ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1960/2012

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 479 din 29 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost condamnată inculpata T.C.M. recidivistă, arestată preventiv, aflată în Penitenciarul Gherla pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară interzicerii exercitării drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani și fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Cu consecințele prev. de art. 71, art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatei iar în temeiul art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa rezultantă reținerea și arestul preventiv începând cu 31 august 2010, la zi.

În baza art. 998 C. civ. raportat la art. 14 C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească despăgubiri civile după cum urmează: părții civile S.C., suma de 22.200 Euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data executării, precum și suma de 358,5 lei; părților civile S.C. și S.M.C. potrivit cotelor de % și respectiv de stabilite prin certificatul de moștenitor nr. 32/2009 din suma de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei la data executării (în calitate de moștenitori ai părții vătămate defuncte S.M.); părții civile M.V. suma de 20.000 Euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data executării, din care constată ca fiind recuperată suma de 8.100 lei; părții civile K.E.E. suma de 3000 lei precum și 1100 Euro sau contravaloarea în lei la data executării a acestei sume; părții civile B.L. suma de 12.000 lei și 2550 Euro sau contravaloarea la data executării a acestei sume; părții civile T.A. suma de 20.456 lei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpata T.C. și a obligat să plătească în favoarea statului contravaloarea în lei a sumelor de 2000 Euro, 1000 Euro precum și sumele de 19000 lei și 300 lei, sume cu care părțile vătămate S.B., P.R., R.A. și respectiv Z.S. nu s-au mai constituit părți civile în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpata să plătească în favoarea statului 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă on. av. din oficiu L.I.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 63/P/2009 a fost trimisă în judecată inculpata T.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct.

I

din rechizitoriu) și art. 293 alin. (1) C. pen. (pct.

II

din rechizitoriu), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se în esență că în cursul anului 2008, în baza aceleași rezoluții infracționale a indus în eroare pe părțile vătămate S.M., K.E.E., T.A., S.B.I., P.R., Z.S., R.A. și B.L., prezentându-le ca adevărate fapte mincinoase, determinându-le pe acestea să-i remită cu titlu de împrumut ori în scop de afaceri, suma totală de 127.400 lei și 28.850 Euro, iar în data de 30 august 2010, s-a prezentat sub o identitate falsă în fața organelor de poliție din cadrul Secției 2 de Poliție Cluj-Napoca în scopul sustragerii de la urmărire penală în mai multe dosare penale în car era cercetată pentru infracțiuni de înșelăciune.

Judecând cauza în baza probelor administrate și anume declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de confruntare, procesul verbal și planșele foto privind mesajele SMS, declarațiile martorilor, adresele emise de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș și SC E.M.H. SA, tribunalul a reținut în fapt următoarele:

După executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală 419/2000 a Tribunalului Constanța pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., inculpata a locuit în municipiul Constanța după care în cursul anului 2007, cunoscându-l pe martorul D.G. s-a reîntors în municipiul Baia Mare pentru a locui cu acesta. în această perioadă inculpata a lucrat ca și coafeză în mai multe saloane de pe raza municipiului Baia Mare, având ca și clientelă printre multe alte persoane și persoanele vătămate din prezenta cauză.

Locuind împreună cu martorul D.G. la pensiunea V. inculpata Ie-a cunoscut pe părțile vătămate S.M. (decedată în prezent) și mama acesteia V.M. În iulie 2007 conform actelor depuse la dosar, părțile vătămate au vândut martorului D.G. un imobil cu suma de 45.000 Euro, sumă pe care le-au depus la bancă în două depozite în lei, echivalentul a câte 20.000 Euro, folosind restul pentru nevoile personale.

Cunoscând că părțile vătămate dețin acei bani, în contextul relațiilor de vecinătate și a serviciilor de coafură pe care inculpata le presta, câștigându-le încrederea, inculpata, sub pretextul unor tratamente pentru infertilitate, Ie-a determinat pe cele două părți vătămate să-i remită succesiv din cele două conturi suma de 91.700 lei.

