ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 89/P/2011 din 31 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., față de general locotenent M.O., general de brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing. S.R., colonel ing. V.M. și locotenent colonel ing. B.L. din cadrul S.T.S., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv fapta nu există. Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-au reținut următoarele: La data de 28 aprilie 2011, numitul A.B., în calitate de administrator al SC B.R.

SRL, a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare cu privire la faptul că în cursul anului 2010, societatea pe care o reprezintă a furnizat Poliției locale A.I. și Poliției locale P. software G.P.S.-A.V.L., pentru care a solicitat S.T.S. comunicarea unor informații necesare setării programului, însă toate solicitările au rămas fără răspuns și, datorită refuzului reprezentanților S.T.S. de a-i soluționa favorabil cererea, există riscul rezilierii contractelor încheiate cu cei doi beneficiari, iar imaginea sa în rândul potențialilor clienți are de suferit. Conform susținerilor petiționarului, în acest timp parametrii vizați ar fi fost comunicați altor firme de profil, iar acestuia i s-ar fi împiedicat în continuare accesul la datele respective.

Din actele premergătoare efectuate, au rezultat următoarele: În perioada 2009-2010, SC B.R. SRL. a furnizat către Poliția locală A.I. și Poliția locală P., terminale radio T. cu modul G.P.S., destinate a fi utilizate de forțele care intervin la situațiile de urgență pe teritoriul acestor localități. Procedura de achiziție, care a avut loc prin licitație deschisă, a inclus și furnizarea unei soluții A.V.L., ce a fost descrisă de furnizor beneficiarului astfel: „setarea stațiilor radio așa încât acestea să transmită informația de localizare G.P.S. către un modem, care să fie conectat la o stație de lucru pe care rulează o aplicație A.V.L. dedicată". La momentul livrării terminalelor, SC B.R. SRL.

a pus la dispoziția beneficiarilor și câte un C.D. ce conținea software-ul A.V.L., însă conform susținerilor numitului A.B., implementarea acestuia pe stațiile de lucru nu a fost posibilă, deoarece S.T.S. a refuzat să comunice informațiile necesare selectării modului de recepție a informațiilor G.P.S. A fost avut în vedere faptul că procedura de verificare tehnică și funcțională a terminalelor radio, elaborată de către S.T.S., presupune ca verificarea echipamentului (atât a terminalelor radio, cât și a aplicației software) să fie efectuată, la cererea furnizorului de terminale T., anterior instalării la beneficiar, aceste teste vizând eventualele implicații negative asupra funcționării rețeRON T. și eventual compatibilitatea cu formatul de date 112. Din cercetările efectuate a rezultat însă că societatea B.R.

SRL nu a solicitat testarea aplicației de date pentru a putea fi conectată la infrastructura T. și nici nu a precizat modul în care se va face conectarea acesteia din sediile din P. și A.I. la serverul de mesaje din București. în schimb, firma menționată, prin intermediul administratorului A.B., a solicitat S.T.S., ulterior furnizării către beneficiari a echipamentului, să i se comunice forma și conținutul transmisiei de date G.P.S. prin rețea tip intranet securizată, deși dispozițiile pct. 4.2. din „Procedura de verificare tehnică și funcțională a terminalelor radio...", prevăd că „formatul și parametrii sunt furnizați în specificația tehnică a producătorului". S-a reținut că abia în cursul lunii martie 2011, S.T.S.

a fost solicitat de conducerea Poliției locale P. să verifice aplicația furnizată de către SC B.R. SRL, întrucât după implementare s-a dovedit că nu era funcțională. Cu această ocazie, col. S.R. din cadrul S.T.S., a constatat că soluția propusă de către furnizor nu era compatibilă cu setările stabilite de administratorul infrastructurii, iar încercarea de a utiliza acest software putea să afecteze stabilitatea și securitatea serviciilor oferite de S.T.S. altor instituții publice cu atribuții în ordine publică și siguranță națională. Din declarația col. S.R. a rezultat că societatea B.R. SRL avea obligația ca în momentul în care a oferit produsul software beneficiarului, să ia toate măsurile ca acesta să îndeplinească cerințele stabilite prin caietul de sarcini, ținând cont de cadrul tehnic, de reglementările și de politicile organizaționale stabilite de administratorul infrastructurii pe care o folosește acest produs.

