ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 726/2012

Asupra cererii de revizuire de față;

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 22 februarie 2011, revizuenta B.F.C. a solicitat, în

contradictoriu cu intimatul G.A.G., revizuirea deciziei nr. 19 din 18 ianuarie

2011, pronunțat de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a luat act de

tranzacția părților privind pensia de întreținere și modalitatea de vizitare a

minorului G.A.H., în sensul ca acesta să-și petreacă jumătate din timp cu un

părinte și jumătate cu celălalt.

În motivarea cererii de revizuire,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a

arătat că decizia menționată este contrară deciziei civile nr. 466 din 2

decembrie 2010 a Tribunalului Arad, secția civilă, prin care s-a constatat că

actul intitulat „tranzacție”, încheiat de părți la data de 8 decembrie 2009,

este lovit de nulitate absolută și parțială în ceea ce privește înțelegerea

referitoare la programul de vizitare a minorului.

Revizuenta a arătat că a fost

determinată prin șantaj de către intimat să semneze respectiva tranzacție, în

lipsa căreia fostul său soț nu ar fi fost de acord cu divorțul, iar minorul ar

fi suportat grave traume psihice, din cauza duratei de aproape 1 an a

procesului.

Intimatul G.A.G. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire ca tardiv introdusă,

iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., obiectele celor două pricini fiind diferite, iar

între dispozitivele celor două hotărâri neexistând contrarietate.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 281 din 22 martie 2011, a declinat competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, având în vedere dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire

formulată de revizuenta B.F.C. împotriva deciziei nr. 18/ R din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, Curtea va constata că aceasta a fost declarată în

termenul legal de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

calculat de la pronunțarea ultimei hotărâri, respectiv de la data de 18

ianuarie 2011, când s-a pronunțat decizia nr. 19 a Curții de Apel Timișoara,

calea de atac extraordinară a revizuirii.

Astfel, cererea de revizuire,

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 22 februarie 2011 a fost depusă la Oficiul Poștal la data de 17 februarie 2011, așa cum rezultă din ștampila

aplicată pe plic (fila 5 din dosarul Curții de Apel Timișoara).

Ca atare, se va constata depunerea

în termenul legal a cererii de revizuire, actul procedural fiind îndeplinit

prin poștă, chiar dacă înregistrarea la instanță s-a făcut la o dată ulterioară

expirării termenului de 1 an.

În ceea ce privește motivul de

revizuire invocat, prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va

constata că aceste este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat

(nr. 18 din 18 ianuarie 2011, și nu 19 din 18 ianuarie 2011 cum eronat a

indicat revizuenta), pronunțată în Dosarul nr. 707/238/2009, Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, a admis recursul declarat de pârâtul G.A.G. împotriva

deciziei civile nr. 253 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad,

pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul declarat de pârât împotriva

sentinței civile nr. 927 din 8 decembrie 2009 și a încheierii din 21 aprilie

2010, ambele pronunțate de Judecătoria Gurahonț și a inclus în conținutul

hotărârii de expedient și mențiunile din paragraful 2 al tranzacției părților,

emise de instanța de fond. Ca atare, s-a luat act de modalitatea convenită de

părți privind contribuția egală de întreținere pe seama minorului G.A.H.,

precum și de timpul egal de vizitare, creștere și educare a minorului. S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței.

Prin decizia pretins contrară, nr. 466

din 2 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă, în Dosarul nr.

435/238/2010, s-a respins apelul declarat de reclamantul G.A.G. împotriva

sentinței civile nr. 536 din 14 iulie 2010 a Judecătoriei Gurahonț, sentință prin care s-a respins acțiunea reclamantului și s-a admis cererea reconvențională

formulată de pârâta B.F.C., constatându-se că actul numit „tranzacție” încheiat

de părți la data de 8 decembrie 2009, este lovit de nulitate absolută și

parțială în ceea ce privește înțelegerea părților ca minorul să-și petreacă

jumătate din timp cu un părinte și jumătate din timp cu celălalt părinte.

Decizia menționată, în raport cu

care s-a invocat contrarietatea, a fost modificată, ca urmare a admiterii

recursului declarat de G.A.G., prin decizia nr. 788/ R din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre prin care s-a admis apelul reclamantului împotriva

sentinței civile nr. 536 din 14 iulie 2010 a Judecătoriei Gurahonț, ce a fost schimbată în parte în sensul respingerii cererii reconvenționale formulate de

pârâtă, pentru constatarea nulității parțiale a tranzacției.

Prin această decizie s-a reținut că

hotărârile pronunțate în cauzele ce privesc situația copiilor minori nu se

bucură de autoritate de lucru judecat absolută, fiind permisă adaptarea

permanentă a măsurilor dispuse de instanță la interesele în continuă

transformare ale minorilor.

Prin considerentele acestei decizii,

instanța de recurs a făcut referire la decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, a cărei revizuire s-a solicitat, reținând, însă, că ulterior

semnării tranzacției, între părți au intervenit neînțelegeri, interesul

superior al copilului fiind pus în pericol câtă vreme părinții nu mai pot

coopera pentru a asigura prezența copilului în mod egal în familiile lor.

Prin urmare, Curtea va reține că,

urmare a modificării în recurs a deciziei nr. 466 din 2 decembrie 2010 a Tribunalului Arad, în raport de care s-a invocat contrarietatea, precum și a împrejurării că

prin această hotărâre (decizia nr. 788/ R din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Timișoara) s-a făcut referire și a fost avută în vedere decizia a cărei

revizuire s-a solicitat, nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., nefiind încălcat principiul puterii lucrului judecat și neexistând tripla

identitate prevăzută de art. 1201 C. civ.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va respinge cererea de restituire formulată de revizuenta B.F.C. împotriva

deciziei nr. 18/ R din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuenta B.F.C. împotriva deciziei nr. 18/ R din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 07 februarie 2012.