ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2009

Deliberând asupra

recursului, se constată:

Prin Decizia penală nr. 6/A din 21 ianuarie

2009 Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brăila.

A desființat în

întregime Sentința penală nr. 46 din 12 februarie 2008 a Tribunalului Brăila și

în rejudecare:

A condamnat pe

inculpatul V.L.L. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale cu

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 alin.

(2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C.

pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 200 din 18 septembrie 2003 a

Judecătoriei Deta, definitivă prin neapelare la 14 octombrie 2003 și a dispus

ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, urmând ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 3 (trei) ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea

pedepsei principale cu închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale cu închisoarea.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata reținerii

preventive de 24 ore din data de 21 mai 2003 și arestării preventive de la 10

mai 2005 până la 23 decembrie 2005.

A constatat că partea

vătămată O.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat pe

inculpatul V.L.L. la plata sumei de 725,20 RON către partea civilă Spitalul

Județean Brăila reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate O.C.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul V.L.L. la plata sumei de 500

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că depozițiile inculpatului conțin elemente

contradictorii care nu se coroborează cu declarațiile martorilor, niciunul

dintre martori nu menționează că partea vătămată l-ar fi fugărit pe inculpat cu

un ciob de sticlă în mână sau că aceasta ar fi căzut de mai multe ori. Ca

atare, inculpatul este cel care, prin surprindere, a lovit-o pe partea

vătămată, de două ori, o dată foarte intens iar a doua oară superficial, cu un

obiect tăietor-înțepător (cuțit, stilet) în zona stg. a spatelui, după care

între ei a izbucnit conflictul văzut în faza inițială de către martori, pe

parcursul căruia partea vătămată s-a autoaccidentat la mâna stg., posibil prin cădere

pe cioburi de sticlă. În sensul arătat, Curtea de Apel a interpretat mijloacele

de probă constând în declarațiile părții vătămate care se coroborează cu ale

martorilor și concluziile rapoartelor de constatare medico-legală din 24 mai

2005 și cel privind detectarea comportamentului simulat.

În termen legal,

inculpatul a exercitat calea ordinară a recursului, criticând decizia atacată

pentru nelegalitate întrucât:

- s-au încălcat

dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. din moment ce nu a fost

analizată niciuna din susținerile apărării și nici nu s-a dispus audierea

expertului care a efectuat extrajudiciar constatarea tehnico-științifică a

comportamentului simulat sau a unei noi constatări, față de

contradictorialitatea concluziilor celei judiciare comparativ cu cea

extrajudiciară.

Examinând criticile în raport cu actele și lucrările

cauzei, hotărârea atacată cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în

considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor

fi dezvoltate cu cele ce succed.

Prin Sentința penală nr. 46 din 12 februarie 2008,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Tribunalul Brăila l-a achitat pe inculpatul V.L.L. pentru infracțiunea de

tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175

lit. i) C. pen., lăsând nesoluționată acțiunea civilă a Spitalului Județean de

Urgență Brăila.

În esență, prima

instanță a reținut, că în seara zilei de 26 aprilie 2005, după orele 23,00 în

restaurantul „C.” din orașul Ianca, între inculpat și partea vătămată a

izbucnit un conflict în urma căruia ultimul s-ar fi autoaccidentat prin cădere,

producându-și leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 23

- 25 zile îngrijiri medicale, dar care i-au pus în primejdie viața.

Just a apreciat prima

instanță de control judiciar că apelul parchetului este fondat, în urma

reanalizării și coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul

urmăririi penale, a judecății în fond cât și în fața instanței de apel

stabilindu-se următoarea situație de fapt.

Partea vătămată O.C.

a susținut constant că în seara zilei de 26 aprilie 2005, la restaurantul cu

pricina, în timp ce consuma băuturi alcoolice cu inculpatul, în urma unor

discuții contradictorii legate de un schimb leu - euro și de împrejurarea că i

s-a lăsat impresia că i-au fost puse droguri în băutură, în timp ce se întorcea

de la toaletă la masă, a simțit o senzație de căldură în spate, singurul cu

care avusese conflict și cu care se certase până în acel moment - mai ales că

nu erau alți consumatori la mese - fiind inculpatul V.L.L., care de altfel a

revenit, tot de la toaletă, imediat și s-a reașezat la masă.

Abia apoi, în urma

tăieturii, cearta a escaladat în conflict violent, în sensul că partea vătămată

i-a aplicat o lovitură de pumn inculpatului și a început să-l fugărească prin

local, aruncând spre el cu sticle, pahare și scrumiere.

Niciunul din martorii

cauzei nu au putut vedea modul în care partea vătămată a suferit leziunea din

zona spate a hemitoracelui. Astfel, martorii B.I., P.M., D.M., M.C. (membrii

formației de muzică), G.I. și M.D.G. - care se aflau la masa muzicanților -

când au văzut că între inculpat și partea vătămată, care consumau împreună, la

o masă, singuri, băuturi alcoolice, spiritele s-au încins, ridicându-se de la

masă, de frică, toți au fugit în toaleta localului, de unde au revenit după

terminarea scandalului, găsindu-l pe partea vătămată sângerând abundent, împrejurare

în care B.I. - șeful formației de muzicanți - i-a acordat îngrijiri, anunțând

salvarea.

