ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Adresa nr. 2296/III-6/2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a fost transmisă Tribunalului București cererea formulată de petentul revizuent M.M., prin care a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 765 din 23 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală. În motivarea cererii, petentul revizuent a invocat împrejurarea că, în cauză au fost descoperite acte noi neavute în vedere de instanțe la soluționarea fondului, Decizia nr. 9/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și că instanțele nu au avut în vedere actele deja existente la dosar, respectiv, rapoartele de bilanț contabil al SC M. 2000 SRL, ordinele de compensare și nu s-a efectuat o expertiză contabilă pentru dovedirea prejudiciului.

Prin referatul întocmit, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă, cu motivarea că petentul revizuent nu a făcut dovada existenței faptelor sau împrejurărilor noi de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești de condamnare. Prin Sentința penală nr. 144 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul București - secția a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul revizuent M.M., împotriva Sentinței penale 765 din 23 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

Instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 765 din 23 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București secția I penală, petentul revizuent M.M., a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă privativă de libertate de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune, prevăzute art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în esență că, împreună cu coinculpata C.G., a ridicat, în baza unei înțelegeri prealabile determinată de apariția, ca o formă de plată, decontarea prin compensare fără circuit bancar a datoriilor nerambursate la scadenți, a ridicat un număr de 70 de ordine de compensare RENEL, în schimbul cărora a emis trei file CEC fără acoperire, producând în dauna acestei societăți comerciale un prejudiciu de 4.775.757.910 ROL de la diferite societăți economice, eliberând acestora CEC-uri fără acoperire.

A constatat instanța de fond că motivele invocate de către petentul revizuent M.M. nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen., și că motivele invocate tind de fapt, la o reanalizare sau o prelungire a probatoriului administrat de către instanțele care au judecat fondul și nu privesc în realitate, acele probe noi la care face referire textul de lege mai sus prezentat, prin care să se dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Împotriva Sentințe penale nr. 144 revizuentul M.M. a formulat „recurs", fără să motiveze, iar cu prilejul dezbaterilor în apel a solicitat admiterea apelului și a cererii de revizuire, invocând dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Prin Decizia penală nr. 178/A din 16 mai 2011, Curtea de Apel București secția a II-a penală a dispus respingerea, ca nefondat, a apelul formulat de revizuentul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 144 din 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, constatând că motivele de revizuire invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., apreciind-se că hotărârea apelată este temeinică și legală. Împotriva Deciziei penale nr. 178/A la data de 20 mai 2011 revizuentul condamnat M.M. a formulat recurs, iar la termenul din 8 decembrie 2011 recurentul condamnat revizuent, prezent personal, a declarat în ședință publică că dorește sa-și retragă recursul formulat împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 16 mai 2011. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2) din C. proc.

pen., cu referire la art. 369 din același cod, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat și constatând îndeplinite cerințele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voința recurentului condamnat revizuent, valabil exprimată. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul revizuent M.M. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 16 mai 2011 a Curții de Apel București - secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2011.