ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1467/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 440/A din 2

martie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelul declarat

de reclamanții C.T. și C.L., împotriva sentinței civile nr. 1720 din 25 iunie 2010,

pronunțată de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Timiș.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut că în mod corect prima instanță a constatat

inadmisibilitatea acțiunii reclamanților pentru despăgubirile materiale

solicitate în baza Legii nr. 221/2009.

În primul rând, nu

există nicio legătură între măsura administrativă cu caracter politic a

deportării în Bărăgan a antecesoarelor reclamantelor și trecerea imobilului în

proprietatea statului, nefiind aplicabile în speță dispozițiile art. 5 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 221/2009.

În al doilea rând,

antecesoarele reclamanților au solicitat măsuri reparatorii pentru același

imobil în condițiile Legii nr. 10/2001, procedura administrativă a acestei legi

fiind finalizată prin dispoziția nr. 38 din 4 octombrie 2001 (dosarul de fond),

prin care s-a respins cererea de restituire în natură și s-a făcut propunerea

pentru despăgubiri prin echivalent, înaintându-se dosarul Autorității pentru

Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului Timiș. Dispoziția

Primarului comunei Jamu Mare a fost contestată de către notificatoare, însă

acțiunea acestora a fost respinsă irevocabil.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții

C.T., C.L. și

B.I., care urmează a fi constatat nul de

Înalta Curte, în considerarea

următoarelor argumente:

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Recursul se motivează,

conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul

termenului de recurs,care este potrivit art. 301 de 15 zile de la comunicarea

deciziei – 8 aprilie 2011 potrivit dovezilor, iar art. 306 alin. (1) din același

cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2) care se referă la motive de ordine

publică.

La data de 28 iunie

2012 s-a depus o cerere la dosar din partea reclamantului C.T., prin care

solicita instanței să ia măsurile care impun întrucât a luat cunoștință de

faptul că se va demola moara solicitată în prezentul litigiu. Această cerere a

fost formulată cu mult peste termenul de motivare și nu cuprinde motive de

ordine publică.

După închiderea

dezbaterilor și după terminarea ședinței publice s-a depus la dosar o cerere

indicată ca reprezentând motive de recurs, cerere care nu va fi avută în vedere

de instanță, întrucât nu s-au respectat condițiile procedurale de formulare.

În considerarea

acestor argumente, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanții

C.T., C.L. și B.I.

împotriva

deciziei civile nr. 440/A din 02 martie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 02 martie 2012.