat „T.Y." închiriat de B.M. în care mai

locuiau prietena acestuia, M.A.C. și prietena sa M., precum și A.F.

După circa o

săptămână de la sosirea în Spania inculpatul O.S., profitând de

vulnerabilitatea în care fusese adusă partea vătămată minoră K.K.I. care nu

cunoștea limba spaniolă, nu putea comunica cu nimeni, nu avea bani pentru a se

întoarce în țară și nu știa cui să i se adreseze pentru a cere ajutor, i-a

solicitat acesteia să întrețină relații sexuale, contra cost, cu un bărbat

spaniol, într-o locație unde fusese dusă de către acesta.

Fiind amenințată de

inculpatul O.S. că dacă nu va accepta să întrețină relații sexuale cu acel

bărbat „o va păți”, partea vătămată minoră K.K.I. a consimțit în acest sens.

Din acel moment

partea vătămată minoră K.K.I., a început să întrețină relații sexuale de circa

3 - 4 ori pe săptămână cu diferiți bărbați, în diferite locații, unde era dusă

de către „D.”, persoană din anturajul inculpatului.

Controlul exercitat

de inculpatul O.S. asupra părții vătămate minore K.K.I. rezultă neîndoielnic

din convorbirea purtată de aceasta cu părinții victimei la data de 5 iunie

2010, precum și din declarațiile părții vătămate V.L.T. și ale martorei V.I.

Astfel, martora V.I.

a arătat că inculpatul O.S. a sunat-o de câteva ori la telefon din străinătate

și ca să o convingă să o lase pe fiica ei să plece în străinătate i-a dat-o la

telefon pe K.K.I. care i-a spus că este într-un loc bun și să o lase și pe

Laura să meargă.

Faptul că partea

vătămată V.L.T. cunoștea că partea vătămată minoră K.K.I. a practicat

prostituția în folosul inculpatului O.S. în Spania rezultă și din comunicațiile

pe care aceasta le-a purtat cu terțe persoane.

De asemenea și

martorul B.M. a declarat că are cunoștință de faptul că partea vătămată minoră

K.K.I. a practicat prostituția în folosul inculpatului O.S.

În cursul lunii iunie

2010, nu s-a putut stabili data exactă, partea vătămată minoră K.K.I. a fost

adusă în țară cu o cursă aeriană de inculpatul O.S., iar drumul de la aeroportul

Otopeni până în localitatea Bixad, județul Covasna a fost efectuat cu un

autoturism condus de martorul V.F.A.

Instanța de fond a

arătat că situația de fapt reținută mai sus a rezultat din coroborarea

următoarelor probe, legal administrate în cauză: proces-verbal de sesizare din

oficiu din 26 aprilie 2010 întocmit de către organele de poliție judiciară din

cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Covasna; -

declarațiile părții vătămate B.I. din care rezultă condițiile în care a fost

recrutată prin înșelăciune de către O.S. și apoi transportată în Spania unde a

fost îndemnată la practicarea prostituției; - extras de pe fișa de evidență

pentru CNP ..... aparținând lui B.I. din care a rezultat că aceasta și-a

preschimbat actul de identitate la data de 7 iulie 2009; - raportul privind

situația părții vătămate B.I. nr. 499340/ANITP/CRBV/BI din 28 octombrie 2010

întocmit de către A.N.I.T.P. - Centrul Regional Brașov din care rezultă că

vulnerabilitatea victimei, care a favorizat racolarea și transportarea acesteia

în scopul exploatării sale, s-a datorat vârstei și situației materiale modeste;

- raportul privind situația părții vătămate B.I. nr. 50 din 22 martie 2011

întocmit de către D.G.A.S.P. Covasna din care rezultă recomandarea consilierii

și evaluării ulterioare a părții vătămate în scopul prevenției; - declarațiile

părții vătămate minore K.K.I. din care a rezultat condițiile în care a fost

recrutată prin înșelăciune de către O.S. și apoi transportată în Spania unde a

fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituției; - raportul privind

situația părții vătămate K.K.I. nr. 499336/ANITP/CRBV/BI din 27 octombrie 2010

întocmit de către A.N.I.T.P. - Centrul Regional Brașov din care a rezultat că

vulnerabilitatea victimei minore, care a favorizat racolarea și transportarea

acesteia în scopul exploatării sale sexuale, s-a datorat vârstei și situației

materiale modeste, arătându-se că victima a suferit, pe perioada traficului, de

abuz sexual emoțional și privare de libertate; - declarațiile părții vătămate

minore V.L.T. din care a rezultat condițiile în care inculpatul a încercat să o

recruteze prin înșelăciune, în vederea exploatării sale sexuale pe teritoriul

Spaniei; - raportul privind situația părții vătămate V.L.T. nr. 499337/ANITP/CRBV/BI

din 27 octombrie 2010 întocmit de către A.N.I.T.P. - Centrul Regional Brașov

din care a rezultat că vulnerabilitatea victimei s-a datorat vârstei și

situației materiale modeste; - raportul privind situația părții vătămate minore

V.L.T. nr. 20 din 3 februarie 2011 întocmit de către D.G.A.S.P. Covasna din

care rezultă că victima minoră suferea la acea dată de disfuncții, probleme

sexuale, imaturitate afectivă, tensiune interioară și proces de maturizare

afectat de relația cu inculpatul O.S.; - declarațiile martorilor K.I. și K.G.

