ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

de chemare în judecată.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamanții S.L. și D.S.V. au chemat în

judecată pe pârâtul M.A.I. soli

citând o

bligarea

pârâtului să emită un act administrativ cuprinzând condițiile și criteriile de

sprijinire în calitate de polițiști la cumpărarea unei locuințe proprietate

personală, conform art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul

polițistului și să le acorde sprijin efectiv în cumpărarea, o singură dată în

carieră, a unei locuințe proprietate personală în mun. Galați, localitate în

care-și are sediul unitatea de poliție cu care au raporturi de serviciu.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt

angajați la M.A.I. – I.P.J. Galați – S.R.P.T. Galați, din anul 2002 și

respectiv 2007, ocupând funcția de subinspector de poliție respectiv agent de

poliție și, cu toate că Legea nr. 360/2002 a intrat în vigoare de aproape 8

ani, pârâtul nu a emis actul administrativ, prevăzut de legiuitor în cuprinsul art.

32 alin. (3) din lege privind criteriile și condițiile în care polițistul trebuie

să fie sprijinit o singură dată în carieră în cumpărarea unei locuințe

proprietate personală, deși conform O.U.G. nr. 60/2003, avea obligația să-l

emită în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a dispoziției.

Prin

întâmpinare, pârâtul a

invocat excepția de inadmisibilitatea a acțiunii, întrucât actul ce se solicită

a fi emis este un act administrativ normativ, aceasta fiind prerogativa

exclusiv a autorității pârâte, reclamanții neputându-se erija în reprezentanții

tuturor polițiștilor, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiate.

Prin sentința nr. 1203 din 18 februarie 2011, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis în parte

acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să procedeze la emiterea unui ordin

prin care să stabilească criteriile și condițiile de sprijinire la construirea

sau cumpărarea unei locuințe proprietate personală, în condițiile art. 32 alin.

(3) din Legea 360/2002.

A admis excepția de

inadmisibilitate în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea

pârâtului să acorde reclamanților sprijin efectiv la cumpărarea o singură dată

în carieră a unei locuințe proprietate personală în municipiul Galați, și a

respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Curtea

a reținut că, potrivit art. 32 alin. (1) și (3) din Legea nr. 360/2002, privind

Statutul polițistului,

polițistul va fi sprijinit în construirea sau

cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate

personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care

este încadrat, în condițiile legii. (3) Criteriile și condițiile de sprijin

prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și

internelor.

Curtea a

apreciat că excepția de inadmisibilitate cu privire la primul capăt de cerere

este neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 nu fac distincție, iar competența de stabilire a unor dispoziții cu

caracter normativ aparține autorității pârâte, în speța de față, reclamanții nesolicitând

ca pârâta să elaboreze criterii și condiții într-un anumit fel, ci să execute

dispoziția prevăzută în art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 și să emită un

act administrativ normativ prin care să stabilească anumite criterii și condiții.

Pe

fondul cauzei, Curtea a reținut, în esență, că a

tâta vreme cât

textele de lege de la art. 32 alin. (1) și (3) din Legea nr. 360/2002 sunt în

vigoare, ele trebuie să producă efecte juridice.

Faptul că la nivelul instituției este în curs de definitivare

un Proiect de Ordin al ministrului administrației și internelor privind

construirea de locuințe proprietate, personalului instituției, din fondurile

bugetarilor prin programe coordonate de M.A.I., vine să întărească faptul că

autoritatea pârâtă are reprezentarea faptului că trebuie să elaboreze un

asemenea ordin, însă nu există nici un motiv pentru care de la intrarea în

vigoare a acestor dispoziții și până la acest moment, termen mai mult decât

rezonabil, ordinul nu a fost emis.

