ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6188/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

la 24 august 2010, D.E.P.A.B.D. a solicitat instanței, restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație în Italia, pârâtei C.M., expulzată din această țară

la 12 iunie 2010, în baza acordului încheiat cu România privind readmisia persoanelor,

ratificat prin Legea nr. 173/1977.

Investit în primă instanță, Tribunalul Vrancea,

secția civilă, prin sentința nr. 571 din 2 septembrie 2010, a respins cererea ca

neîntemeiată, reținând în esență că, potrivit legislației europene dreptul la libera

circulație nu este un drept absolut iar conform art. 27 al Directivei nr. 2004/38/CE,

restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a

membrilor lor de familie, poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică,

siguranță sau sănătate publică.

Simplul fapt, mai reține

instanța fondului, că un cetățean este suspectat de săvârșirea unei infracțiuni

nu poate conduce la limitarea dreptului la liberă circulație, câtă vreme nu s-a

făcut dovada unei conduite care în mod permanent să constituie o amenințare la ordinea

sau siguranța publică.

Soluția a fost menținută

de Curtea de Apel Galați, secția civilă care, prin decizia nr. 271/A din 2 noiembrie

2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În cauză, a declarat recurs

în termen legal reclamanta D.E.P.A.B.D. care, făcând trimitere la dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, arătând că dreptul

la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației Statului

Român care, avându-se în vedere exigențele legislației U.E., trebuie să probeze

că are capacitatea de a stopa migrația ilegală.

Recursul se privește ca

nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 4-6 din

directiva din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și Consiliului U.E., cetățenii

acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007)

au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși de pe teritoriul

altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea de

a deține o carte de identitate sau un pașaport.

În baza art. 27-33 din

aceeași directivă cetățenilor U.E. li se poate restricționa dreptul la libera circulație

și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate

sau sănătate publică, de regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de

intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat.

Aceste norme au fost transpuse,

de altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație

pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale U.E. și Spațiului Economic

European.

Textul art. 38 lit.

a) din Legea nr. 248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere

a dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în temeiul

unui acord de readmisie are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de

care beneficiază ceilalți cetățeni ai U.E. și se situează în afara ipotezelor strict

și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din directiva din 29 aprilie 2004,

devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituție.

Ca atare, legislația comunitară,

prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat, decât în condițiile

art. 27 din directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter

preventiv.

Este adevărat că pârâta

a fost suspectată de săvârșirea unei infracțiuni pe teritoriul Italiei însă, așa

cum corect au reținut instanțele aceasta nu poate conduce la limitarea dreptului

la liberă circulație cu atât mai mult cu cât, prin decret al Prefectului provinciei

P. – emis la 23 iunie 2010 – i s-a limitat, pentru 5 ani, accesul pe teritoriul

statului talian.

Or, o nouă limitare a

dreptului la liberă circulație, pe teritoriul aceluiași stat ar echivala cu o dublă

sancțiune, ceea ce este contrar reglementărilor comunitare.

Așa fiind, recursul urmează

a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.A.I. - D.E.P.A.B.D. împotriva deciziei nr. 271/A din 02

noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.