ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

rezoluția nr. 89/P/2011 din 31 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C.

pen. și art. 248 C. pen., față de general locotenent M.O., general de brigadă

ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing. S.R., colonel ing. V.M. și

locotenent colonel ing. B.L. din cadrul S.T.S., întrucât în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv fapta nu există.

Pe baza examinării materialului de

cercetare penală s-au reținut următoarele:

La data de 28 aprilie 2011, numitul A.B.,

în calitate de administrator al SC B.R. SRL, a sesizat Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare cu privire la

faptul că în cursul anului 2010, societatea pe care o reprezintă a furnizat

Poliției locale A.I. și Poliției locale P. software G.P.S.-A.V.L., pentru care

a solicitat S.T.S. comunicarea unor informații necesare setării programului,

însă toate solicitările au rămas fără răspuns și, datorită refuzului

reprezentanților S.T.S. de a-i soluționa favorabil cererea, există riscul

rezilierii contractelor încheiate cu cei doi beneficiari, iar imaginea sa în

rândul potențialilor clienți are de suferit.

Conform susținerilor petiționarului,

în acest timp parametrii vizați ar fi fost comunicați altor firme de profil,

iar acestuia i s-ar fi împiedicat în continuare accesul la datele respective.

Din actele premergătoare efectuate, au

rezultat următoarele:

În perioada 2009-2010, SC B.R. SRL. a

furnizat către Poliția locală A.I. și Poliția locală P., terminale radio T. cu

modul G.P.S., destinate a fi utilizate de forțele care intervin la situațiile

de urgență pe teritoriul acestor localități. Procedura de achiziție, care a

avut loc prin licitație deschisă, a inclus și furnizarea unei soluții A.V.L.,

ce a fost descrisă de furnizor beneficiarului astfel: „setarea stațiilor radio

așa încât acestea să transmită informația de localizare G.P.S. către un modem,

care să fie conectat la o stație de lucru pe care rulează o aplicație A.V.L.

dedicată".

La momentul livrării terminalelor, SC

B.R. SRL. a pus la dispoziția beneficiarilor și câte un C.D. ce conținea

software-ul A.V.L., însă conform susținerilor numitului A.B., implementarea

acestuia pe stațiile de lucru nu a fost posibilă, deoarece S.T.S. a refuzat să

comunice informațiile necesare selectării modului de recepție a informațiilor G.P.S.

A fost avut în vedere faptul că

procedura de verificare tehnică și funcțională a terminalelor radio, elaborată

de către S.T.S., presupune ca verificarea echipamentului (atât a terminalelor

radio, cât și a aplicației software) să fie efectuată, la cererea furnizorului

de terminale T., anterior instalării la beneficiar, aceste teste vizând

eventualele implicații negative asupra funcționării rețeRON T. și eventual

compatibilitatea cu formatul de date 112.

Din cercetările efectuate a rezultat

însă că societatea B.R. SRL nu a solicitat testarea aplicației de date pentru a

putea fi conectată la infrastructura T. și nici nu a precizat modul în care se

va face conectarea acesteia din sediile din P. și A.I. la serverul de mesaje

din București. în schimb, firma menționată, prin intermediul administratorului A.B.,

a solicitat S.T.S., ulterior furnizării către beneficiari a echipamentului, să

i se comunice forma și conținutul transmisiei de date G.P.S. prin rețea tip

intranet securizată, deși dispozițiile pct. 4.2. din „Procedura de verificare

tehnică și funcțională a terminalelor radio...", prevăd că „formatul și

parametrii sunt furnizați în specificația tehnică a producătorului".

S-a reținut că abia în cursul lunii

martie 2011, S.T.S. a fost solicitat de conducerea Poliției locale P. să

verifice aplicația furnizată de către SC B.R. SRL, întrucât după implementare

s-a dovedit că nu era funcțională.

Cu această ocazie, col. S.R. din

cadrul S.T.S., a constatat că soluția propusă de către furnizor nu era

compatibilă cu setările stabilite de administratorul infrastructurii, iar

încercarea de a utiliza acest software putea să afecteze stabilitatea și

securitatea serviciilor oferite de S.T.S. altor instituții publice cu atribuții

în ordine publică și siguranță națională.

Din declarația col. S.R. a rezultat că

societatea B.R. SRL avea obligația ca în momentul în care a oferit produsul

software beneficiarului, să ia toate măsurile ca acesta să îndeplinească

cerințele stabilite prin caietul de sarcini, ținând cont de cadrul tehnic, de reglementările

și de politicile organizaționale stabilite de administratorul infrastructurii

pe care o folosește acest produs. Practic, SC B.R. SRL. a livrat un software

nefuncțional, lăsând în grija beneficiarului și al S.T.S. punerea lui în

funcțiune.

