ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 decembrie 2008, reclamantul S.D. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Administrației, Internelor și Reformelor Administrative și I.P.J. Galați la emiterea unui act administrativ, prin care să stabilească criteriile și condițiile de sprijinire a polițiștilor în vederea cumpărării unei locuințe personale, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a arătat că în calitate de polițist, are dreptul să primească sprijin efectiv pentru dobândirea unei locuințe personale, dar nu a beneficiat de această facilitate datorită refuzului pârâților de a adopta actul administrativ solicitat.

Curtea de Apel Galați, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată prin sentința nr. 55 din 11 martie 2009, reținând că textul de lege invocat de reclamant – art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se referă la posibilitatea instanței de a obliga o autoritate publică să emită un act administrativ, iar prevederile art. 18 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din același act normativ se referă numai la actele administrative cu caracter individual și nu la cele cu caracter normativ, cum este actul solicitat prin acțiune. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 32 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, considerând că sprijinul pentru dobândirea unei locuințe personale a fost prevăzut numai ca o posibilitate și nu ca un drept sau un interes legitim, astfel cum rezultă din folosirea în mod imperativ a sintagmei „polițistul va fi sprijinit”. Recurentul a criticat și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, arătând că acestea nu au constituit temeiul principal al acțiunii sale, care a fost formulată în baza normei de drept substanțial prevăzută de art. 32 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat, în condițiile legii. Instanța de fond a interpretat corect aceste dispoziții legale, constatând că nu a fost reglementată astfel în sarcina Ministerului Administrației și Internelor obligația emiterii actului administrativ solicitat prin acțiunea formulată de recurentul – reclamant.

În atare situație, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat al intimaților-pârâți, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Instanța de fond a constatat de asemenea întemeiat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare care au ca obiect sancțiunea și despăgubirile pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ.

O asemenea hotărâre judecătorească irevocabilă nu a fost pronunțată între părți cu privire la dreptul prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, astfel că dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost greșit indicate ca temei juridic al cererii de chemare în judecată. Concluzia instanței de fond reprezintă o interpretare corectă a cauzei juridice a litigiului și nu este rezultatul unei confuzii între normele de drept substanțial și cele de drept procedural, cum fără temei s-a susținut în recurs. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D. împotriva sentinței nr. 55 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.