La insistențele părților vătămate a restituit succesiv sume modice, evidențiate de M.V. pe o coală de hârtie, în cuantum de 8.100 lei.

Profitând de naivitatea părții vătămate S.M., în vara anului 2008, inculpata i-a propus acesteia achiziționarea unui salon de coafură, conturându-i posibilitatea obținerii unor venituri mari, cerându-i în acest sens pentru încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare pentru spațiu suma de 6.500 Euro. Pentru că partea vătămată nu mai deținea această sumă, inculpata i-a propus să împrumute de la martorul D.G., împrumut care s-a finalizat cu garanție imobiliară - garaj, cu obligația de restituire la data de 19 septembrie 2008. Suma a fost remisă de partea vătămată inculpatei în incinta pensiunii unde aceasta locuia, sumă care a fost restituită la termen datorită insistentelor acesteia.

Pe aceeași motivație, dar de data aceasta ca avans pentru cumpărarea salonului, inculpata profitând de aceeași parte vătămată, i-a solicitat suma de 20.000 Euro. Pentru că în mod evident, nu mai deținea această sumă, inculpata i-a propus să împrumute de la altă persoană, și anume martorul A.C.C., cu care inculpata deja discutase. Martorul a fost de acord cu încheierea acestei tranzacții, astfel că i-a împrumutat suma de 11.000 Euro și respectiv, 8.700 Euro, scadente la 15 noiembrie 2008 și 30 noiembrie 2008, garantând împrumutul cu un apartament situat în Baia Mare.

Audiat fiind, proprietarul spațiului despre care inculpata i-a spus defunctei S.M. că urmează să-l cumpere împreună pentru a derula afaceri pe viitor, martorul B.C. a arătat că niciodată nu a discutat cu inculpata sau cu vreo altă persoană despre vânzarea acelui imobil care de altfel și în prezent este doar închiriat unui salon de coafură.

Motivând cu aceleași tratamente de fertilizare la diverse clinici din țară și străinătate, inculpata a solicitat și părților vătămate K.E.E., S.B.I., P.R.V., Z.S.M., R.A., B.L., persoane pe care inculpata Ie-a indus în eroare cu sumele de 1.000 Euro și 3.000 lei; 2.000 Euro; 1.000 Euro; 1.000 lei; 19.000 lei; 12.000 lei.

Toate aceste părți vătămate au cunoscut-o pe inculpată în calitate de clienți ai salonului de coafură la care lucra, inițial „Pretty Woman" și respectiv salonul „Nefertiti". Pentru a le câștiga încrederea, inculpata Ie-a detaliat persoanelor vătămate problemele de sănătate pe care le are, tratamentul scump pe care-l urmează precum și a unei intervenții chirurgicale absolut necesare.

Cum inculpata a împrumutat anterior acestor sume enunțate și cu alte ocazii alte sume de bani, sub diverse pretexte, pe care însă Ie-a restituit, câștigând astfel încrederea părților vătămate, acestea i-au remis inculpatei sumele solicitate, fără să încheie documente justificative. La insistențele părților vătămate de la fi restituite sumele predate, inculpata se justifica de fiecare dată trimițându-le mesaje pe telefonul mobil, prin care comunica acestora că este la o clinică din Ungaria, că a suferit o intervenție chirurgicală și să nu-și facă griji pentru că o se le restituie banii în momentul reîntoarcerii în Baia Mare.

Pentru sume mai mari de bani împrumutați, ca de exemplu în cazul părții vătămate T.A., pe care a determinat-o să contracteze un împrumut de la bancă, inculpata i-a propus o investiție în achiziții de extensii de păr, din valorificarea cărora urma să obțină venituri substanțiale. Conform înțelegerii, creditul la BANCPOST S.A. Baia Mare urma să fie rambursat de inculpată, motiv pentru care atât contractul cât și graficul de rambursare au rămas în posesia acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat inculpata T.C.M. solicitând instanței de control judiciar desființarea în parte a hotărârii apelate atât sub aspectul laturii penale pe care a criticat-o cu privire la cuantumul mult prea ridicat al pedepsei ce i-a fost aplicată, cât și sub aspectul laturii civile arătând că unele pretenții formulate de părțile civile sunt exagerate și sunt nedovedite.