Martorii C.M.G., care

se afla în local, dar la o masă mai îndepărtată și șefa restaurantului, T.M.,

când au văzut că cei doi s-au ridicat în picioare de la masă, înjurându-se

reciproc, aruncând unul în altul cu pahare și spărgând sticle, au fugit în

bucătărie, de unde au anunțat și poliția.

Declarațiile din faza

de urmărire penală au fost menținute și în fața primei instanțe de către

martorii M.D.G., M.C., P.M. și C.M.G., în timp ce martorii G.I., B.I. și T.M.

și le-au nuanțat - în mod inexplicabil, fără a putea justifica aspectul

respectiv - că partea vătămată ar fi căzut cu fața în sus, altul cu fața în jos

sau că B.I. nu ar fi afirmat că inculpatul a tăiat-o pe partea vătămată.

Martorul T.C. -

propus de către inculpat și în relații de dușmănie cu partea vătămată, a ajuns

la locul conflictului după ce acesta se sfârșise.

De altfel, nici

inculpatul nu este consecvent, declarând contradictoriu în cursul urmăririi penale

că ar fi fost urmărit de partea vătămată prin local, acesta fiind înarmat cu

gâtul unei sticle tăiate, pentru ca ulterior să renunțe la susținerea sa.

Oricum, probele

testimoniale se coroborează cu concluziile raportului de constatare

medico-legală din 24 mai 2005 avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală

din cadrul I.M.L. „P.D.M.M.” potrivit cu care cele două tipuri de leziuni

suferite de către partea vătămată sunt produse cu două obiecte vulnerante

diferite, astfel:

- la nivelul

hemitoracelui stâng plagă tăiată înțepată penetrantă cu interesarea pulmonului

stg. produsă prin înțepare și lovire activă cu corp dur tip tăietor-înțepător

sau similar;

- la nivelul

antebrațului și palmei stg., excoriație liniară, iar la nivelul feței laterale

a mâinii stg., plagă contuză cu lipsă de substanță tegumentară, leziuni ce s-au

putut produce prin zgâriere și acțiunea unui corp dur cu margine

tăioasă-neregulată, posibil ciob mare de sticlă, în cadrul unei căderi, ce

confirmă afirmația martorului T.C. care l-a văzut pe partea vătămată

ridicându-se de jos, din dreptul mesei la care stătuse.

S-a mai precizat prin

concluziile respective că leziunea toracică care i-a pus viața în primejdie a

fost produsă cu un obiect înțepător-tăietor cu vârf ascuțit cu o lamă având lățimea

de 1,5 cm, plaga suferită având o adâncime între 3 - 4 cm și 5 - 5,5 cm.

În ceea ce privește

motivul de recurs referitor la neefectuarea constatării tehnico-științifice

privind detectarea comportamentului simulat este de menționat că instanța de apel

a analizat-o și s-a pronunțat motivat cu privire la aceasta. Astfel, în data de

10 septembrie 2008, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei

expertize poligrafice oficiale ca probă judiciară în cursul cercetării

judecătorești, pornindu-se de la proba extrajudiciară depusă la dosarul cauzei

ce constă în raportul de examinare poligraf din 26 februarie 2007 întocmit de

către SC P.C. SRL.

Instanța a

încuviințat ca utilă o asemenea probă științifică și a dispus efectuarea ei de

către un specialist de la Inspectoratul Județean de Poliție Galați, pentru ca

ulterior să revină și să dispună efectuarea acesteia de către I.G.P.R.

Apărătorul inculpatului, nici la 10 septembrie 2008 și nici ulterior (08

octombrie 2008, 06 noiembrie 2008, 10 noiembrie 2008, 05 decembrie 2008) nu a

solicitat aprobarea participării efectuării constatării a unui specialist -

consilier parte și numai când s-a judecat apelul pe fond a invocat o nouă

constatare poligraf la care să participe și expertul B.T., din partea

inculpatului, mijloc de probă respins motivat de către instanță pe motiv că

procedura de la I.G.P.R. a fost legală, nu au fost obiecțiuni la modul de

desfășurare a acesteia sau la numărul de întrebări ori conținutul lor.

Prin urmare, critica

nu este susținută de modul de desfășurare a judecății în calea de atac a

apelului, instanța pronunțându-se motivat pe toate cererile formulate de către

apărarea inculpatului.

Cum interpretarea

probelor dată de către instanța de apel este cea corectă atât în ceea ce

privește stabilirea situației de fapt reale cât și a vinovăției inculpatului,

soluția adoptată în cauză este legală și temeinică.

Ca atare, în temeiul

disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului

va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.L.L. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 21 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 iunie 2009.