Totodată, Curtea a apreciat că prin refuzul nejustificat de

emitere a ordinului prin care să stabilească criteriile și condițiile prevăzute

la art. 32 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanții au fost vătămați în

drepturile lor recunoscute de lege de a fi sprijiniți

în construirea sau

cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate

personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care

sunt încadrați, motiv pentru care, a admis cererea și a

obligat pârâtul să

procedeze la emiterea unui ordin prin care să stabilească criteriile și

condițiile de sprijinire la construirea sau cumpărarea unei locuințe

proprietate personală, în condițiile art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea

pârâtului

să le acorde sprijin efectiv în cumpărarea, o

singură dată în carieră, a unei locuințe proprietate personală în municipiul Galați,

localitate în care-și are sediul unitatea de poliție cu care au raporturi de

serviciu, Curtea a considerat că acest capăt de cerere este inadmisibil,

întrucât reclamanții pot fi sprijiniți în sensul solicitat doar după elaborarea

acestor criterii și condiții, ocazie cu care se verifică dacă aceștia

îndeplinesc aceste criterii pentru a fi sprijiniți, potrivit normelor ce se vor

elabora prin ordin al ministrului administrației și internelor.

3.

Recursul declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.A.I., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul

pârât a susținut, în esență că, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea

apreciind „din anul 2002, s-au promovat mai multe proiecte de ordine, care însă

nu s-au materializat, din diferite motive, că o dată cu apariția Legii nr. 562/2004,

în anul 2007 s-a constituit un nou proiect de ordin, iar în anul 2008, M.A.I. a

elaborat proiectul de Ordin pe care l-a definitivat în urma consultării cu S.C.N.P.”

în condițiile în care legiuitorul nu a instituit în sarcina instituției pârâte un

termen imperativ de emitere a ordinului menționat în cuprinsul alin. (3) al

articolului indicat anterior, iar potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 838/2009,

instanța de judecată nu poate modifica norme juridice cu putere de lege.

Pe

fondul cauzei, recurentul pârât a arătat că acțiunea a rămas fără obiect

întrucât (M. Of. nr. 401/16.06.2010) a fost publicat Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 129/2010, privind construirea de locuințe

proprietate a personalului instituției, din fondurile beneficiarilor, prin

programe coordonate de M.A.I.

4.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată că, în

mod greșit prima instanță a admis acțiunea

reclamanților și a obligat

pârâtul să procedeze la emiterea unui ordin prin care să

stabilească criteriile și condițiile de sprijinire la construirea sau

cumpărarea unei locuințe proprietate personală, în condițiile art. 32 alin. (3)

din Legea nr. 360/2002.

Autoritatea recurentă

nu se află în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act

administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret dispozițiile

art. 32 din Legea nr. 360/2002, ci se află în exercitarea unui drept de

apreciere care i-a fost conferit de legiuitor.

Este

adevărat că p

otrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și

completările ulterioare, polițistul va fi sprijinit în construirea sau

cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuințe proprietate

personală în localitatea în care își are sediul unitatea de poliție la care este

încadrat și că în alin. (3) al aceluiași articol, se stipulează modalitatea

prin care vor fi stabilite

„criteriile și condițiile de

sprijin prevăzute la alin. (1)” și anume printr-un ordin al ministrului

administrației și internelor. Cu toate acestea, posibilitatea acordării

sprijinului în vederea construirii sau cumpărării unei locuințe se poate

realiza doar în condițiile legii, dreptul de apreciere cu privire la

oportunitatea emiterii unui asemenea ordin, aparținând exclusiv autorității,

căreia legiuitorul nu i-a impus un termen imperativ pentru emiterea ordinului

menționat în art. 32 alin. (3) din Legea nr. 360/2002.

Mai

mult, chiar înainte ca prima instanță să pronunțe hotărârea recurenta a fost

emis și publicat (M. Of. nr. 401/16.06.2010), Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 129/2010 privind construirea de locuințe

proprietate a personalului instituției din fondurile beneficiarilor, prin

programe coordonate de M.A.I.

În atare situație, nu

se poate reține existența unui refuz nejustificat al recurentei pârâte, în

sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, ca fiind exprimarea explicită, cu

exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

În concluzie,

apreciind că sentința atacată este netemeinică și nelegală și că motivele de

recurs invocate în cauză sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., admiterea recursului cu

consecința modificării hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii

reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâtul M.A.I. împotriva Sentinței civile nr. 1203 din 18

februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

hotărârea atacată și respinge acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.