din care rezultă împrejurările în care partea vătămată minoră K.K.I. a părăsit

teritoriul României împreună cu inculpatul O.S. cu destinația Ungaria,

respectiv, împrejurările în care au fost contactați telefonic de inculpat și minoră;

- declarațiile martorilor S.H., G.M., F.M., V.I., B.J.T., S.M., I.A.M., Z.O.,

B.M. și V.F.A.; - extras de pe fișa de evidență pentru CNP ...... pe numele

Z.M.M.; - declarațiile martorilor B.A. și D.J.A.; - procese-verbale din 13 mai

2010 încheiate de organele de poliție judiciară din cadrul Serviciului de

Combatere a Criminalității Organizate Covasna din care rezultă că partea

vătămată B.I. i-a recunoscut de pe planșele fotografice prezentate în acest

sens pe M.A.C. și O.S.; - procese-verbale din 25 mai 2010 încheiate de organele

de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității

Organizate Covasna din care rezultă că martorii K.I. și K.G. l-au recunoscut de

pe planșele fotografice prezentate în acest sens pe inculpatul O.S.; -

procesul-verbal încheiat de către organele de poliție judiciară din cadrul

Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Covasna cu ocazia

identificării nr. de telefon 0034XXX și 0034XXXX ca fiind folosite de O.S.; -

procese-verbale din 9 iulie 2010 și 5 septembrie 2011 încheiate de organele de

poliție judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității

Organizate Covasna din care rezultă că partea vătămată minoră K.K.I. i-a

recunoscut de pe planșele fotografice prezentate în acest sens pe: S.H., O.S.,

M.A.C., G.M., A.D., A.F.; - procese-verbale din 15 iulie 2010 încheiate de

organele de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a

Criminalității Organizate Covasna din care rezultă că partea vătămată minoră

V.L.T. și martorul V.I. l-au recunoscut de pe planșele fotografice prezentate

în acest sens pe inculpatul O.S.; - proces-verbal din 16 iulie 2010 încheiate

de organele de poliție judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a

Criminalității Organizate Covasna din care rezultă că martorul B.J.T. l-a

recunoscut de pe planșele fotografice prezentate în acest sens pe inculpatul

O.S.; - copie de procura notarială nr. 921 din 15 martie 2010 întocmită la

Biroul Notarului Public G.C.G.; - adrese emise și răspunsul formulat de SC T.T.

SRL; - comisia rogatorie din data de 6 iulie 2010 formulată de D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Covasna prin care s-au solicitat autorităților spaniole date

despre K.K.I., S.H. și G.M. precum și remiterea interceptărilor efectuate

relativ la comunicațiile adresate nr. de telefon 0034XXXX, 0034XXXX și

0034XXXX; - comisie rogatorie formulată la data de 27 septembrie 2010 de către

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna prin care s-a solicitat printre

altele, în temeiul Convenției Europene privind transferul de proceduri în

materie penală adoptată la Strasbourg la data de 15 mai 1972, transferul

procedurii penale în ce privește comiterea de către O.S., A.F., A.D. și M.A.C.

a infracțiunii de trafic de persoane, victima fiind K.K.I. în sensul

instrumentării acestei fapte de către autoritățile române; - acte întocmite cu

ocazia citării inculpaților O.S., M.A.C., A.D. și A.F. prin intermediul

autorităților spaniole din care rezultă că aceștia, la data îndeplinirii

procedurii de citare, nu mai locuiau la adresele indicate în fața Judecătoriei

de Instrucție nr. 3 Benidorm; - procesele-verbale de certificare și redare în

formă scrisă a înregistrărilor audio din 25 octombrie 2011 și 5 octombrie 2012;

- notele de redare în formă scrisă a comunicațiilor interceptate și înregistrate

în baza mandatului judecătoresc nr. 03031-43-1-2010-0011444 emis de Judecătoria

de Instrucție nr. 3 Benidorm, Spania, respectiv în baza autorizațiilor de

interceptare nr. 49/2010, 19/2010, 26/2010, 47/2010, 24/2010, 48/2010; - acte

din care rezultă că inculpatul O.S. nu deține în România bunuri mobile sau

imobile; - Ordonanța din 24 septembrie 2012 prin care s-a dispus în baza art.

