ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2009

Deliberând asupra recursului, se constată: Prin Decizia penală nr. 6/A din 21 ianuarie 2009 Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. A desființat în întregime Sentința penală nr. 46 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul V.L.L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200 din 18 septembrie 2003 a Judecătoriei Deta, definitivă prin neapelare la 14 octombrie 2003 și a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu închisoare. În baza art. 71 C. pen.

a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale cu închisoarea. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii preventive de 24 ore din data de 21 mai 2003 și arestării preventive de la 10 mai 2005 până la 23 decembrie 2005. A constatat că partea vătămată O.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A obligat pe inculpatul V.L.L. la plata sumei de 725,20 RON către partea civilă Spitalul Județean Brăila reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate O.C. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul V.L.L.

la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța de prim control judiciar a reținut că depozițiile inculpatului conțin elemente contradictorii care nu se coroborează cu declarațiile martorilor, niciunul dintre martori nu menționează că partea vătămată l-ar fi fugărit pe inculpat cu un ciob de sticlă în mână sau că aceasta ar fi căzut de mai multe ori. Ca atare, inculpatul este cel care, prin surprindere, a lovit-o pe partea vătămată, de două ori, o dată foarte intens iar a doua oară superficial, cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit, stilet) în zona stg. a spatelui, după care între ei a izbucnit conflictul văzut în faza inițială de către martori, pe parcursul căruia partea vătămată s-a autoaccidentat la mâna stg., posibil prin cădere pe cioburi de sticlă.

În sensul arătat, Curtea de Apel a interpretat mijloacele de probă constând în declarațiile părții vătămate care se coroborează cu ale martorilor și concluziile rapoartelor de constatare medico-legală din 24 mai 2005 și cel privind detectarea comportamentului simulat. În termen legal, inculpatul a exercitat calea ordinară a recursului, criticând decizia atacată pentru nelegalitate întrucât: - s-au încălcat dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. din moment ce nu a fost analizată niciuna din susținerile apărării și nici nu s-a dispus audierea expertului care a efectuat extrajudiciar constatarea tehnico-științifică a comportamentului simulat sau a unei noi constatări, față de contradictorialitatea concluziilor celei judiciare comparativ cu cea extrajudiciară.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârea atacată cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi dezvoltate cu cele ce succed. Prin Sentința penală nr. 46 din 12 februarie 2008, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Tribunalul Brăila l-a achitat pe inculpatul V.L.L. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., lăsând nesoluționată acțiunea civilă a Spitalului Județean de Urgență Brăila.

În esență, prima instanță a reținut, că în seara zilei de 26 aprilie 2005, după orele 23,00 în restaurantul „C.” din orașul Ianca, între inculpat și partea vătămată a izbucnit un conflict în urma căruia ultimul s-ar fi autoaccidentat prin cădere, producându-și leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 23 - 25 zile îngrijiri medicale, dar care i-au pus în primejdie viața. Just a apreciat prima instanță de control judiciar că apelul parchetului este fondat, în urma reanalizării și coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a judecății în fond cât și în fața instanței de apel stabilindu-se următoarea situație de fapt. Partea vătămată O.C.

a susținut constant că în seara zilei de 26 aprilie 2005, la restaurantul cu pricina, în timp ce consuma băuturi alcoolice cu inculpatul, în urma unor discuții contradictorii legate de un schimb leu - euro și de împrejurarea că i s-a lăsat impresia că i-au fost puse droguri în băutură, în timp ce se întorcea de la toaletă la masă, a simțit o senzație de căldură în spate, singurul cu care avusese conflict și cu care se certase până în acel moment - mai ales că nu erau alți consumatori la mese - fiind inculpatul V.L.L., care de altfel a revenit, tot de la toaletă, imediat și s-a reașezat la masă. Abia apoi, în urma tăieturii, cearta a escaladat în conflict violent, în sensul că partea vătămată i-a aplicat o lovitură de pumn inculpatului și a început să-l fugărească prin local, aruncând spre el cu sticle, pahare și scrumiere.

