ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin ordonanța

nr. 204 /P/2011 din 17 martie 2011,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, a dispus, printre altele, în baza disp. art. 228

alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 38, art.

42 și art. 45 C. proc. pen., art. 28

1

pct. l lit. b) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de S.A.M., prim procuror la Parchetul de pe

lângă Tribunalul București, cu grad profesional de procuror la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 249 C.

pen., art. 263 C. pen. și art. 265 C. pen., deoarece din materialul probator

examinat în cauză, rezultă că faptele sesizate nu există. Pentru a dispune

astfel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică, a reținut următoarele:

La datele de 05 noiembrie 2010, 12

noiembrie 2010 și 24 noiembrie 2010, au fost înregistrate la Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, plângerile formulate de petentul G.I., prin

care acesta a sesizat aspecte ce vizează atitudinea necorespunzătoare a mai

multor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, precum

și încălcarea de către aceștia a dispozițiilor legale cu ocazia soluționării

unor dosare penale.

Prin ordonanța nr. 175/P/2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică,

deoarece s-a constatat că procurorul S.A.M. are grad profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind astfel

aplicabile disp. art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen.

Petentul G.I. a fost audiat la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, ocazie cu care a declarat că

înțelege să depună plângere penală împotriva procurorilor mai sus menționați,

precizând totodată că „foto de prim procuror S.A. înțeleg sa formulez plângere

penală pentru că a încălcat anumite articole ale CP.: art. 246, art. 247, art. 248

1

,

art. 263,art. 265, art. 249".

Petentul a mai precizat că „am

descoperit ilegalități, superficialitate și amenințări de la C.N. prim

procuroarea S. și retur la noul numit C.P. șef procuror acum la Parchetul

Buftea, fost coleg cu doamna Ș., într-un exercițiu legitim de AUTOAPĂRARE și să

descopăr ce ABERAȚII - INFLUENȚE sau pur și simplu să demarez în instanță

dosarul 1364/P/2010 plecat în DUTE-VINO la insistențele mele din seiful doamnei

Ș. la RE-RE PLIMBARE în data de 17 octombrie 2010"...

S-a dispus disjungerea și declinarea

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în scopul

efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246

C. pen., art. 247 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 249 C. pen. și

art. 250 C. pen., art. 263 C. pen. și art. 265 C. pen., de către procurorii C.N.

și P.C., ambii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, deoarece în

conformitate cu disp. art. 28

1

pct. I lit. b) C. proc. pen.

competența de soluționare aparține Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

S-a mai reținut că, având în vedere că

petentul G.I. a făcut vorbire în plângerea sa despre dosarul nr. 1364/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, în cauză s-au efectuat verificări,

ocazie cu care s-a constatat că în acest dosar nu figurează ca parte

susnumitul, și, pe cale de consecință, rezoluția emisă în acest dosar nu are

nici o legătură cu plângerea sa.

Față de cele mai sus menționate, s-a

constatat că infracțiunile cu privire la care petentul a formulat plângere

penală împotriva procurorului S.A.M., respectiv infr. prev. de art. 246 C. pen.,

art. 247 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 249 C. pen., art. 263 C.

pen. și art. 265 C. pen., nu există.

Ordonanța nr. 204/P/2011 din 17 martie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală, a fost menținută prin rezoluția nr. 3211/989/11/2/2011 din 27

aprilie 2011 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva ordonanței

nr. 204/P/2011 din 17 martie 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și Criminalistică, a formulat plângere petiționarul G.I., fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 4927/1/2011.

În plângerea formulată, petentul G.I.

a criticat rezoluția atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile

formulate fiind expuse în cererea formulată în scris.

În motivarea plângerii formulată în

scris și depusă la dosarul cauzei petentul a invocat dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. și a solicitat ca instanța să cerceteze dosarele nr. 1364/P/2010,

nr. 3036/P/2009, nr. 2638/P/2010, susținând că din conținutul acestor dosare

lipsesc mai multe

file, și că cercetarea în

aceste dosare nu s-a efectuat corespunzător, criticând

soluționarea

acestora ca fiind una superficială.

A solicitat

trimiterea cauzei la Parchet pentru ca intimata S.A.M.

să fie cercetată pentru

neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

În esență, petiționarul G.I. a

reiterat criticile precizate prin

plângerea

formulată inițial la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Examinând cauza

sub toate aspectele conform art. 278

1

C. proc. pen.

, Înalta Curte constată că plângerea

nu este fondată, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea

ca, orice persoană nemulțumită de

actele și

măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva

acestora, ca o garanție a respectării legalității

în procesul penal.

În concepția

legiuitorului, poate face o astfel de plângere orice persoană

ale cărei interese legitime au fost

vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce

atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare.

