ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2013

Asupra

recursului penal de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

încheierea penală din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 7556/2/2012 (3148/2012), s-a respins, ca nefondată,

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.G.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 8 octombrie 2012, inculpatul G.G. a

formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

În

motivarea cererii, inculpatul a invocat că îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, iar în ceea ce privește

temeinicia, a susținut că, la dosar nu sunt date sau indicii că ar putea

influența bunul mers al procesului penal sau că ar putea influența martori și

de asemenea, a apreciat că nu există riscul să săvârșească alte infracțiuni.

Inculpatul a precizat că, în cauză urmează a se efectua

o expertiză tehnică, ce se va finaliza doar în anul 2013, iar prejudiciul este

unul prezumat, nefiind dovedit prin probe.

Recurentul inculpat G.G. a invocat și circumstanțele

sale personale, constând în aceea că este unic întreținător al familiei sale,

are doi copii și nu are antecedente penale.

Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea de Apel

București, secția I penală a constatat că, cererea de liberare sub control

judiciar este nefondată.

Cererea a fost examinată de instanța de fond, conform art.

160

8

C. proc. pen., fiind considerată admisibilă în principiu.

Examinând temeinicia cererii, instanța de fond a

analizat condițiile de fond ale cererii, respectiv dacă, în funcție de

împrejurările concrete ale cauzei, există sau nu date din care rezultă

necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori

dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

părților sau a martorilor, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului

penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate sub control judiciar a

inculpatului.

În soluționarea pe fond a cererii, s-a reținut că

inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

existând indicii temeinice privind săvârșirea faptelor ce i se rețin în

sarcină, în cadrul unui grup infracțional organizat, iar prejudiciul adus

statului a fost estimat în faza procesuală a fondului la aproximativ 16

milioane euro.

S-a constatat că, temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive subzistă și în ceea ce privește pericolul

pentru ordinea publică, rezultând din modalitatea concretă a comiterii faptelor

și din urmările acestora, cu influență asupra intereselor membrilor societății.

Instanța de fond a arătat că, durata cercetărilor este

rezultatul activității infracționale, iar această activitate nu poate fi

invocată ca motiv de prelungire a duratei de administrare a probelor și,

implicit, a stării de arest preventiv.

Constatând că liberarea provizorie a inculpatului G.G.

ar putea influența negativ bunul mers al cercetărilor, existând posibilitatea

luării legăturii cu ceilalți participanți și martori și a prelungirii duratei

finalizării cercetărilor, instanța de fond a respins cererea de liberare

provizorie sub control judiciar, ca nefondată.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul G.G.

La termenul de judecată din 21 ianuarie 2013, prezent

personal în fața instanței de recurs, după consultarea cu apărătorul desemnat

din oficiu, avocat T.G., recurentul inculpat G.G. a învederat instanței că își

retrage recursul formulat, solicitând să se ia act de manifestarea sa de

voință.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., potrivit cărora, până la

închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate

retrage recursul declarat în condițiile arătate în textul de lege menționat,

constatând îndeplinite cerințele respective, înalta Curte urmează a lua act de

voința recurentului inculpat, valabil exprimată.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat G.G. la plata

sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de

retragerea recursului declarat de inculpatul G.G.

Împotriva încheierii din 12 octombrie 2012 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 7556/2/2012

(3148/2012).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 ianuarie 2013