ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5307/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta SC A.P. 93 SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.A.F. - A.N.V. - Direcția Supraveghere, Accize și Operațiuni Vamale,

anularea procesului-verbal de control din 20 mai 2009 și a Deciziei nr. 55 din

21 iulie 2009, emise de pârâtă.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:

Prin procesul-verbal

de control din 20 mai 2009, s-a constatat, în mod unilateral, că urmare a

verificărilor efectuate și a precizărilor cuprinse în adresa A.N.V. București

din 07 aprilie 2009, produsul finit denumit "D. 0509" reprezintă un

ulei mineral încadrat la poziția 2710, apreciindu-se că s-au încălcat

dispozițiile prevederilor pct. 7 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004.

Prin același

procesul-verbal de control s-a dispus efectuarea unei inspecții fiscale

parțiale și, totodată, prin procesul-verbal din 10 iunie 2009, s-a dispus

sesizarea organelor de urmărire penală, în temeiul art. 108 din C. proc. fisc.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 296

1

alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Mai arată reclamanta

că urmare a plângerii formulate împotriva acestui proces-verbal de control,

înregistrată la A.N.V. sub nr. 34.030 din 18 iunie 2009, s-a emis Decizia nr.

55 din 21 iulie 2009, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația,

reținându-se că, deși îndeplinește condițiile de procedură prevăzute de art.

207 alin. (1) din C. proc. fisc., procesul-verbal de control din 20 mai 2009 nu

reprezintă un act administrativ în sensul legii contenciosului administrativ,

întrucât nu cuprinde măsuri prin care să dea naștere, să modifice sau să stingă

raporturi juridice, și în consecință, nu poate fi atacat, fiind întocmit în

temeiul și cu respectarea Ordinului MFP nr. 1304/2004.

Se mai precizează, de

către reclamantă, că procesul-verbal de control conține mențiuni greșite cu

privire la produsul "uleiuri minerale" achiziționate de reclamantă ca

produse neaccizabile încadrate la poziția tarifară 2710, respectiv 2710

noiembrie 21.

Pârâta a formulat

întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

instanțe

Prin Sentința nr. 1130

din 4 martie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă,

a anulat Decizia nr. 55 din 21 iulie 2009, emisă de autoritatea pârâtă, și a

obligat pârâta să soluționeze, pe fond, contestația formulată împotriva

procesului-verbal de control din 20 mai 2009.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că procesul-verbal de control reprezintă un act

administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

având consecințe directe pentru reclamantă: efectuarea unei inspecții fiscale

și sesizarea organelor penale.

S-a mai reținut că

prin procesul-verbal de control s-a făcut o încadrare tarifară greșită a

produselor achiziționate de reclamantă, uleiuri minerale - poziția tarifară

2710, astfel că aceasta are dreptul să-i fie analizată pe fond contestația

administrativă.

de pârâtă

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs A.N.V., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat

că sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a prevederilor Ordinului Ministerul Finanțelor Publice nr.

1304/2004 privind modelul și conținutul formularelor utilizate în activitatea

de inspecție fiscală, cu modificările ulterioare, în temeiul cărora a fost

întocmit procesul-verbal contestat.

În acest sens, a

arătat că instanța de fond a reținut eronat că procesul-verbal are natura

juridică a unui act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004, deși acest act nu cuprinde măsuri care să dea naștere, să

modifice ori să stingă raporturi juridice prin care să fi adusă o atingere de

ordin juridic reclamantei.

intimatei-reclamante

SC "A.P.

93" SRL București nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2)

C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a arătat că

soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, întrucât, contrar celor

susținute de recurenta-pârâtă, procesul-verbal de control constituie un act

administrativ potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrunind toate caracteristicile juridice prevăzute în textul legal menționat.

În sprijinul

apărărilor sale, intimata-reclamantă a invocat dispozițiile art. 26 din Ordinul

Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 356 din 19 februarie 2008

privind Normele de funcționare a Laboratorului central vamal și modalitatea de

efectuare a deciziilor, potrivit cărora deciziile autorității vamale, luate pe

baza concluziilor formulate în certificatele de analiză, pot fi contestate

potrivit dispozițiilor legale care reglementează contestarea acestor decizii,

și a precizat, în concluzie, că acceptarea punctului de vedere al

recurentei-pârâte ar echivala cu îngrădirea liberului acces la justiție,

garantat de dispozițiile constituționale.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., ținând seama și de apărările intimatei - reclamante, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect

anularea procesului-verbal din 20 mai 2009, întocmit de A.N.V., Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova, Serviciul Antifraudă

Fiscală și Vamală și a Deciziei nr. 55 din 21 iulie 2009, prin care aceeași

autoritate publică a respins contestația administrativă formulată împotriva

procesului-verbal.