912 alin. (5) C. pen. folosirea comunicațiilor purtate la data de 15 mai 2011

orele 08:45:20 între D.J.A. și B.A. care au fost interceptate și înregistrate

în Dosarul nr. 3/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Covasna și nota

de redare nr. 62 din dosarul menționat; - traducerea actelor relevante

întocmite de către Comisariatul de Provincie din Alicante, UCRIF, Grupul I și

Judecătoria de Instrucție nr. 3 Benidorm în cauza privind Dosar nr.

001597/2010; - Ordinul judecătoresc nr. 67/2011 din 22 februarie 2011 pronunțat

de Judecătoria de Instrucție nr. 3 Benidorm în Dosarul nr. 001597/2010 prin

care s-a dispus transferul către România a procedurii penale în favoarea

Ministerului Public - PLCCJ conform cererii înaintată de D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Covasna și Dosarul nr. 001579/2010 în original.

În faza de urmărire

penală, după ce i s-au adus la cunoștință acuzațiile și celelalte drepturi

procesuale, în prezența unui avocat, inculpatul O.S. nu a dorit să dea

declarații în fața anchetatorilor români, prevalându-se de dreptul la tăcere,

însă, în fața instanței de judecată, după citirea actului de sesizare și aducerea

la cunoștință a drepturilor procesuale prev. de art. 70 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul a revenit asupra acestei poziții procesuale, acceptând să dea

declarație în prezenta cauză.

Inculpatul O.S. a

declarat că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în

sarcina sa prin actul de sesizare, arătând în esență că nu a înșelat și

recrutat părțile vătămate în vederea exploatării din punct de vedere sexual, el

a vrut doar să le ajute să își găsească un loc de muncă în străinătate, iar în

ceea ce o privește pe partea vătămată K.K.I. interesul a fost unul comun să îl

ajute în afacerea cu kurtockalacs.

În concret,

referindu-se la fiecare dintre acuzațiile aduse, prin declarația dată în fața

instanței, inculpatul a susținut că pe B.I. a cunoscut-o prin intermediul lui

B.T., care l-a rugat să o ajute pe acesta să se angajeze ca dansatoare la un

club în Spania. Astfel, s-au întâlnit în parcul central din Sfântu Gheorghe

unde au discutat despre condițiile în care aceasta urma să lucreze. După aproximativ

2 zile a fost sunat de B.I. care mi-a spus că mama ei vrea să îl cunoască

personal. Imediat după convorbirea telefonică s-a întâlnit cu B.I. aproape de

barul L. și împreună cu aceasta am mers la mama ei în piața centrală din Sfântu

Gheorghe, unde aceasta lucra ca vânzătoare. Mama părții vătămate B.I. l-a

întrebat atunci dacă e sigur locul de muncă propus și, totodată, i-a cerut să

aibă grijă de ea. Ulterior, s-a dus împreună cu B.I. la Serviciu de Evidență a

Persoanei pentru ca aceasta să obțină un nou act de identitate întrucât cel

vechi expirase. După eliberarea noului act de identitate, s-a întâlnit din nou

cu mama victimei care a reiterat rugămintea de a avea grijă de fiica ei, apoi a

plecat împreună cu B.I. în Spania. Au călătorit cu avionul iar biletele de

avion le-au luat din agenție. Au ajuns în aeroportul din Valencia unde au fost

așteptați de M.A.C. Cu autoturismul condus de acesta marca ..... s-au deplasat

în localitatea Benidorm, unde s-au cazat într-un apartament ce aparținea lui

B.M. În prima zi a ieșit în oraș cu M.A.C. și B.I. A doua zi a aflat că a murit

mama prietenei sale, astfel că a fost nevoit să se întoarcă în țară, iar partea

vătămată B.I. a rămas în Spania. Înainte de a pleca în România, când s-a dus la

patronul firmei să-l înștiințeze despre evenimentul la care trebuia să

participe, s-a interesat de loc de muncă pentru partea vătămată B.I. la barul

unde el era angajat, ca om de ordine. Patronul i-a comunicat atunci că pe

moment are o dansatoare, însă peste puțin timp începe sezonul și va mai avea

nevoie de încă una. S-a întors la apartamentul unde era cazată partea vătămată

și a stabilit de comun acord cu aceasta, să îl aștepte timp de o săptămână. A

venit în România și a rămas aproximativ o lună de zile, întrucât prietena lui era

distrusă. În timp ce se afla în țară a vorbit prin telefon cu M.A.C. și i-a

cerut acestuia să o ajute pe I. să se întoarce în țară, întrucât aceasta nu mai

rezista acolo. Astfel, M.A. a condus-o pe I. într-o stație de autocar din

Benidorm și aceasta a revenit în țară după aproximativ 10 zile. Inculpatul

susține că nu corespunde adevărului susținerea din actul de sesizare că ar fi

primit vreo sumă de bani de la M.A.C. pentru că a transportat-o pe B.I. în

Spania. Când victima B.I. a sosit în țară, el împreună cu mama ei a așteptat-o

în autogara din Brașov. Mama acesteia a plătit contravaloarea transportului,

după care cu mașina de la firma de taximetrie pe care el o conducea le-a

transportat în Sfântu Gheorghe.

