ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3397/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 57 din 24 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila, s-a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta SC A.P. SRL Brăila precum și excepția privind netimbrarea acțiunii. S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.S.C. , aflată în procedura insolvenței împotriva pârâtei SC A.P. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că din petitul acțiunii (dosar nr. 1705/121/2009) rezultă că s-a solicitat numai obligarea pârâtei la plata sumei de 335.437 lei daune rezultate din nerespectarea obligațiilor contractuale, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 1020, art. 1021 C. civ., arătând că instanța poate acorda un termen părții acționate pentru realizarea contractului.

S-a considerat că, pentru a se acorda daune pentru nerealizarea contractului trebuie să se analizeze conduita părților în realizarea obligațiilor contractuale și să se solicite de către reclamantă rezilierea contractului, nefiind posibilă acordarea daunelor fără a se dispune și rezilierea contractului, iar reclamanta nu a solicitat rezilierea contractului. Prin decizia nr. 112 din 17 decembrie 2010, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că intimata – pârâtă nu este în culpă pentru sistarea obligațiilor de furnizare combustibil și că, dimpotrivă, culpa aparține reclamantei datorită neexecutării obligației de plată a prețului, solicitarea de obligare a acesteia la plata de daune fiind nefondată, întrucât nu există o legătură cauzală între conduita pârâtei și prejudiciul pretins încercat.

Împotriva deciziei, SC T.S.C. a declarat recurs pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, după expunerea istoricului relației contractuale demarate cu pârâta, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 4070/2007, recurenta susține că, instanța de apel a considerat ca fiind justificat refuzul pârâtei de a mai livra combustibil pentru faptul că SC T.S.C. nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a prețului, fără a arăta în clar conform cărui articol din contract sau cărei dispoziții legale avea acest drept. De asemenea, recurenta enunțând principiul reglementat de art. 969 C. civ.

și condițiile necesare pentru valabilitatea convențiilor arată că, în cauză, obiectul contractului constă în vânzarea de combustibil auto „Agip – Pct.I”; în cazul achiziționării unei cantități de combustibil de mai mult de 3 t/lună, termenul de plată este de 30 zile de la data emiterii facturii; nerespectarea obligației de plată poate duce la plata de penalități de 0,1 % pe zi de întârziere; eventualele litigii născute din executarea contractului sunt de competența instanței de drept comun; părțile au convenit ca orice modificare a contractului să fie valabil realizată numai cu acordul scris și semnătura acestora, considerând că în cuprinsul contractului nu este prevăzut un pact comisoriu expres care să reducă sau să înlăture rolul instanței în pronunțarea rezilierii acestuia în caz de neexecutare a obligației asumate.

Așa fiind, recurenta apreciază că refuzul pârâtei de a mai livra combustibil încalcă atât prevederile legale în materie cât și voința părților, iar sub acest aspect consideră că, în situația în care pârâta nu mai dorea să livreze combustibil era obligată să se adreseze instanței pentru rezilierea contractului mai ales că în contract nu s-a prevăzut un pact comisoriu expres. Mai susține reclamanta că, prin sistarea livrărilor de către pârâtă a fost pusă în situația de a suspenda activitatea de transport, ceea ce i-a cauzat pierderi însemnate, fiind nevoită să contracteze cu un alt furnizor la prețuri mai mari. Analizând criticile invocate de recurentă Înalta Curte constată că acestea nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate prin cerere, respectiv cele reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., și nici în celelalte prevederi de la pct. 1 – 7 de același articol. Astfel, prin argumentele conținute de cererea de recurs, pretins a fi aduse în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta se rezumă a face trimiteri la situația de fapt, respectiv la modul în care s-a derulat relația contractuală cu intimata, considerând că în situația în care intimata nu mai dorea să continue livrarea combustibilului avea posibilitatea să se adreseze instanței cu o cerere în rezilierea contractului, în contextul în care – în cuprinsul acestuia – nu au existat prevederi care să-i permită acesteia să înceteze o asemenea livrare. Mai mult, susținerea referitoare la statuările instanței de apel asupra caracterului justificat al refuzului intimatei de a-și executa obligația de livrare a combustibilului – statuări cu care aceasta nu este de acord – face aceeași trimitere la situația de fapt asupra căreia instanța de recurs nu poate reveni și nici nu o poate cenzura.

Este adevărat că recurenta se referă la un moment dat la dispozițiile art. 969 C. civ. și la condițiile necesare validității unei convenții, însă numai din perspectiva regăsirii acestora în convenția părților, iar nu din aceea a aplicării greșite și ori încălcării acesteia. Așa fiind, Înalta Curte reamintește că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, în care rolul instanței este limitat la controlul de legalitate a motivelor strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ. Cum, în cauza dedusă susținerile recurentei nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate reglementate la art. 304 C. proc. civ., instanța va da eficiență dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. și va sancționa cererea de recurs, constatând nulitatea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC T.S.C. GALAȚI PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR S. SPRL GALAȚI, împotriva deciziei nr. 112/A din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2011.