S-a reținut că declarația acestuia

este susținută și de col. V.M.E., șef birou radiocomunicații U.M., cu

precizarea că ulterior constatării, numitul B.A. nu și-a mai recunoscut softul G.T.

instalat pe calculatorul Poliției locale P., afirmând că acesta este copiat de

S.T.S .de la Poliția locală A.I. și instalat la P.

În ce privește susținerea numitului A.B.,

în sensul că prin activitatea desfășurată, conducerea S.T.S. ar fi încălcat

prevederile art. 5 lit. g) și art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea concurenței

nr. 21/1996, prin comunicarea către alte companii a unor date de natura celor

pe care acesta le solicită, urmărindu-se astfel eliminarea de pe piață a firmei

SC B.R. SRL., în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că aspectele

sesizate nu s-au confirmat.

Fiind audiat, gen. de brigadă V.I.S.,

director adjunct tehnic al S.T.S., a declarat că niciodată nu s-a pus problema

diseminării unor parametrii de interfață către alte companii și nu s-au amânat

sau blocat activitățile SC B.R. SRL. S-a reținut că alte companii similare de

pe piața de terminale și de aplicații nu au solicitat informații de natura

celor invocate de către numitul A.B., întrucât toate celelalte firme au avut

suport tehnic de la furnizorul de soluții.

Astfel fiind, având în vedere că imposibilitatea

de a implementa și operaționaliza software-ul A.V.L. pe stațiile de lucru ale

Poliției locale A.I. și Poliției locale P., nu se datorează unei acțiuni sau

inacțiuni comise de cadrele militare din S.T.S. angrenate în această

activitate, toate solicitările firmei SC B.R. SRL fiind soluționate în

conformitate cu procedurile și reglementările legale în vigoare, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de general locotenent M.O., general de

brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing. S.R., colonel ing. V.M. și

locotenent colonel ing. B.L. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C.

pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de susnumiți și sub

aspectul infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., întrucât în urma cercetărilor

efectuate, aspectele sesizate nu s-au confirmat.

Ulterior, la data de 21 septembrie 2011,

prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

Parchetelor Militare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petiționara SC B.R. SRL împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că

aceasta este legală și temeinică.

Nemulțumită de soluția procurorului,

petiționara SC B.R. SRL s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., Tribunalului București, secția

I

penală, reiterând motivele de nelegalitate și

netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză.

Prin sentința penală nr. 870 din data

de 03 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția

I

penală, în baza art. 39 C. proc. pen., a admis excepția

necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului București, iar în baza

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 29 pct. 1 lit. f) C.

proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de

petiționara SC B.R. SRL, cu privire la rezoluția din data de 31 august 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor

Militare, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost avut în vedere faptul că

soluția de netrimitere în judecată vizează o persoană ce are calitatea de

general locotenent, ținându-se seama și dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C.

proc. pen. potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă

instanță infracțiunile săvârșite de persoanele ce au calitatea de general.

Astfel, s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a plângerii

formulate de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din data de 31 august

2011 aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să

judece în fond cauza privindu-l pe intimatul M.O.

Astfel fiind, la data de 15 noiembrie 2011,

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea

formulată de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din 31 august 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor

Militare.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea adresată instanței de judecată

competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în

cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen.

are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul

judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori,

după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost

reglementată prin art. 278

1

C. proc. pen., de natură a da eficiență

dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța,

sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după

caz, a ordonanței atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost

reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor

ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control

judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu

plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de

urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea

actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea

dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care

această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a

oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță

una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză se constată că

soluția adoptată de parchet față de intimații general locotenent M.O., general

de brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing. S.R., colonel ing. V.M.

și locotenent colonel ing. B.L. din cadrul S.T.S. este legală și temeinică,

având în vedere intervenția art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen., împrejurare

care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi

penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii și, respectiv, art. 248 C. pen. întrucât fapta

reclamată nu există.

Analizarea modului în care s-a derulat

cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la

concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal,

astfel încât criticile formulate de petiționară se privesc ca fiind

neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, având în

vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații general

locotenent M.O., general de brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel

ing. S.R., colonel ing. V.M. și locotenent colonel ing. B.L. din cadrul S.T.S.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și

art. 248 C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din 31 august 2011 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.

Obligă

petiționara la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.