Pe martora V.I. a

cunoscut-o în timp ce lucra la Balvanyos, aceasta vindea afine pe drumul

principal care duce la Hotelul C. din Covasna. S-a oprit să cumpere afine,

ocazie cu care acesta l-a întrebat dacă poate să-i facă rost de țigări ieftine.

I-a adus martorei V.I., în mai multe rânduri țigări și de fiecare dată aceasta

l-a rugat să-i găsească un loc de muncă fiicei sale V.L.T. La a treia sau a

patra întâlnire i-a spus martorei V.I. că ar putea să o ajute să obțină un loc

de muncă în Spania la împărțit de fluturași pentru localul unde lucra, în perioada

de sezon. A patra sau a cincea oară când s-a întâlnit cu martora V.I. aceasta a

venit împreună cu V.L. și prietena acesteia K.K.I. Atunci i-a spus lui V.I.

când o să fie sezon o să încerce să o ajute pe fiica sa să-și găsească un loc

de muncă în Spania. În toată discuția pe care a purtat-o cu acestea, martora îi

spunea fiicei sale că nu se duce nicăieri. Ulterior, a mai avut o întâlnire, de

data aceasta doar cu cele două minore V.L.T. și K.K. ocazie cu care le-a dat

acestora țigările pe care le-a promis martorei V.I., după care s-au despărțit.

S-a întâlnit apoi cu M.A.C. în Sf. Gheorghe care i-a propus să facă

kurtoskalacs în localitatea Benidorm din Spania, unde martorul B.M. deține un

local cu o terasă și el trebuie să ducă doar mașina de făcut kurtos. După

aproximativ o săptămână s-a întâlnit în stația Petrom din Sfântu Gheorghe cu

B.M. ocazie cu care a discutat despre afacerea respectivă. Pentru această

activitate era nevoie de 2 persoane, astfel că și-a amintit de K.I. și la

momentul când s-a dus din nou să-i ducă țigări martorei V.I., s-a întâlnit cu

K.K. căreia i-a propus să meargă în Spania să îl ajute la kurtos. Aceasta a

fost de acord, însă a spus că trebuie să vorbească și cu părinții. După 2 - 3

zile a mers în Bixad și s-a întâlnit cu K.I. pe străduța unde a cunoscut-o

prima dată. S-au deplasat împreună la o casa unde i-a prezentat-o pe bunica ei,

timp în care a apărut și mama acesteia. Atunci a deschis subiectul despre

afacerea cu kurtos în care ar putea să îl ajute K.I. Mama minorei nu a fost de

acord ca I. să plece în Spania, la fel și bunicii. El a ieșit cu minora I. la

poartă și i-a spus acesteia când se vor hotărî părinții ei, să îl contacteze.

După 4 - 5 zile I. l-a sunat și i-a spus că a rezolvat cu mama, ocazie cu care

el i-a spus lui I. că trebuit să vină cu mama ei la notar la Sf Gheorghe pentru

întocmirea unei procuri. S-au întâlnit la biroul notarului G.C. aici a fost

întocmită procura în care mama lui I. a fost de acord ca fiica ei să fie

însoțită de el în Spania. La biroul notarial înainte de semnarea documentului

secretara a citit conținutul acestuia în limba maghiară unde se specifica că I.

va călători în toate țările de tranzit până în Spania împreună cu el. Peste

câteva zile împreună cu minora K.K.I. a plecat cu autocarul spre Spania. La

granița i s-a spus că dacă nu am cazierul la el nu poate să treacă cu minora.

Astfel, au fost întorși de la Nădlac în Arad cu o mașină pusă la dispoziție de

T.T. - societatea de transport. În Arad s-a înțeles cu I. ca ea să se întoarcă

acasă, iar el să își continue deplasarea în Spania, urmând ca ea să vină

ulterior în Spania cu B.M. El a urcat în următoarea cursă de Spania și

continuându-și deplasarea, iar I. a rămas în Arad, urmând a se întoarce în

Brașov. În Spania a fost așteptat în stația de autocar de A.D. care l-a condus

în apartamentul închiriat de B.M. După aproximativ 20 ore A.D. s-a dus la

stația de autobuz și a adus-o și pe I. care a venit singură în Spania. Nu

corespunde adevărului faptul că la graniță ar fi dat 100 euro pentru a trece

granița împreună cu partea vătămată minoră K.I. De asemenea, nici motivul

pentru care a fost întors de la graniță, reținut în rechizitoriu, nu este real.

