ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
cererii de strămutare de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2011, petentul S.P.P.D. a
solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr.
4670/101/2011 al Tribunalului Mehedinți, arătând că datorită mediatizării
cauzei pe plan local, precum și a presiunii constante și puternice exercitate
asupra părților din proces, nu va putea beneficia de un proces echitabil.
Petiționarul a
mai arătat că, deși completul de judecată pare să nu fie impresionat de actele și
lucrările dosarului, este puțin probabil ca acesta să poată rezista avalanșei de
influențe negative din media, care sunt lipsite de suport probator, existând riscul
vehiculării ideii că justiția nu a fost promptă în condițiile în care în mass-media
s-a vehiculat ideea că inculpații vor fi cercetați chiar și pentru tentativă de
omor.
În dovedirea cererii
de strămutare petiționarii au depus un amplu set de înscrisuri, precum și memorii
scrise.
Potrivit art.
57 C. proc. pen. au fost solicitate informații de la Curtea de Apel Craiova.
Din informarea
transmisă de Curtea de Apel Craiova rezultă că în dosarul a cărui strămutare se
solicită (disjuns din Dosarul nr. 3676/101/2011 al Tribunalului Mehedinți) sunt
cercetați inculpații M.G., E.I., S.P.P.D., Ș.E., toți în stare de arest preventiv,
și B.R., în stare de liberate, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor prev. de
art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1), art. 250, art.
189 ș.a.
Referitor la cererea
de strămutare s-a reținut că verificările efectuate au confirmat faptul că dosarul
a cărei strămutare se solicită a suscitat un interes deosebit al mass-mediei locale,
încă de la prima propunere de arestare preventivă formulată față de inculpatul Ș.E.,
cauza fiind intens mediatizată, prin prezentarea succintă a stării de fapt ce a
fost reținută prin actele de urmărire penală și chiar prin prezentarea publică a
unor interviuri luate purtătorului de cuvânt al Tribunalului Mehedinți referitoare
la desfășurarea cercetării judecătorești.
De asemenea, s-a
reținut că, la termenele de judecată ale cauzei s-a constatat un interes deosebit
și din partea publicului, prezența fiind mai numeroasă decât la alte cauze, astfel
încât și lucrătorii de poliție au fost mai numeroși, avându-se în vedere necesitatea
asigurării ordinii și a securității desfășurării ședințelor de judecată.
Totodată, s-a
arătat că în cadrul Tribunalului Mehedinți este angajat un grefier cu numele „C.",
însă din relațiile furnizate - care nu au putut fi verificate - acesta a arătat
că nu este rudă cu partea vătămată C.I.
Cu toate acestea,
Curtea de Apel Craiova a concluzionat că în cauză nu există motive legale și temeinice
care să justifice admiterea cererii de strămutare, aprecierile personale ale petiționarului
nefiind susținute de probe și necircumscriindu - se cazurilor prev. de art. 55 C.
proc. pen.
Cererea de strămutare
este nefondată.
Potrivit art.
55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea
unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul
în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor
cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare
a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv
printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În cauză, niciuna
dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite, aspectele invocate de petent
nu se circumscriu situațiilor care, potrivit textului de lege invocat, justifică
strămutarea cauzei.
În acest sens,
se constată că suspiciunile petentului în sensul că imparțialitatea și obiectivitatea
magistraților ar putea fi afectate datorită influenței și climatului în care se
desfășoară procesul penal și mediatizării cauzei nu sunt susținute de probe, acestea
neputând constitui motiv de suspiciune cu privire la posibila părtinire a instanței.
Corespunzător,
se constată că măsurile privind însoțirea părților vătămate și a martorilor la sediul
instanței și în sala de judecată de către lucrători din cadrul I.P.J. Mehedinți
care au participat la ancheta penală a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți
- au un caracter pur administrativ, justificate de necesitatea asigurării normalei
desfășurări a procesului penal, în raport de numărul foarte mare al persoanelor
care au participat la judecarea cauzei, astfel de elemente neputându-se circumscrie
unor eventuale indicii ale lipsei de imparțialitate a instanței.
Deopotrivă, nici
legătura de rudenie (nedovedită) dintre o parte vătămată și unul dintre grefierii
secției penale a Tribunalului Mehedinți și nici articolele din presa locală, precum
și aserțiunile purtătorului de cuvânt al instanței pe tema dosarului cauzei nu se
circumscriu vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 55 C. proc. pen. care să
justifice admiterea cererii de strămutare, nefiind dovedită așa zisa imparțialitate
a instanței și nici legătura de cauzalitate dintre aceasta și elementele anterior
menționate.
În acest sens
se reține că, în cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie
analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este
imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită
cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,
unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea
judecătorului interesat.
Curtea Europeană
a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene,
în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față,
Înalta Curte, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. și de datele
expuse, apreciază că temerile petentului nu sunt justificate, membrii instanței
fiind magistrați de profesie, prezumați a fi lipsiți de orice prejudecată sau de
parțialitate.
Ca atare, neexistând
motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată,
cererea formulată de petiționarul S.P.P.D. pentru strămutarea judecării cauzei ce
formează obiectul Dosarului nr. 4670/101/2011 al Tribunalului Mehedinți.
Obligă
petiționarul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 19 martie 2012.