ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4506/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea formulată, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta să fie obligat, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să emită un ordin privind sprijinirea tuturor polițiștilor, inclusiv a celor pensionați după apariția Legii nr. 360/2002, care nu au fost sprijiniți în cumpărarea sau construirea unei locuințe proprietate personală și să-i acorde sprijin în achitarea ratelor pe care le are la B.C.R.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, precum și O.U.G. nr. 63/2003 și Legea nr. 554/2004. Reclamantul a arătat că pârâtul și-a încălcat în mod continuu obligația de a emite ordinul, vătămându-l într-un drept statuat de lege, nefiind ajutat să-și achiziționeze locuință personală. Nefiind emis ordinul respectiv, în luna mai 2005 a contractat un împrumut la B.C.R., filiala Tecuci, în sumă de 36.000 RON, cumpărându-și o locuință. Ulterior, a ieșit la pensie pentru a încasa salariile compensatorii conform O.U.G. nr. 38/2003, banii luați din împrumut fiind insuficienți. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, susținând că nu orice fel de refuz al unei autorități administrative atrage competența instanței de contencios administrativ.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 233 din 10 noiembrie 2009 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a apreciat-o ca nefondată având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (1) din același act normativ. Instanța de fond a mai constatat că din adresa din 01 aprilie 2009 emisă de I.G.P.R., urmare a petiției reclamantului înregistrată la secretariatul general al M.A.I. în 10 martie 2009 și la Direcția Cabinet a I.S.P.R.

în 12 martie 2009 rezultă că a fost înaintat spre promovare un proiect de lege pentru crearea unui cadru legal aplicabil polițiștilor în vederea sprijinirii acestora în construirea sau cumpărarea unei locuințe proprietate personală. Având în vedere însă complexitatea juridică a situației, generată de cadrul legal existent, precum și impedimentele de ordin economic reprezentate de insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat, demersurile întreprinse de pârât nu s-au finalizat. 3. Recursul declarat de V.G. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul V.G., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că au fost complet ignorate de judecătorul fondului dispozițiile art. 81 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 care îl obligă pe intimat, prin ministru, să emită ordinul solicitat în termen de 60 de zile.

În acest mod sunt încălcate și prevederile art. 32 din același act normativ care le conferă polițiștilor, precum și celor pensionați din sistem după data intrării în vigoare a actului normativ, dreptul de a fi sprijiniți în cumpărarea sau construirea unei locuințe proprietate personală. De asemenea, mai arată recurentul, prin modul în care s-a soluționat acțiunea a fost privat de ajutorul pe care intimatul ar trebui să i-l acorde pentru achitarea ratelor la B.C.R. 4. Apărările formulate de Ministerul Administrației și Internelor Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 august 2010, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

Pornind de la conținutul reglementării invocate de recurent, intimatul a arătat că acesta nu a făcut dovada unui drept subiectiv recunoscut de lege în favoarea sa și, în plus, el nu se poate erija de reprezentantul tuturor polițiștilor ale căror interese ar putea fi afectate prin neemiterea actului normativ în discuție. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția de respingere a acțiunii ca nefondată este corectă însă considerentele Curții de apel vor fi substituite cu motivarea instanței de recurs, după cum se va arăta în continuare: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant V.G.

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect, în esență, constatarea refuzului nejustificat al intimatului-pârât Ministerul Administrației și Internelor de a emite un ordin cu caracter normativ prin care să se asigure aplicarea art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului și, consecutiv, să fie obligat la emiterea acestuia. Potrivit dispozițiilor legale invocate, „polițistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este încadrat, în condițiile legii”. Prin urmare, destinatarul normei citate este „polițistul” și anume polițistul în funcție, pentru că numai acesta poate să se raporteze la „unitatea de poliție la care este încadrat”.

Recurentul-reclamant V.G. este fost polițist, fiind pensionat potrivit propriei declarații din cererea de chemare în judecată, începând cu data de 15 octombrie 2005. Așa fiind, nefăcând parte din sfera persoanelor care ar avea vocație la acordarea sprijinului prevăzut de textul de lege citat, recurentul-reclamant nu poate proba existența unei vătămări în drepturile sau interesele sale legitime, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și, din această perspectivă, acțiunea sa este nefondată. De asemenea, după cum bine a sesizat intimatul, recurentul nu se poate erija în apărătorul drepturilor tuturor polițiștilor pentru că o atare împuternicire nu există și, în orice caz, potrivit art. 8 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, invocarea apărării unui interes legitim public se poate realiza numai în subsidiar, „în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse în decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinței civile nr. 233 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.