Între timp el s-a dus la lucru la localul unde era angajat cu carte de muncă,

iar victima a rămas în apartament. Victima urma să aștepte până când vine

mașina de kurtos. El nu i-am cerut acesteia să întrețină relații sexuale cu

bărbați. I. putea ieși din apartament ori de câte ori dorea, la câteva clădirii

lângă avea telefon public de unde putea să vorbească acasă ori de câte ori

vroia. După aproximativ 10 zile B.M. i-a permis lui I. să-l ajute la debarasat

pe terasa localului pe care îl deținea. I. mergea și se întorcea singură de la

terasă. Nu corespunde adevărului faptul că I. ar fi fost sechestrată în

apartament, sub controlul său și că la un moment dat i-a spus lui B.M. că

aceasta trebuie să plece în România pentru că o să aibă probleme. B.M. a

îmbarcat-o pe K.K.I. în avion și a trimis-o acasă. La aeroport a fost așteptată

de finul lui B.M. care a transportat-o până în Bixad. Acest B.M. i-a dat I. o

grămadă de haine de firmă pentru a nu avea probleme cu mama ei, că nu aduce

bani, întrucât ea le spusese prin telefon că lucrează la un bar și că totul

este bine. Pe B.I. a ajutat-o să meargă în Spania pentru a lucra ca dansatoare

- animatoare la localul unde el era angajat. În cursul anului 2010 a

contactat-o telefonic de mai multe ori din Spania pe V.I. pentru că îi datora

suma de 200 RON și trebuia să-i spună unde să lase bani. Între timp s-a deschis

discuția despre I. și i-a spus că aceasta este bine, lucrează la terasă unde

câștigă bine.

Cu ocazia

dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului, a susținut că la dosarul cauzei

nu există probe certe, care să fie la adăpost de orice dubiu, din care să

rezulte vinovăția inculpatului la comiterea faptelor reținute în sarcina sa. În

continuare, acesta a invocat faptul că vinovăția unei persoane nu se poate

stabili pe baza unor presupuneri, deducții sau interpretări subiective, ci doar

pe baza unor probe concrete, solicitând achitarea inculpatului în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La finalul

dezbaterilor, având ultimul cuvânt inculpatul, a arătat că în cuprinsul

declarațiilor părților vătămate și ale martorilor există o serie de

contradicții, partea civilă K.K.I. neputând indica clar unde s-au cunoscut.

Referitor la partea civilă B.I., inculpatul a susținut că acesta a venit la el

împreună cu B.T. cerându-i să îi facă rost de loc de muncă în Spania, însă după

ce au ajuns în Spania nu a mai apucat să vorbească cu patronul localului,

întrucât a fost nevoit să se întoarcă în România pentru a participa la

înmormântarea mamei prietenei sale și nu știe ce s-a întâmplat după plecarea

lui. De asemenea, a mai susținut că la dosar nu există nici o probă din care să

rezulte că el ar fi vândut-o pe B.I. lui M.A.C., iar simplele discuții

telefonice dintre doi traficanți, respectiv D.J.A. și B.A. nu poate duce la

probarea faptelor reținute în sarcina sa. Cu privire la partea civilă K.K.I.,

inculpatul a susținut că mama acesteia știa că fiica ei urmează să plece în

Spania, chiar el a fost cel care i-a spus adevărul, mai mult mama părții civile

i-a spus că fiica ei a abandonat studiile și l-a rugat să-i facă rost de un loc

de muncă. Din discuțiile purtate cu aceasta a aflat să se pricepe la preparat

kurtoskalacs și s-a gândit că ar putea să îl ajute, motiv pentru care a luat-o

cu el în Spania, dar din păcate această afacere nu s-a concretizat. Cât

privește procura notarială acesta a relatat că el a menționat expres secretarei

notarului, în prezența mamei părții civile, că urma să plece cu partea civilă

K.I. în Spania, însă i s-a spus că nu trebuie trecut în actul notarial decât

prima țară, respectiv, Ungaria, restul țărilor ce urmau să fie tranzitate,

fiind în spațiul Schengen, nefiind necesar a fi menționate. Astfel, a susținut

nu este adevărat că partea civilă K.K.I. s-ar fi prostituat, mai ales că locuia

într-un apartament închiriat de B.M. unde locuiau mai multe persoane, în care

nu s-ar fi putut practica prostituția. De altfel, chiar partea civilă l-a rugat

să nu îi spună mamei sale că pleacă în Spania, ci că pleacă în Ungaria. Pe de

altă parte, acesta a arătat că timp de 3 luni de zile a fost verificat zi și

noapte de autoritățile spaniole și dacă ar fi fost implicat în astfel de fapte

ar fi fost descoperit și reținut.

