ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență, În baza lucrărilor dosarului, instanța constată următoarele: La data de 14 aprilie 2011 Înalta Curte a fost sesizată de Tribunalul Harghita cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între această instanță și Tribunalul Vâlcea. Prin sentința penală nr. 72 din 25 martie 2011, Tribunalul Harghita, secția penală, în baza art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul B.A.V. în favoarea Tribunalului Vâlcea. În baza art. 43 C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Harghita și Tribunalul Vâlcea, urmând a fi înaintat dosarul instanței superioare comune, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) și art. 44 C. proc. pen., a fost înlocuită măsurii arestării preventive a inculpatului B.A.V. cu măsura obligării de a nu părăsi țara . Pentru a decide astfel Tribunalul Harghita a reținut că motivul invocat de Tribunalul Vâlcea, precum că strămutarea operează de drept, nu poate fi însușit, întrucât interpretează greșit decizia de strămutare, atribuindu-i o dispoziție inexistentă. Interpretarea deciziei ar da posibilitatea instanței să o aplice în cazuri inexistente la data luării acesteia. La data luării deciziei de strămutare, instanța nu a fost sesizată cu privire la inculpatul B.A.V., ca urmare aplicarea acestei decizii de strămutare în cazul acestui inculpat ar însemna luarea unei hotărâri de strămutare de către o instanță necompetentă.

Normele de procedură penală nu pot fi interpretate largo senso, tocmai pentru a preveni situațiile abuzive. De asemenea, nu se poate reține că motivele strămutării cauzei operează automat și în cazul acestui inculpat. Constatând că Tribunalul Harghita nu este competent să judece dosarul privind pe inculpatul B.A.V. după nici un criteriu, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Tribunalul Vâlcea prin sentința penală nr. 46 din 9 martie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita reținând următoarele: Prin rechizitoriul nr. 77D/P/2010 al DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului B.A.V.

pentru săvârșirea infr. prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen. S-a reținut în actul de sesizare că în jurul numitului P.N. s-a constituit o grupare infracțională, din care făcea parte și inculpatul B.A.V., axată pe comiterea de fapte penale din sfera criminalității informatice, pentru obținerea de foloase materiale, care acționa, în principal, în România, Cehia și Statele Unite ale Americii.

În cadrul acestui grup s-au creat mai multe „ nuclee" , acestea fiind reprezentate , fie de coordonatori ai persoanelor care postează oferte dolosive, intră în contact cu victimele și le determină să încheie tranzacții frauduloase, fie de coordonatori ai persoanelor care au rolul de a încasa sumele de bani expediate de victime, transferate atât prin sisteme rapide de bani , cât și în conturi bancare. În activitatea de coordonare, P.N., era sprijinit direct de B.D.D., acesta asigurând logistic activitatea membrilor grupului, iar T.C.M. și N.A., apropiați ai acestuia, aveau rolul de a rula sume de bani provenite din fraude informatice. Privitor la prima activitate descrisă, rol de coordonator a avut I.S., care supraveghea activitatea desfășurată și de V.V.N.

și B.F.V. Tot astfel, F.I.O., cu sprijinul lui I.L.C. și T.M.R., coordona activitatea desfășurată, printre alții, de C.M., D.C.I., G.M.S., D.M.A. De asemenea, inculpatul B.A.V., G.M.A., C.A.C., fie efectuau direct activități de introducere sau modificare de date informatice prin care rezultau date necorespunzătoare adevărului, în vederea fraudării unor cetățeni străini cu ocazia încheierii de tranzacții prin internet, fie sprijineau aceste activități nemijlocit prin punerea la dispoziție a mijloacelor materiale, inclusiv tehnice și altor resurse prin care să fie comise faptele, având în supraveghere alte persoane . Activități de introducere sau modificare de date informatice prin care au rezultat date necorespunzătoare adevărului , în vederea fraudării cetățenilor străini, au fost desfășurate și de C.O.V., P.M.L., I.C.A., cel din urmă coordonând și activitatea lui C.I.D.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește ridicarea sumelor de bani transferate de victime, F.C.C. a colaborat cu N.E.M., cei doi coordonând activitatea desfășurată în S.U.A. de mai multe persoane , printre care S.C.G., N.C.J., ș.a. O implicare similară în activitățile de încasare a sumelor de bani din S.U.A., prin supravegherea de conturi bancare deschise de mai multe persoane pe nume fictive, a fost desfășurată, printre alții, de F.C.A., în timp ce T.F.T. coordona astfel de activități pe teritoriul Marii Britanii. Inițial, inculpatul B.A.V., alături de persoanele amintite, presupus implicate în activitatea infracțională descrisă , a fost cercetat în dosarul nr. 69D/P/2008 instrumentat de DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea.