Procesul-verbal a

fost întocmit în finalul unui control având ca obiect verificarea faptică și

documentară a modului de respectare a legislației fiscale în domeniul

produselor accizabile (Titlul VII din Codul fiscal), în cadrul căruia s-a

constatat că produsul finit denumit "D. D 509” reprezintă un ulei mineral

încadrat la poziția tarifară nr. 2710 și atrage incidența prevederilor pct. 7

alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin

H.G. nr. 44/2004, potrivit cărora "utilizatorii finali care achiziționează

uleiuri minerale neaccizabile în baza autorizației de utilizator final și care

ulterior schimbă destinația inițială a produselor devin plătitori de accize

calculate la nivelul accizelor aferente benzinei cu plumb".

În finalul

procesului-verbal s-a menționat că, luând în considerare constatările

sus-menționate, urmează a se proceda la efectuarea unei inspecții fiscale

parțiale.

Contrar celor

reținute în considerentele sentinței atacate și susținute în apărările

intimatei-reclamante, instanța de control judiciar constată că, având

conținutul prezentat mai sus, procesul-verbal de control nu întrunește toate

caracterele juridice ale actului administrativ, așa cum sunt trasate acestea în

definiția legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Mai precis, procesului-verbal

îi lipsește dimensiunea de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi

juridice, cu alte cuvinte, de a produce, prin el însuși, efecte juridice, fiind

dimpotrivă, un act premergător inspecției fiscale parțiale ce urma a fi

efectuată potrivit art. 96 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc. Obligațiile fiscale

ce revin contribuabilului se stabilesc apoi prin decizie de impunere sau acte

administrative asimilate deciziilor de impunere, emise în baza raportului de

inspecție fiscală, conform art. 85 - 89 din același cod și susceptibile de a fi

contestate potrivit art. 205 și urm. din Titlul IV al C. proc. fisc.

La aceeași concluzie

conduc și dispozițiile Anexei 5 b a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice

nr. 1304/2004, invocate în recurs, potrivit cărora procesul-verbal este actul

de control care se întocmește în cazul controlului inopinat, încrucișat, în

cazul efectuării unei cercetări la fața locului sau pentru consemnarea unor

fapte care ar putea întruni elementele unei infracțiuni, nu are ca rezultat

întocmirea unei decizii de impunere și se poate finaliza cu propunerea de a se

programa efectuarea unei inspecții fiscale parțiale sau generale.

În temeiul art. 18

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului

administrativ și fiscal, legalitatea operațiunilor administrative poate fi

supusă controlului instanței specializate numai odată cu actul administrativ pe

care l-au precedat, contestarea lor separată fiind inadmisibilă.

Această soluție

aleasă de legiuitor nu contravine liberului acces la justiție, pentru că,

potrivit principiilor cristalizate în jurisprudența contenciosului

constituțional român și a Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilirea unor

condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu aduce atingere

substanței acestui drept, statele dispunând de o marjă de apreciere în

instituirea condițiilor și limitelor exercitării dreptului la acțiune.

În ceea ce privește

dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept sau într-un

interes legitim de a se adresa instanței de contencios administrativ, art. 52

alin. (2) din Constituția României prevede că limitele și condițiile

exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, actul normativ

adoptat în acest sens fiind, în prezent, Legea nr. 554/2004.

În susținerea

punctului său de vedere, intimata-reclamantă a invocat și dispozițiile art. 26

din Normele privind funcționarea Laboratorului vamal central și modalitatea de

efectuare a analizelor, aprobate prin Ordinul Agenției Naționale de Administrare

Fiscală nr. 9250/2006, modificat prin Ordinul nr. 356/2008, conform cărora

"declarantul poate contesta deciziile autorității vamale, luate pe baza

concluziilor formulate în certificatele de analiză, potrivit dispozițiilor

legale care reglementează contestarea acestor decizii". După cum se poate

observa, norma administrativă citată face trimitere tot la cadrul general al

procedurii de contestare a actelor administrative-fiscale, astfel că nu poate

constitui un argument pentru respingerea recursului.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

corelat cu art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.V. împotriva Sentinței nr. 1130 din 4 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC "A.P. 93" SRL

București, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.