Niciunul din martorii cauzei nu au putut vedea modul în care partea vătămată a suferit leziunea din zona spate a hemitoracelui. Astfel, martorii B.I., P.M., D.M., M.C. (membrii formației de muzică), G.I. și M.D.G. - care se aflau la masa muzicanților - când au văzut că între inculpat și partea vătămată, care consumau împreună, la o masă, singuri, băuturi alcoolice, spiritele s-au încins, ridicându-se de la masă, de frică, toți au fugit în toaleta localului, de unde au revenit după terminarea scandalului, găsindu-l pe partea vătămată sângerând abundent, împrejurare în care B.I. - șeful formației de muzicanți - i-a acordat îngrijiri, anunțând salvarea. Martorii C.M.G., care se afla în local, dar la o masă mai îndepărtată și șefa restaurantului, T.M., când au văzut că cei doi s-au ridicat în picioare de la masă, înjurându-se reciproc, aruncând unul în altul cu pahare și spărgând sticle, au fugit în bucătărie, de unde au anunțat și poliția.

Declarațiile din faza de urmărire penală au fost menținute și în fața primei instanțe de către martorii M.D.G., M.C., P.M. și C.M.G., în timp ce martorii G.I., B.I. și T.M. și le-au nuanțat - în mod inexplicabil, fără a putea justifica aspectul respectiv - că partea vătămată ar fi căzut cu fața în sus, altul cu fața în jos sau că B.I. nu ar fi afirmat că inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată. Martorul T.C. - propus de către inculpat și în relații de dușmănie cu partea vătămată, a ajuns la locul conflictului după ce acesta se sfârșise. De altfel, nici inculpatul nu este consecvent, declarând contradictoriu în cursul urmăririi penale că ar fi fost urmărit de partea vătămată prin local, acesta fiind înarmat cu gâtul unei sticle tăiate, pentru ca ulterior să renunțe la susținerea sa.

Oricum, probele testimoniale se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală din 24 mai 2005 avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.M.L. „P.D.M.M.” potrivit cu care cele două tipuri de leziuni suferite de către partea vătămată sunt produse cu două obiecte vulnerante diferite, astfel: - la nivelul hemitoracelui stâng plagă tăiată înțepată penetrantă cu interesarea pulmonului stg. produsă prin înțepare și lovire activă cu corp dur tip tăietor-înțepător sau similar; - la nivelul antebrațului și palmei stg., excoriație liniară, iar la nivelul feței laterale a mâinii stg., plagă contuză cu lipsă de substanță tegumentară, leziuni ce s-au putut produce prin zgâriere și acțiunea unui corp dur cu margine tăioasă-neregulată, posibil ciob mare de sticlă, în cadrul unei căderi, ce confirmă afirmația martorului T.C.

care l-a văzut pe partea vătămată ridicându-se de jos, din dreptul mesei la care stătuse. S-a mai precizat prin concluziile respective că leziunea toracică care i-a pus viața în primejdie a fost produsă cu un obiect înțepător-tăietor cu vârf ascuțit cu o lamă având lățimea de 1,5 cm, plaga suferită având o adâncime între 3 - 4 cm și 5 - 5,5 cm. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la neefectuarea constatării tehnico-științifice privind detectarea comportamentului simulat este de menționat că instanța de apel a analizat-o și s-a pronunțat motivat cu privire la aceasta. Astfel, în data de 10 septembrie 2008, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize poligrafice oficiale ca probă judiciară în cursul cercetării judecătorești, pornindu-se de la proba extrajudiciară depusă la dosarul cauzei ce constă în raportul de examinare poligraf din 26 februarie 2007 întocmit de către SC P.C.

SRL. Instanța a încuviințat ca utilă o asemenea probă științifică și a dispus efectuarea ei de către un specialist de la Inspectoratul Județean de Poliție Galați, pentru ca ulterior să revină și să dispună efectuarea acesteia de către I.G.P.R. Apărătorul inculpatului, nici la 10 septembrie 2008 și nici ulterior (08 octombrie 2008, 06 noiembrie 2008, 10 noiembrie 2008, 05 decembrie 2008) nu a solicitat aprobarea participării efectuării constatării a unui specialist - consilier parte și numai când s-a judecat apelul pe fond a invocat o nouă constatare poligraf la care să participe și expertul B.T., din partea inculpatului, mijloc de probă respins motivat de către instanță pe motiv că procedura de la I.G.P.R.

a fost legală, nu au fost obiecțiuni la modul de desfășurare a acesteia sau la numărul de întrebări ori conținutul lor. Prin urmare, critica nu este susținută de modul de desfășurare a judecății în calea de atac a apelului, instanța pronunțându-se motivat pe toate cererile formulate de către apărarea inculpatului. Cum interpretarea probelor dată de către instanța de apel este cea corectă atât în ceea ce privește stabilirea situației de fapt reale cât și a vinovăției inculpatului, soluția adoptată în cauză este legală și temeinică. Ca atare, în temeiul disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.L.L. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.