În concluzie,

inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în

sarcina sa, nu a înșelat și nici nu a recrutat părțile vătămate în vederea

exploatării acestora din punct de vedere sexual.

Instanța de fond a

reținut că apărările formulate de către inculpat pe parcursul cercetării

judecătorești sunt contradictorii și totodată nu au suport probator, din contră

ele sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Împrejurarea că

inculpatul O.S. a recrutat-o pe partea vătămată B.I. în vederea obligării la

practicarea prostituției, rezultă în mod neîndoielnic din declarația părții

vătămate B.I., dată în faza de urmărire penală, care se coroborează cu

declarațiile martorilor F.M., B.A. și D.J.A., date în ambele faze ale

procesului penal. Ultimii doi martori au discutat despre scopul plecării

acestei părți vătămate în Spania și în convorbirea telefonică purtată de ei la

data de 15 mai 2011.

Controlul exercitat

de inculpatul O.S. asupra părții vătămate minore K.K.I. rezultă neîndoielnic

din convorbirea purtată de aceasta cu părinții victimei la data de 5 iunie

2010, precum și din declarațiile părții vătămate V.L.T. și ale martorei V.I.

În cuprinsul declarațiilor

date atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, martora V.I. a

arătat că în timp ce inculpatul O.S. se afla în Spania, a sunat-o de câteva ori

la telefon și ca să o convingă să o lase pe fiica ei să plece în străinătate,

i-a dat-o la telefon pe K.K.I., care i-a spus că este într-un loc bun și să o

lase și pe L. să meargă acolo.

Faptul că partea

vătămată V.L.T. cunoștea că partea vătămată minoră K.K.I. a practicat

prostituția în folosul inculpatului O.S. în Spania rezultă și din comunicațiile

pe care aceasta le-a purtat cu terțe persoane.

De asemenea și

martorul B.M. - persoana care deținea imobilul unde a fost cazată victima - a

declarat că are cunoștință de faptul că partea vătămată minoră K.K.I. a

practicat prostituția în folosul inculpatului O.S.

În procesul de

analiză a probelor, tribunalul a înlăturat depoziția martorei S.H. care este în

totală contradicție atât cu declarațiile victimei K.K.I. cât și a celorlalți

martori audiați în cauză. Martora a susținut că nu o cunoaște pe victima K.K.I.

și nu s-a întâlnit cu aceasta în apartamentul unde a fost cazată în Spania,

deși victima a identificat-o în acest sens, după planșa foto, în faza de

urmărire penală.

Astfel, probatoriul

administrat în cauză, a răsturnat fără putință de tăgadă prezumția de

nevinovăție, al cărei beneficiar a fost inculpatul, susținerile acestuia în

sensul că a vrut doar să le ajute pe victime să își găsească un loc de muncă în

străinătate, neavând suport faptic pentru a converge spre o asemenea ipoteză.

Prin urmare,

concluziile apărătorului ales al inculpatului care a invocat lipsa probelor

certe de vinovăție, nu sunt primite de către instanță, întrucât întregul

material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești a conturat o stare de fapt ce întărește convingerea instanței că

inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor deduse judecății.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului O.S. care, în cursul lunii iulie 2009, a recrutat-o pe

partea vătămată B.I. căreia i-a promis că-i poate facilita angajarea ca

dansatoare într-un club din Spania, deși în realitate avea intenția de a o

exploata prin obligarea la practicarea prostituției, iar ulterior a

transportat-o în Spania unde a transferat-o lui M.A.C. contra sumei de 1.000

euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de

persoane” prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind

prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și

completările ulterioare.

De asemenea, fapta

inculpatului O.S. care, la începutul lunii martie 2010 a recrutat-o pe partea

vătămată minoră K.K.I. care în acea perioadă avea vârsta de 15 ani,

promițându-i angajarea la un restaurant în Ungaria, pentru a obține în acest

fel consimțământul reprezentantului legal al minorei în vederea părăsirii

teritoriului României, iar ulterior a transportat-o în Spania unde, profitând

de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-și exprima voința, a obligat-o în

perioada martie-iunie 2010 să practice prostituția, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin.