Practic, SC B.R. SRL. a livrat un software nefuncțional, lăsând în grija beneficiarului și al S.T.S. punerea lui în funcțiune. S-a reținut că declarația acestuia este susținută și de col. V.M.E., șef birou radiocomunicații U.M., cu precizarea că ulterior constatării, numitul B.A. nu și-a mai recunoscut softul G.T. instalat pe calculatorul Poliției locale P., afirmând că acesta este copiat de S.T.S .de la Poliția locală A.I. și instalat la P. În ce privește susținerea numitului A.B., în sensul că prin activitatea desfășurată, conducerea S.T.S. ar fi încălcat prevederile art. 5 lit. g) și art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin comunicarea către alte companii a unor date de natura celor pe care acesta le solicită, urmărindu-se astfel eliminarea de pe piață a firmei SC B.R.

SRL., în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că aspectele sesizate nu s-au confirmat. Fiind audiat, gen. de brigadă V.I.S., director adjunct tehnic al S.T.S., a declarat că niciodată nu s-a pus problema diseminării unor parametrii de interfață către alte companii și nu s-au amânat sau blocat activitățile SC B.R. SRL. S-a reținut că alte companii similare de pe piața de terminale și de aplicații nu au solicitat informații de natura celor invocate de către numitul A.B., întrucât toate celelalte firme au avut suport tehnic de la furnizorul de soluții. Astfel fiind, având în vedere că imposibilitatea de a implementa și operaționaliza software-ul A.V.L. pe stațiile de lucru ale Poliției locale A.I.

și Poliției locale P., nu se datorează unei acțiuni sau inacțiuni comise de cadrele militare din S.T.S. angrenate în această activitate, toate solicitările firmei SC B.R. SRL fiind soluționate în conformitate cu procedurile și reglementările legale în vigoare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de general locotenent M.O., general de brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing. S.R., colonel ing. V.M. și locotenent colonel ing. B.L. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de susnumiți și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., întrucât în urma cercetărilor efectuate, aspectele sesizate nu s-au confirmat.

Ulterior, la data de 21 septembrie 2011, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționara SC B.R. SRL împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică. Nemulțumită de soluția procurorului, petiționara SC B.R. SRL s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., Tribunalului București, secția I penală, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie formulate împotriva soluției dispuse în cauză. Prin sentința penală nr. 870 din data de 03 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 39 C. proc.

pen., a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului București, iar în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a plângerii formulate de petiționara SC B.R. SRL, cu privire la rezoluția din data de 31 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost avut în vedere faptul că soluția de netrimitere în judecată vizează o persoană ce are calitatea de general locotenent, ținându-se seama și dispozițiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de persoanele ce au calitatea de general.

Astfel, s-a apreciat că, în cauză, competența de soluționare a plângerii formulate de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din data de 31 august 2011 aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să judece în fond cauza privindu-l pe intimatul M.O. Astfel fiind, la data de 15 noiembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție plângerea formulată de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din 31 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc.

pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. În prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimații general locotenent M.O., general de brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing.

S.R., colonel ing. V.M. și locotenent colonel ing. B.L. din cadrul S.T.S. este legală și temeinică, având în vedere intervenția art. 10 lit. d) și a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și, respectiv, art. 248 C. pen. întrucât fapta reclamată nu există. Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petiționară se privesc ca fiind neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații general locotenent M.O., general de brigadă ing. I.S.V., colonel ing. B.M., colonel ing. S.R., colonel ing. V.M. și locotenent colonel ing. B.L. din cadrul S.T.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 248 C. pen., rezoluție care va fi menținută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC B.R. SRL împotriva rezoluției din 31 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare. Obligă petiționara la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.