ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3480/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 25 octombrie 2010, Tribunalul Covasna, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat, încadrarea juridică a faptei de viol, din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b, b

1

) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), b

1

) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe inculpatul G.F., cetățean român, fără studii, fără loc de muncă, necăsătorit, cu 6 copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de incest.

În baza art. 180 alin. (2) și alin. (2

1

) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire asupra unui membru de familie.

În baza art. 33 lit. a), b), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a aplicat inculpatului G.F. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 113 C. pen., a obligat pe inculpat la tratament medical, până la însănătoșire, tratamentul se efectuează și pe durata executării pedepsei de 12 ani închisoare.

În baza art. 429 alin. (3) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a sentinței, a dispus comunicarea dispozitivul sentinței și a Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică din 1 noiembrie 2007 întocmit de S.M.L. Covasna, administrației locului de detenție, în vederea punerii în executare a măsurii de siguranță.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore S.M. suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu (în faza de urmărire penală și în cursul judecății) în sumă de 400 RON, s-au suportat din fondul special al Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 2218 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1868 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în faza de urmărire penală, iar suma de 350 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul judecății.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 25 mai 2007, Serviciul de Investigații Criminale al I.P.J. Covasna a fost sesizat despre faptul că minora S.M. în vârstă de 14 ani, a fugit de acasă, deoarece a fost bătută și violată în mod repetat de către tatăl său natural G.F.

Inculpatul G.F. trăiește în relații de concubinaj cu numita S.A., de circa 15 - 16 ani, în urma acestei relații născându-se șase copii, dintre care S.M. este cea mai mare.

Inculpatul G.F. a recunoscut că este tatăl natural al minorei S.M., aspect susținut și de Raportul de expertiză din 16 februarie 2010, întocmit de către Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., dar din cauza unor probleme cu actele de stare civilă, aceasta a rămas cu numele mamei sale.

La data de 25 mai 2007, partea vătămată S.M. a fugit de la domiciliul său, unde locuia cu părinții și s-a prezentat la postul de poliție din jud. Brașov, reclamând că a fost bătută de tatăl său G.F.

Din Raportul de expertiză medico-legală din 13 iunie 2007, întocmit de către S.M.L. Covasna, rezultă că S.M. prezenta, la data examinării, leziuni traumatice vechi, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și obiect tăietor și pot data de 10 - 14 zile anterior momentului examinării, ele necesitând 8 - 9 zile de îngrijiri medicale. Totodată, a mai rezultat că aspectul himenului și al regiunii perineale atestă viață sexuală veche și existența unei nașteri în antecedente.

Despre leziunile corporale prezentate de partea vătămată la acea dată, a fost întocmită o planșă fotografică.

Întrucât partea vătămată - minoră S.M. a refuzat să se mai întoarcă la domiciliu, a fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Covasna care a dispus măsuri de instituționalizare a acesteia, fiind internată, începând cu data de 25 mai 2007, în Centrul de Primire în Regim de Urgență.

În perioada 19 - 26 iunie 2007 minora S.M. a fost supusă unor evaluări psihologice, rezultatul acestora fiind consemnat în raportul psihologic aflat în dosarul de urmărire penală.

Pe parcursul ședințelor de evaluare, minora S.M., la acea dată în vârstă de 14 ani, a relatat că a fost abuzată sexual, în mod repetat, de către tatăl său G.F., începând cu vârsta de 10 ani, relațiile sexuale la care a fost constrânsă, repetându-se foarte des.

Minora a încercat să se opună acestor relații, dar tatăl său a obligat-o, inclusiv prin agresiune fizică, profitând de lipsa mamei minorei de acasă și îndepărtându-i din casă pe ceilalți frați minori.

Din aceste relații incestuoase, la data de 29 iulie 2006 s-a născut minorul S.I., care a fost abandonat în Spitalul orășenesc Baraolt, fiind transferat ulterior la Centrul de Plasament pentru copii cu dizabilități din Baraolt, unde a decedat la data de 5 octombrie 2007.

Prin Raportul de expertiză criminalistică tip ADN din 9 septembrie 2009, întocmit de Institutul de Criminalistică al I.G.P.R., s-a stabilit că inculpatul G.F. este tatăl biologic al minorului decedat S.I., născut de către partea vătămată S.M., cu un indice de paternitate de 99,99955%.

În declarațiile date în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, minora S.M. a arătat că a fost abuzată sexual de către tatăl său, încă de la vârsta de 10 ani și, deși s-a opus în repetate rânduri, era obligată de acesta să întrețină raporturi sexuale cu el.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu proces-verbal de sesizare a organelor de poliție, declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, actele privind externarea minorului S.I. și recoltarea de probe ADN, declarațiile martorilor toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, inițial inculpatul a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu fiica sa pe care a și bătut-o, întrucât nu îl asculta, însă ulterior a revenit asupra acestei declarații negând comiterea faptei și nu își explică rezultatele textului ADN cu privire la copilul născut de S.M.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea, dispunând în prealabil schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de viol în sensul reținerii disp. art. 197 alin. (2) lit. b

1

) C. pen., având în vedere gradul de rudenie în linie directă a inculpatului cu victima.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul G.F.