Prin decizia penală nr. 55/A din 20 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul declarat de inculpata T.C.M. împotriva sentinței penale nr. 479 din 29 septembrie 2011, pronunțată în dosar nr. 6945/100/2010 al Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o în parte, sub aspectul soluționării acțiunilor civile formulate de părțile civile V.M., K.E., T.A.M. și B.L. și, respectiv, cu privire la cuantumul sumelor confiscate.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.118 alin. (1) lit. e) C.pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpată a sumelor de 1000 Euro și 5000 lei (sume obținute prin comiterea infracțiunii de la părțile vătămate S.B. și, respectiv, R.A.M. - părți vătămate care nu s-au constituit părți civile în cauză).

În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.V. și a fost obligată inculpata să plătească despăgubiri civile în sumă de:

- contravaloarea în lei la data plății a sumei de 1100 Euro părții civile K.E.;

- 8000 lei părții civile T.A.M.;

- 8000 lei plus dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri până la achitarea integrală a debitului, părții civile B.L. și, respinge restul pretențiilor civile formulate de aceste părți vătămate.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei și s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 31 august 2010 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin recursul declarat, inculpata a invocat temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., arătând că hotărârea este contrară legii, întrucât nu a semnat dovada de comunicare și nu și-a recunoscut semnătura. în realitate, a motivat că nu se afla în Penitenciarul Gherla la momentul comunicării, întrucât avea o cauză la Curtea de Apel Constanța, sens în care a invocat nota de la fila 154 a dosarului, prin care se comunică Curții de Apel Cluj că inculpata este plecată la Penitenciarul Poarta Albă.

A solicitat în concluzie repunerea în termenul de recurs.

Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul inculpatei este tardiv, nefiind incidente dispozițiile privitoare la repunerea în termenul de recurs.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) din același cod, pentru inculpatul deținut, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că inculpata T.I.C.M. a fost prezentă la dezbateri, la data de 12 martie 2012, hotărârea fiindu-i comunicată la data de 23 martie 2012 la Penitenciarul Gherla (fila 169 dosar apel), iar declarația de recurs a fost înregistrată la data de 27 aprilie 2012 (fila 2 din dosarul instanței de recurs), peste termenul procedural de 10 zile prevăzut de lege.

În ce privește susținerile inculpatei, că semnătura existentă pe dovada de comunicare a hotărârii nu îi aparține, întrucât la acea dată nu se afla deținută în Penitenciarul Gherla, ci era transferată la Penitenciarul Poarta Albă, sens în care a invocat adresa de la fila 154, dosar apel, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.

Este reală susținerea inculpatei, în sensul că la data de 5 martie 2012, Penitenciarul Gherla comunica Curții de Apel Cluj faptul că s-a dispus transferul acesteia la Poarta Albă, însă la fila 151, dosar curte de apel, există o altă adresă, cu termen ulterior celei sus-menționate, în care se precizează că citația pentru termenul din 12 martie 2012 a fost înaintată Penitenciarului Gherla, deoarece inculpata a fost transferată în această unitate la data de 23 ianuarie 2012. Coroborând aceste date cu împrejurarea că semnătura inculpatei de pe dovada de comunicare a hotărârii din 23 martie 2012 este similară cu semnăturile acesteia existente pe declarația de apel (fila 2,6 dosar curte de apel), pe declarația dată în ședință publică din 28 noiembrie 2011 (fila 36 dosar apel), precum și pe celelalte dovezi de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpata, Curtea reține că nu rezultă vreun indiciu că inculpata nu a avut cunoștință de decizia pronunțată.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurenta inculpată T.I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 20 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, să fie respins, ca tardiv, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta inculpată T.I.C.M. împotriva deciziei penale nr. 55/A din 20 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2012.