Accesul liber la justiție este reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de

soluția dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanța căreia

i-ar reveni potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, așa

cum, de altfel, a procedat și petiționarul, prin plângerea ce face obiectul verificării

în cauza de față.

Potrivit dispozițiilor art. 200 C.

proc. pen.: „urmărirea penală

are ca obiect

strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor,

la

identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se

constata dacă este sau nu cazul să se dispună

trimiterea în judecată".

Organul de

urmărire penală sesizat potrivit unuia din modurile prevăzute

de art. 221 C.

proc. pen., efectuează acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea

determinată de lege, acte care au menirea de a

clarifica aspectele care confirmă sau infirmă existența

infracțiunii și pot conduce la constatarea unuia din cazurile reglementate de

art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii

penale este împiedicată.

În cauză, în urma actelor

premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reținut corect

situația de fapt potrivit căreia, intimata S.A.M. prim procuror la Parchetul de

pe lângă Tribunalul București a soluționat cauza cu care a fost învestită,

procurorul pronunțând soluții cu ocazia instrumentării cauzelor respective care

nu pot fi cenzurate, prin formularea unei plângeri și printr-o învinuire adusă

acesteia cu privire la

săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248

1

C.

pen., art. 249 C. pen., art. 263 C. pen. și art. 265 C. pen.

Totodată, se mai

constată că soluția dispusă de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, de

neîncepere a

urmăririi penale împotriva intimatei S.A.M., sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor care au făcut obiectul

cercetării, este legală și

temeinică,

întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat

faptul

că pe parcursul desfășurării cauzei în care procurorul intimat a instrumentat

cauza în care a fost desemnat, nu ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu, ori

ar fi îndeplinit vreun act în mod defectuos ori în exercițiul atribuțiilor de

serviciu cu știință nu au îndeplinit sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos

cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Întrucât, în

speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să

rezulte că în timpul efectuării

actelor procedurale în cadrul soluționării cauzei penale de către intimată, că

aceasta ar fi săvârșit cu intenție vreo faptă de

natură a antrena răspunderea sa penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea

unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane,

și în

mod justificat, s-a apreciat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, prin pronunțarea rezoluției

atacate cu prezenta plângere

rezultând că susținerile petiționarului nu au niciun suport probator.

De altfel, Înalta Curte constată că

petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut

referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestor

infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real.

Faptul că petentul a fost nemulțumit

de modul cum magistratul intimat

procuror a

soluționat cauza penală, nu poate să conducă la concluzia că au fost

săvârșite

fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimatei atâta

timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părți în vederea

dispunerii de către parchet a unei soluții legale și temeinice. De asemenea

faptele nu există în materialitatea lor cât timp nu se poate reține că au fost

săvârșite cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a

intereselor legale ale persoanei. în același sens

a dispus și legiuitorul care

reglementând statutul judecătorilor și

procurorilor în dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

republicată, a dispus că „Procurorii numiți de Președintele României se bucură

de stabilitate si sunt independenți, în condițiile legii." Desființarea

unei rezoluții a procurorului poate fi obținută prin exercitarea căilor de atac

procedurale prevăzute de lege, iar nu ca urmare a răspunderii penale a

procurorului care a dispus-o.

Împrejurarea că

soluționarea cauzei, în care intimata S.A.M.

a instrumentat dosarul în care a fost desemnată și

dispoziția dată a fost defavorabilă petiționarului, nu poate determina

începerea urmăririi penale față de intimată pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen.,

art. 247 C.

pen., art. 248

1

C. pen., art. 249 C. pen., art. 263 C. pen. și art. 265

C. pen. pentru acest aspect existând căi de atac prevăzute expres de legiuitor.

Înalta Curte

constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, au

fost analizate în mod detaliat toate

aspectele invocate de petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat

cercetarea penală a intimatei, reținându-se în mod corect că nu se constată

încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor

procesuale ale petiționarului.

Înalta Curte nu poate primi nici

solicitarea petiționarului în ceea ce privește depunerea în instanță a

dosarului nr. 20105/3/2011 care se află la Curtea de Apel București, constatând

că la dosarul cauzei cu care a fost învestită Înalta Curte sunt atașate toate

dosarele și administrate toate probele

pe

care și-a fundamentat soluția Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și

Justiție prin ordonanța atacată astfel că pentru pronunțarea hotărârii de față

nu este necesară administrarea unor alte probe .

În consecință,

respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de

intimată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică a emis o ordonanță temeinică și

legală.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge

ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul G.I. împotriva ordonanței nr. 204/P/2011 din 17 martie 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T

E

Respinge, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul G.I.

împotriva ordonanței nr. 204/P/2011

din 17 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Menține

ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 26 septembrie 2011.