Ulterior, prin rechizitoriul din 23 septembrie 2010 întocmit de DIICOT - Biroul teritorial Vâlcea în dosarul nr. 69D/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată a persoanelor menționate anterior, sub aspectul săvârșirii, după caz, infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) c. pen. și art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauza fiind înregistrată, mai întâi, pe rolul Tribunalului Vâlcea și mai apoi, urmare strămutării, pe rolul Tribunalului Harghita (dosar nr. 3468/90/2010).

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de inculpatul B.A.V., la acel moment arestat preventiv în lipsă, formându-se, astfel, dosarul nr. 77/D/P/2010, la rându-i trimis ulterior în judecată, sesizat în acest sens fiind Tribunalul Vâlcea ( dosar nr. 132/90/2011). Tribunalul Vâlcea a reținut că strămutarea judecării cauzelor penale constituie un caz de prorogare judiciară a competenței teritoriale, producându-se o deplasare a acesteia între instanțe de același grad. Într-o asemenea situație, are loc o deviere a traseului procesului penal de la traseul teritorial firesc, competența teritorială legală fiind înlocuită cu una judiciară delegată. Așa cum s-a decis în practica judiciară , admiterea cererii de strămutare produce efecte in rem și erga omnes , cauza penală fiind strămutată în întregul ei și pentru toate părțile.

Din perspectiva acestor considerații Tribunalul Vâlcea a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. Înalta Curte sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Harghita constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe inculpatul B.A.V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din legea nr. 39/2003, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

este Tribunalul Vâlcea pentru următoarele considerente: Potrivit art. 30 alin. (2) C. proc. pen. Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. (1) în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală. Urmărirea penală a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Vâlcea , unitate aflată în raza de competență teritorială a Tribunalului Vâlcea . Inițial Tribunalul Vâlcea a fost sesizat cu rechizitoriul nr. 69/D/P/2008 al DIICOT Vâlcea formându-se dosarul nr. 3468/90/2010, cauză care ulterior a fost strămutată la Tribunalul Harghita.

Față de inculpat a fost disjunsă cauza, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 77/D/P/2010 al DIIICOT Vâlcea din data de 02 ianuarie 2011. Este indubitabil că a fost trimis în judecată pentru fapte săvârșite împreună cu inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 69/D/P/2008, care face obiectul dosarului nr. 3468/90/2010, însă Înalta Curte apreciază că hotărârea de strămutare operează numai în ce privește dosarul nr. 3468/90/2010 neproducând nici un efect asupra prezentei cauze. Înalta Curte constată cu în prezenta cauză nu se regăsește niciunul din cazurile de indivizibilitate prevăzute expres și limitativ de legiuitor în dispozițiile art. 33 C. proc. pen. pentru a se stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului Harghita.

Ca atare în situația de față operează prevederile art. 30 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la competența teritorială, Tribunalul Vâlcea fiind instanța competentă să soluționeze pricina ce formează obiectul dosarului 132/90/2011, instanță căreia îi va trimite cauza spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P UN E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul B.A.V. în favoarea Tribunalului Vâlcea. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2011.