Criticile aduse de Parchet vizează aspecte de netemeinicie relativ la cuantumul pedepsei aplicate pe care o consideră prea blândă în raport de faptele comise.

De asemenea, procurorul de ședință a criticat sentința penală și sub aspectul încadrării juridice a faptei de viol, solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1), (2) lit. b) și b

1

) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În apelul inculpatului este criticată sentința instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând a se avea în vedere că este bolnav psihic, are în întreținere șase copii minori care sunt întreținuți din pensia de handicap al cărui beneficiar este, solicitând să fie achitat sau să i se aplice o pedeapsă cu suspendarea.

Prin Decizia penală nr. 29 din 8 februarie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva Sentinței penale nr. 49/S din 25 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a desființat-o cu privire la încadrarea juridică a faptei de viol și individualizarea judiciară a pedepselor principale stabilite inculpatului G.F. în privința infracțiunilor de viol și incest.

Rejudecând în aceste limite,

A descotopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de viol dată de prima instanță din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b

1

) și alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A majorat pedeapsa principală stabilită pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) raportat la alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare.

A majorat pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de incest prev. de art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale stabilite, cât și pedeapsa complementară stabilită prin sentința apelată și repusă în individualitatea ei, aplicându-i inculpatului G.F. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.F.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brașov a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu.

În baza art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat G.F. la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul acestuia, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a reținut că se impune înlăturarea din încadrarea juridică a faptei agravante prv. de art. 197 alin. (2) lit. b) C. pen., care se referă la situația în care victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului - motivat de faptul că în cauză este incidentă agravanta prev. de art. 197 alin. (2) lit. b

1

) C. pen., victima fiind fiica inculpatului.

Se reține că, potrivit disp. art. 149

1

C. pen., prin membru de familie se înțelege soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul, situație ce se regăsește în cauza dedusă judecății.

În acest context, a fost invocat și recursul în interesul legii, pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 11/2005.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului a reținut Curtea de Apel Brașov că instanța de fond nu a dat deplină eficiență criteriilor prev. de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor comise, impunând o sancțiune penală mai aspră, așa încât a majorat pedeapsa pentru infracțiunea de viol la 15 ani închisoare.

Reținând că apelul formulat de inculpat în sensul aplicării unei pedepse mai mici, nu este întemeiat, Curtea de Apel Brașov, l-a respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Criticile aduse vizează netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând că în raport de gravitatea faptelor comise să se dispună majorarea pedepselor și aplicarea unui spor determinat de concursul de infracțiuni.

În susținerea recursului, este invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de Parchet nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma coroborării întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect, apreciind instanțele inferioare că sunt întrunite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul faptelor reținute în sarcina sa.

Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu că, inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, rezultând că în perioada 2002 - mai 2007, în mod repetat a obligat-o pe fiica sa minoră S.M., care nu împlinise vârsta de 15 ani, să întrețină raporturi sexuale normale împotriva voinței ei și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, partea vătămată aflându-se în îngrijirea, ocrotirea și educarea sa. Se reține, de asemenea, că la data de 12 mai 2007, inculpatul i-a aplicat fiicei sale minore S.M. multiple lovituri cauzându-i leziuni în mai multe zone ale corpului care au necesitat pentru vindecare circa 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

În faza urmăririi penale, inculpatul a recunoscut faptele în sensul că a întreținut raporturi sexuale cu fiica sa minoră, însă ulterior a revenit asupra acestor declarații, negând comiterea faptelor, fără a face nicio probă care să dovedească cele susținute, astfel încât Înalta Curte apreciază că aceste declarații au fost făcute doar pentru a fi absolvit de răspundere penală.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost bine dozată de instanța de apel, care a acordat eficiența necesară criteriilor prevăzute de disp. art. 72 C. pen. orientând pedeapsa aplicată inculpatului spre mediul prevăzut de lege.

Este adevărat că faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat prin modalitatea de comitere a faptelor, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională ca și faptul că victima este chiar fiica inculpatului, însă în același timp, Înalta Curte ține că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul, prezintă la momentul examinării, oligofrenie gradul I cu tulburări de comportament stare care îi diminuează dar nu îi suspendă discernământul raportat la faptele comise.

În acest sens, a fost recomandat a se lua față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical prev. de art. 113 C. pen., măsură care de altfel a fost dispusă prin sentința instanței de fond.

Ca atare în raport de starea de sănătate a inculpatului, fără însă a minimaliza gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise cu consecințe negative asupra psihicului victimei, apreciază Înalta Curte că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului a fost corect individualizată, instanța de apel realizând o justă proporție între pericolul social al faptei și pedeapsa aplicată, pedeapsă ce este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În raport de toate argumentele prezentate și, întrucât nu au fost identificate alte cazuri de casare care luate în considerare din oficiu să conducă la reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul Parchetului.

Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 29/Ap din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul G.F.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2011.