ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18 decembrie 2008,

reclamantul S.D. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Administrației, Internelor

și Reformelor Administrative și I.P.J. Galați la emiterea unui act administrativ,

prin care să stabilească criteriile și condițiile de sprijinire a polițiștilor în

vederea cumpărării unei locuințe personale, potrivit dispozițiilor art. 32

alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

În motivarea acțiunii,

întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul

a arătat că în calitate de polițist, are dreptul să primească sprijin efectiv pentru

dobândirea unei locuințe personale, dar nu a beneficiat de această facilitate datorită

refuzului pârâților de a adopta actul administrativ solicitat.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată prin

sentința nr. 55 din 11 martie 2009, reținând că textul de lege invocat de reclamant

– art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se referă la posibilitatea instanței

de a obliga o autoritate publică să emită un act administrativ, iar prevederile

art. 18 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din același act normativ se referă numai la

actele administrative cu caracter individual și nu la cele cu caracter normativ,

cum este actul solicitat prin acțiune.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și pe fond,

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susținut

că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 32 alin. (1) și

alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, considerând că sprijinul

pentru dobândirea unei locuințe personale a fost prevăzut numai ca o posibilitate

și nu ca un drept sau un interes legitim, astfel cum rezultă din folosirea în mod

imperativ a sintagmei „polițistul va fi sprijinit”.

Recurentul a criticat

și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, arătând că acestea nu au constituit temeiul principal al acțiunii

sale, care a fost formulată în baza normei de drept substanțial prevăzută de

art. 32 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge prezentul recurs ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare,

polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul

carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul

unitatea de poliție la care este încadrat, în condițiile legii.

Instanța de fond a interpretat

corect aceste dispoziții legale, constatând că nu a fost reglementată astfel în

sarcina Ministerului Administrației și Internelor obligația emiterii actului administrativ

solicitat prin acțiunea formulată de recurentul – reclamant.

În atare situație, nu

se poate reține existența unui refuz nejustificat al intimaților-pârâți, în sensul

definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane.

Instanța de fond a constatat

de asemenea întemeiat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare care au ca

obiect sancțiunea și despăgubirile pentru neexecutarea hotărârilor judecătorești

irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ.

O asemenea hotărâre judecătorească

irevocabilă nu a fost pronunțată între părți cu privire la dreptul prevăzut de

art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, astfel că dispozițiile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, au fost

greșit indicate ca temei juridic al cererii de chemare în judecată.

Concluzia instanței de

fond reprezintă o interpretare corectă a cauzei juridice a litigiului și nu este

rezultatul unei confuzii între normele de drept substanțial și cele de drept procedural,

cum fără temei s-a susținut în recurs.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.D. împotriva sentinței nr. 55 din 11 martie 2009 a Curții de Apel Galați,

secția contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2009.