(1), (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de

persoane, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, fapta

inculpatului O.S. care în cursul lunii decembrie 2009 a încercat să o recruteze

pe partea vătămată minoră V.L.T., care la acea dată avea vârsta de 15 ani,

promițându-i angajarea în Spania la „împărțit de fluturași”, pentru a obține în

acest fel consimțământul reprezentantului legal al minorei, consimțământ care

însă nu a fost acordat, constituie tentativă la infracțiunea de „trafic de

minori" prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1), (2)

din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane,

cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la

încadrarea juridică dată acestei din urmă fapte prin rechizitoriu, instanța de

fond a apreciat că în lipsa consimțământului reprezentantului legal al minorei,

mijlocul folosit de către inculpat constând în promisiunea mincinoasă de

angajare în străinătate, deși apt să producă rezultatul cerut de norma de

incriminare, nu au avut ca urmare atragerea victimei în această activitate,

deci, acțiunea de recrutare nu s-a consumat, ci a rămas în forma tentativei.

Astfel, în baza art.

334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită

asupra părții vătămate V.L.T., din infracțiunea de trafic de minori prevăzut de

art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, în tentativă la infracțiunea

de trafic de minori prevăzut de art. 20 C. pen., raportat la art. 13 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, văzând că

de la data comiterii acestei infracțiuni (iulie 2009) și până în prezent,

textul acestei infracțiuni, a suferit modificări prin Legea nr. 230/2010, cu

privire la limitele de pedeapsă (în vechea formă limitele de pedeapsă erau

închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, iar în noua

reglementare acestea sunt închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor

drepturi), tribunalul reținând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului,

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen.

În procesul de

individualizare al pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere,

potrivit art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator,

precum și limitele de pedeapsă reduse la jumătate potrivit art. 21 C. pen.,

pentru fapta comisă în forma tentativei, dispozițiile părții generale ale

Codului penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al

fiecărei fapte săvârșite de către inculpat, precum și circumstanțele personale

ale acestuia.

Din referatul de

evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul

Covasna, în cursul judecății, rezultă că inculpatul O.S. are vârsta de 35 de

ani, nu are antecedente penale, a absolvit școala profesională profilul

tâmplar-parchetar, provine dintr-o familie legal constituită (tatăl său a

decedat când inculpatul avea vârsta de 7 ani ), începând cu anul 2010 și până

la arestare, a lucrat ca om de ordine într-un local din Spania, unde a locuit

cu chirie împreună cu concubina sa. A locuit în Sfântu Gheorghe într-un imobil

situat pe str. Ț., însă după plecarea în Spania a vândut această casă. Nu a

locuit niciodată la adresa din actul de identitate care aparține unei rude,

fiind nevoit să apeleze la ajutorul acesteia pentru reînnoirea cărții de

identitate. Ulterior inculpatul a cumpărat o garsonieră în Sfântu Gheorghe în

care locuiește singură mama acestuia.

Astfel, la stabilirea

și aplicarea pedepselor, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale

comiterii faptelor, astfel cum au fost pe larg descrise în starea de fapt,

gradul mediu de pericol social al faptelor, atitudinea procesuală a

inculpatului care a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în cauză și

celelalte elementele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv lipsa

antecedentelor penale, existența unei calificări profesionale și a unui loc de

muncă (până la arestarea sa) care îi putea asigura un echilibru financiar,

împrejurări față de care instanța prin reținerea dispozițiilor art. 74 alin.

(1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului O.S., pentru

fiecare faptă comisă, câte o faptă sub limita minimă prevăzută de lege.

Pe baza acestor

criterii, tribunalul a aplicat inculpatului O.S. pedeapsa de 2 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

asupra părții vătămate/parte civilă B.I.; pedeapsa de 6 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei închisorii, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori asupra

părții vătămate/parte civilă K.K.I. și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei închisorii, pentru tentativă la infracțiunea de trafic de minori

săvârșită asupra părții vătămate V.L.T.

Cele trei infracțiuni

fiind comise în concurs real, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 alin. (3) C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 6 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul O.S. Acesta a solicitat admiterea apelului

declarat împotriva Sentinței penale nr. 27 din 6 iunie 2013 pronunțată de

Tribunalul Covasna în Dosarul penal nr. 3058/119/2012, iar în temeiul art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentința apelată, și pe cale de

consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., instanța de apel să dispună achitarea inculpatului

pentru toate cele trei fapte infracționale pentru care a fost trimis în

judecată și condamnat de către instanța de fond.

