ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.06.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3855/2011

HOTĂRÂRE
30.06.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3855/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 480 din 27 ianuarie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de SC V.P.

SRL, împotriva Deciziei nr. 29 din 12 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a constatat că decizia contestată este irevocabilă, fiind

dată într-o altă cale extraordinară de atac - revizuire și, prin urmare,

potrivit dispozițiilor art. 328 C. proc. civ., nu mai poate face obiectul unei

alte căi de atac.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire contestatoarea SC V.P. SRL criticând-o

pentru vicii de procedură și de fond de natură a atrage nulitatea acesteia.

Prin Decizia nr. 2239

din 14 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de SC V.P.

SRL

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ., pot face obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, iar, potrivit art. 320 alin. (3) din același

Cod, hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată.

În acest context, s-a

constatat că, respingând contestația în anulare formulată de SC V.P. SRL ca

inadmisibilă, instanța învestită cu soluționarea acesteia nu a evocat fondul,

astfel încât nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate a cererii de

revizuire, impusă de norma legală menționată mai sus, impunându-se respingerea

acesteia ca atare.

Împotriva Deciziei

nr. 2239 din 14 aprilie 2011 petenta SC V.P. SRL a formulat cererea de față,

calificată ca fiind contestație în anularea acestei decizii.

În conținutul cererii

nu se fac referiri la motivele reglementate la art. 317-318 C. proc. civ., fiind

susținute critici privind sentința civilă nr. 380/F/2002 a Tribunalului București

prin care fusese respinsă acțiunea formulată de societatea comercială în contradictoriu

cu Ministerul Economiei și Finanțelor, rămasă irevocabilă prin nerecurare.

De asemenea, în conținutul

cererii de contestație în anulare se fac referiri și la sentința civilă nr. 1801

din 11 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, prin care acțiunea aceleiași societăți comerciale a fost respinsă ca inadmisibilă

în raport cu Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și ca formulată împotriva

unor persoane fără calitate procesuală pasivă în raport cu pârâții C.I., H.M. și

M.G..

Analizând cererea de contestație

în anulare a Deciziei nr. 2239 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu

dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ., se constată că aceasta este nefondată,

fiind lipsită de orice temei legal.

Astfel, potrivit art.

317 alin. (1) și (2) C. proc. civ., „(1) Hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai

dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat

pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor

de ordine publică privitoare la competență. (2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele

mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs,

dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă

recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

De asemenea, potrivit

art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate

cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Or, din conținutul cererii

de contestație în anulare nu rezultă niciuna dintre situațiile reglementate de dispozițiile

legale citate mai sus, cererea fiind, astfel nefondată, urmând să fie respinsă ca

atare.

Respinge contestația în anulare formulată de SC

V.P. SRL București împotriva Deciziei nr. 2239 din 14 aprilie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-14
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2239/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 480 din 27 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins,
ÎCCJ 2011-11-29
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5737/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 480 din 27 ianuarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins c
ÎCCJ 2013-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7215/2013
tardivității acțiunii și prescrierii dreptului la acțiune, în raport de modul de soluționare a acțiunii pe cale de excepție a inadmisibilității, au fost respinse ca rămase fără obiect. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs r
ÎCCJ 2011-10-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4742/2011
sensul că a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, reținându-se că, deși se întemeiază în drept pe disp. art. 16 din Legea nr. 550/2002, este vorba despre o acțiune în constatare care este inadmisibilă. Or, în speță, se constată că prin de
ÎCCJ 2011-06-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3724/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia contestată Prin decizia nr. 1457 din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de conte
Sursă