Inculpatul a arătat

că prin rechizitoriul care a stat la baza sesizării instanței de judecată, se

susține că inculpatul ar fi fost ajutat de către alte trei persoane, respectiv

M.A.C., A.F. și A.D., persoane care sunt scoase de sub urmărire penală, motivat

de faptul că, din probele administrate în cauză nu s-a reușit să se dovedească

faptul că aceste trei persoane au constituit un factor determinant în

recrutarea și transportarea părților vătămate în Spania. De asemenea, a arătat

că este surprinzător faptul că pe parcursul urmăririi penale DIICOT - Biroul

Teritorial Covasna a solicitat efectuarea prin comisie rogatorie activități de

supraveghere și de cercetare penală a inculpatului pe timp de 3 luni de zile,

comunicându-se la dosarul cauzei un amplu material de cercetare care se

regăsește la pagina 340 și următoarele din dosarul de urmărire penală. Din

materialul de cercetare penală întocmit de organele polițienești din Spania a

rezultat faptul că, urmare a măsurilor de supraveghere prin interceptarea

convorbirilor telefonice și prin supraveghere efectivă, nemijlocită, prin

acțiunile de filaj, nu numai a inculpatului O.S., ci a tuturor persoanelor care

erau cazate în același bloc, nu a rezultat niciun fel de indiciu din care să se

presupună sau să constituie baza presupunerii că inculpatul sau altă persoană

din anturajul său a săvârșit fapte de natură infracțională. Cu toate acestea,

deși față de cei pentru care însăși procurorul de caz prin rechizitoriul pe

care l-a întocmit a afirmat că sunt vârfurile de lance ale presupusei

activități infracționale inițiate și desfășurate de către inculpatul O.S., sunt

scoși de sub urmărire penală, activitate nemijlocită de supraveghere

polițienească prin filaj, prin alte investigații etc; de asemenea procurorul de

caz nu a reușit să pună pe parcursul a mai bine de trei luni de zile în

evidență, niciun fel de activitate infracțională în ceea ce privește pe

inculpatul O., și totuși instanța de fond l-a condamnat pe acesta. De asemenea,

din audierea inculpatului, a celorlalte părți pretins a fi vătămate, precum și

a martorilor în fața instanței de fond nu au rezultat probe care să fie la

adăpost de orice fel de dubiu vizavi de stabilirea cu claritate a vinovăției

inculpatului în ceea ce privește cele trei fapte de natură infracțională.

În ceea ce o privește

pe partea civilă B.I. pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani

închisoare reținându-i-se circumstanțe atenuante potrivit art. 74 C. pen.,

întrucât la solicitarea sa a fost dusă de către inculpat în Spania, însă a doua

sau a treia zi din cauza faptului că o rudă apropiată a persoanei cu care

inculpatul trăia în concubinaj în Spania, a fost nevoit să se întoarcă în

România; o altă activitate de legătură vizavi de partea vătămată nu s-a reușit

să se demonstreze prin probele administrate la dosar nici în faza de urmărire

penală, nici în cea de judecată. Pentru simplele afirmații pe care această

parte vătămată le-a făcut în fața organelor de urmărire penală, inculpatul este

condamnat.

În ceea ce privește

pe partea vătămată V.L.T., minoră, s-a susținut că inculpatul i-a propus

acesteia să meargă împreună cu el în Spania, unde ar exista posibilitatea

pentru ea să o angajeze și să realizeze venituri substanțiale din activitatea

pe care o desfășura. Însă, cum această parte era minoră la momentul la care

s-au purtat, era necesară pentru trecerea sa peste frontieră, consimțământul

unuia dintre părinți acesteia. Mama acesteia nu a fost de acord ca fiica sa să

facă această deplasare în Spania unde inculpatul desfășura activități lucrative

pentru care solicitase de la autoritățile competente din Spania emiterea

autorizațiilor necesare. A arătat că, inculpata nu a mai plecat în Spania, și

cu toate acestea se susține prin rechizitoriu și prin hotărârea de condamnare

că scopul urmărit de inculpat ar fi fost acela de a o supune pe aceasta la acte

de prostituție de pe urma căreia el să realizeze foloase materiale. În acest

sens, apreciază că nicio persoană, și cu atât mai mult pentru fapte ce țin de

trafic de persoane, pe presupuneri nu are cum să fie condamnat la 2 ani și 6

luni închisoare. Mai mult decât atât la baza oricărei condamnări trebuie să

stea probe care să răstoarne prezumția de nevinovăție care guvernează firul

procesului penal de la momentul începerii sale și până la momentul rămânerii

definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare, or acest aspect nu s-a

întâmplat cu partea vătămată, intențiile inculpatului la rugămintea sa, au fost

cinstite și corecte.

Referitor la partea

civilă K.K.I., în ceea ce privește probele care se referă la aceasta,

administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, s-a susținut că

acestea sunt contradictorii pentru că această parte vătămată arată că a fost

exploatată sexual în apartamentul pe care îl avea numitul B.M., cu care

inculpatul se afla în legătură și care în Spania avea un bar. A arătat că s-a

mizat pe declarația părții vătămate care a susținut faptul că, pentru a fi

trecută frontiera, actul notarial care i-ar fi fost dat inculpatului viza

deplasarea acesteia în Ungaria și nicidecum în Spania, unde, ulterior a ajuns

inculpatul cu partea vătămată. A apreciat că nu este vina